105,709 matches
-
aspru culcată, să cate-alinare pentru cea de tot ardere. Din ființă ce-a rămas? Chiar asta, umbra tăioasă, orbitoare, cum, dezbinat de perfecțiunea întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat asupra apei, cu buzele uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă depunere, sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere, MUNTE LUPTĂTOR Vrăbii ar vrea să-și sape cuib în
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Din liceu un poem de dragoste și ai vrea sa-l găsești Printre hîrtiile din podul casei în lada prăfuita Care a rezistat la toate schimbările de acoperiș Poate e un poem mai proaspăt mai însuflețit Decît acesta care suprapune luminile și umbrele Care mai desface mușchiul de pe oase și le lasă În bătaia vîntului îngrijorat că toate stau încremenite După un calendar pe care îngerul din măduva lor Poate îl cunoaște poate nu-l cunoaște Fericire nostalgica A fost înmormîntată
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
iar stele bune de mâncat nu văd la orizont Trebuie să le înghit pe cele necunoscute despre care nimic nu știu atât sunt de luminoase Dar dacă or fi veninoase Nu, nu vreau să risc Voi schimba meniul Voi mânca lumină și întuneric ca să pot continua acest zbor îngeresc. Lecție M-am născut pe acest pământ După mulți ani Nu sunt dezamăgit E frumos aici E aer, e și apă Diferite fructe Mi-am făcut și eu un rost cumva Sunt
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
cu ciocul într-un nor argintiu dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul în Soare dar Soarele dă la o parte aripile ciocănitoarei cum două canaturi de ușă și intră El într-însa. Perfecțiune Fie că e lumină fie că e întuneric fie că e o penumbră dulce și aromată aidoma ceaiului păsările cîntă de zor doar ceea ce nu putem auzi. Ritual Pe-o seceră bat razele Soarelui ea taie răul din viață pe-o seceră bat razele
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
o plutire în aer. Un fel de claritate a mișcărilor. Atâta subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără în beznă. Magnetism, asupra tuturor ochilor de pe și de sub suprafețele corpului, ca lumina asupra fluturelui nocturn. Ca și el, apropiindu-te, ești al pierzării. Foc în adâncurile beznei, foc al iadului. Ispita unui păcat strălucitor, o strălucire demonică.
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
focului. Pierzaniei glorie. Și durerii care mă sfâșie - în vecii vecilor - glorie. Glorie subteranei în care stau ca o Evă pierdută, târzie, așa cum pe o stâncă încinsă zace un șarpe încolăcit. Sunt o ființă vie, un fel de copil al luminii; un bastard al beznei magmatice sunt. În drum spre țara desăvârșirii - un fiu înalt, rătăcit. Stau pe muchia asta înceată: nici bărbat, nici femeie. Bărbatul acela mă hăituiește. Da. Eu sunt vânatul. Doamne, pescarul de suflete îmi cere arginții. Iată
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
vatra soarelui a-ncins Pământul ispitit în tine Care se-nalță dinadins Mai sus de rău, mai jos de bine! Nici dorul umbrei nu mai vrea Să se răsfețe după pleoape? Privirea ți-e o veghe rea Ce vrea-n lumină să mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul tău, posomorâtul? Doar barda lunii cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
gânduri ca-n sicriu Și din priviri bat ultimele cuie... 1982 ȘI... Și neaua care tot mai cade Stârnind bulboane și cascade... Și munții care se îneacă De-o răzvrătită tuse seacă... Și nopțile ce se anină Cu disperare de lumină... Și lacrimile ce îngheață Ca somnul visului pe față... Și patimile iluzorii Pe care le sărută zorii... Și ochii dragi ce nu mai văd Nicio cărare îndărăt... 1985 STRIGOII Transilvanie, pământ de cer, Leagănul meu de vii și de morți
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
și despre ruinele unor sinucideri din care ieșeam cu capetele bandajate râzând și clipa de atunci atârnă lângă mine în aer pot să întind mâna și s-o ating cineva crăpase puțin o ușiță special pentru noi cât să intre lumina cu toți fluturii ei cu râsul nostru contagios care era viața și totul a stat
O după-amiază în Karlsplatz by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/4540_a_5865]
-
ultimei generații. DEOCAMDATĂ Nu m-am uitat de mult la pământ. Dau acolo și de o biată râmă - un poet profund și dedat cu gustul simbolurilor ar putea spune că ține pentru o clipă în palmă tainele Universului, Orbirea și Lumina, Târâtul și Mersul Drept, în picioare, Umilința, Delăsarea și totuși utila Perseverență de a te strădui să exiști, fie și în vecinătatea neagră a cârtițelor, a larvelor, a câtorva rădăcini. Într-o Mare Zi, glasul Domnului Se va auzi, poate
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
noapte, Fugind să se ascundă sub chipul de pe lună Nu e adevărat Acuma știm, Au strigat apele, umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Osânda voastră e împărăția apelor; Acuma știu, A strigat lumina, spintecând întunericul, Întunericul e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e nesfârșirea luminii; Acuma știu, A strigat sunetul, fulgerând tăcerea, Tăcerea e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e zgomotul infinit; Acuma
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Osânda voastră e împărăția apelor; Acuma știu, A strigat lumina, spintecând întunericul, Întunericul e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e nesfârșirea luminii; Acuma știu, A strigat sunetul, fulgerând tăcerea, Tăcerea e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e zgomotul infinit; Acuma știm, Au strigat cuvintele, biruind nerostirea, Nerostirea e osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Nu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
strigat cuvintele, biruind nerostirea, Nerostirea e osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Nu e-adevărat! Osânda voastră Încă nu s-a scris Începutul Toate se învălmășeau în frumusețe, Apele nu se dezlegaseră de nori, Culorile se roteau împreună, Lumina dormea peste noapte, Mișcarea nu avea niciun sens, Timpul curgea către lumi, Căutându-și chipul Împreună cu toate întâmplările; Nimeni nu rânduise nimic; Numai poezia era întreagă, Undeva lângă stele, Privind împrejur cu ochii mari Și plini de gând nerostit Să
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Undeva lângă stele, Privind împrejur cu ochii mari Și plini de gând nerostit Să bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
stelar Călătorind pământu-n lung și-n lat, O lume fără semne de cuprins, Botezul întâmplărilor deplin Intrând în miezul fiecărui ins Ca un parfum de cer, ca un venin; Vă știu pe toți, oriunde v-ați fi dus, Pe-ntinsuri de lumini ori de noroi; Voi toți plecați cu mine spre apus, Iar eu răsar de-a pururea cu voi Doar lângă cer N-a fost să fie, clipa n-avea casă, Eu rătăceam pe dealuri, fără țel. Îndrăgostit de liniștea rămasă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
spinteci pepenele roșu ca să afli adevărul de pe buzele muribundului Era vorba să cadă meteoritul și-n orășelul nostru gri era vorba să nu mai dormim. Amfiteatru roman la Siracuza Pe unde s-au sfâșiat leii domnește furnica Cu aceleași fierăstraie lumina taie treptele de piatră Împărații credeau că vor muri doar gladiatorii În tomba lui Archimede doarme adevărul fizic Cred că am mai fost pe aici cândva în surghiun pentru nu știu ce vină Ca și noi ei au construit pentru tragedie și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
voi ajunge mai repede ca el oriunde ce greu e să trăiești când toți cred că îi visezi și stau cu ochii ațintiți spre tine oricând gata să te împuște poate că mâine universul se va lumina puțin măcar cât lumina unui chibrit aprins în visul unui om în spital poate că planeta este o fereastră rămasă întredeschisă ca cineva să poate privi prin noi în partea cealaltă la ofertă sunt suflete cu aer condiționat și geamuri electrice nu știu cine le cumpără
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
gunoi în zori se ivesc mahmuri vidanjorii unul o măsoară cu un dispreț incomensurabil celălalt milos din fire se face că n-o vede. Lacrimi Din ochi ies lacrimi cum rîmele dintr-un pămînt afînat și nu știu ce să facă-n lumină. Program Să mergi în direcția piezișă în căldura virtuală în fraza timidă ce-și amînă mereu imaginea în tandra îmbrățișare ce-și suspendă iubirea în întîmplarea de nimic ce-și dă la o parte soarta nu din trufie ci din
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
de mine. mirosul de fier ud și de mucegai amintindu-mi cripta capucinilor e tot mai puternic în acest cub negru unde nu știu cine m-a adus. apoi se întredeschide o ușă care sunt sigură că nu există. pași. tăcere. pași. lumina albă și rece decupează alene prima treaptă. două botine albastre bogat garnisite încep să urce scara. amândouă deodată. picioarele nu se văd. pot fi ale unei copile care încearcă să facă pe placul cuiva și să-și domolească avântul. ori
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu membre încă vii care agită întunericul. hotărâte să-și prindă prada. ajung la capătul scării. doi ochi din lumină albă și rece mă privesc țintă. nu au pleoape nici pupile. o pereche de iriși dilatați două lame albastre de cuțit îmi reflectă dublu chipul ca o mască din care se desprind bucăți de ghips. și mă trezesc. stau întinsă
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
două prietene sisi are privirea unei surde. ucăi nu i se pare nimic ciudat. atacul de panică îi produce hiperventilație așa că respiră precipitat în pungă. cum stă în capul oaselor pieptul îngust se ridică și coboară cu precizie de metronom. lumina tăioasă cade peste sisi ocolindu-le pe irma și pe julie. die seltsame frau femeia ciudată în rochie neagră închisă până la gât. cu ghete negre și pălărie neagră cu voal des dat pe spate peste borul lat. uca încremenește când
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
stă pe sofa cu piciorele încrucișate. și-a făcut ora de călărie. a jonglat cu mingi colorate ca la circ. poate că după amiază va cânta și la țiteră. acum se uită insistent la ceasul cu figurine din porțelan. o lumină crudă. mă ustură pleoapele și închid ochii. când îi deschid au toți chipuri gălbui cenușii decupate parcă din ceața care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum cele câteva trepte până la sufrageria mare. la mijlocul drumului privește peste umăr
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
terminat. Îmi bag nasul prin viață Fără celofan intermediar. Transfer materia cenușie de la emisfera stângă La emisfera dreaptă, Forfotesc de tsunami și presimțiri. Trupul meu are îngrozitor de mulți ochi Și prea puține brațe, Nimic nu este după cerința pieții. Clădesc lumini din umbre, Sunt eu, sunt eu, sunt eu Nerușinată ca în pat, Alimentez cu surcele focul bârfitorilor Cine sunt se naște în continuare, Ce am fost nici nu s-a terminat Eu - alta Adolescența - o minge de ping pong între
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
noastre și-i aduceau bătrânelului ce aveau ei mai de preț frunze de tutun perle și mărgean ba chiar câteva cranii de om vopsite frumos cu henna bătrânelul mijea ochii se scărpina pe chelia venerabilă avea o chelie care în lumina apusului semăna cu cea a unui venerabil ascet și strâmba din nas mormăind nu-i mare lucru alții mi-au adus daruri mult mai de preț ei se mirau uite a văzut multe la viața lui cu el nu-i
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine care se va arăta ca un sfârșit sfâșietor. Familiile, cu mâinile întortocheate de rugăminți, îi așteaptă
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]