2,874 matches
-
sară la bătaie la frate-su. Frate-su era lucid și a aplanat toate provocările, sigur pe superioritatea lui, pînă ce n-a mai avut încotro și-a reacționat. Totul s-a întîmplat într-o fracțiune de secundă, dar Radu lungea orice fracțiune din fracțiunea aia de secundă, ca într-un film unde unei sticle golite de bere îi trebuie zece ani să nu-și nimerească destinația, pumnii înaintează cu greu prin aerul cleios, pînă în tampoanele din nasuri rupte, fălci
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și de o privire prietenoasă în acea zi cenușie și prea liniștită de decembrie. De ce ai urlat toată noaptea, l-am întrebat mai mult din nevoia de a vorbi cu cineva. Mi-a răspuns printr-un scheunat, apoi s-a lungit la picioarele mele. Ochii îi erau triști și parcă umezi, dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. Dacă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Al-Jazari a fost omorât? De ce? - A fost condamnat la moarte chiar de coreligionarii lui. Se pare că Înnebunise. Sau, cel puțin, asta s-a știut după câțiva ani, pe pământurile creștinilor. Priorul Își mângâia bărbia, reflectând. Parcă voia să Își lungească maxilarul inferior, atât de mult trăgea de el. Căzut pe gânduri, Își trecu un deget peste caracterele gravate, străbătându-le Încă o dată volutele. „Alah e mare, dar al-Jazari e și mai mare.” Blasfemie. Trufie oarbă. Și cei mai buni Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceea ce vedea. Tocmai atunci, Însă, Îi atrase atenția ceva anume. Necontenit, mici grupuri se formau sau se destrămau ca și când niște mesageri drăcești ar fi umblat permanent de la o masă la alta, țesând urzeala Răului. Într-un colț al mesei celei lungi În schimb, un grup de patru muștrii rămăsese cufundați Într-o ciudată apatie. Păreau indiferenți la scârbavnica exaltare a cărnii izbucnită de jur Împrejur. Ședeau potoliți, vorbind În șoaptă, Îndeletnicindu-se În aparență cu golirea micului urcior din fața lor. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre Încăperea clopotelor, luminată de o lumânare aprinsă Într-o nișă din zid. Atârnate de grinzile din tavan, mai erau Încă roțile vechilor clopote, iar dedesubtul lor, cineva așezase niște perne. În tăcerea deplină a nopții, putea auzi răsuflarea ființei lungite În culcușul acela improvizat, acoperită cu un văl subțire de organza. Formele ei... În acea clipă, femeia, respirând mai adânc, se foi prin somn, Întorcându-se pe o parte și arătându-și spatele. Linia suavă a șirei spinării apăru În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o virtute, Se puse să fericească, Să, laude, să mărească Numai viața câmpenească Și cu multe argumente vrea să dea adeverire Că nu-i altă fericire Curată, fără căire, Ca economia casei și lucrarea de pământ. Boul ascultă-n tăcere lungit pe un braț de paie. În sfîrșît c-un lung căscat Vorbești, zise, ca un înger, dar ia-mi spune - adevărat, La schimbările acestea ce acum aud că sunt Să se facă 'n grajdul curții, ești și tu trecut la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
provinciile slave fiind în contrazicere cu spiritul constituției. Ziarul rusesc "Golos ", discutând situația, crede (nu fără cuvânt ) că Poarta își bate joc de toată conferința europeană. Gazeta e de părere că simțământul de onoare a Rusiei cere ca să nu se lungească pertrătările zadarnice, ci să se ieie odată măsuri energice. Cu cât mai energic va procede Rusia, cu atâta mai asigurată va fi pacea. În fine știrea cea mai nouă a Agenției Havas e următoarea: Cea din urmă comunicare ce se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
are rațiunea sa de-a fi, căci ea ține ecuilibrul nedreptului i; însă mearge (cu e) nu-și scuză esistența, căci e final [este] în toate drepturile sale și prin asta i se ia silabei intonate dreptul de-a se lungi peste măsură, căci ecuilibrul esistă. Acest viciu e o pată, a cărților bisericești tipărite de mult și a fost până azi inima pronunției bisericești. Încă și azi poți auzi pe cîte-un dascăl zicând iaste în loc de este Moldovenii puriză adesea pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
legătură fizică. Cred că sunt un dezastru pe lume, îmi ziceam. Mă simțeam ca pe o insulă, eu însumi parcă eram o insulă care se putea oricând scufunda și dispărea pentru vecie. Și iarăși se lăsase noaptea deasupra mării. Stăteam lungit pe spate, întins pe nisip. Marea îmi devenise casă, sursă de hrană și adăpost. Când noaptea mă învăluia, timpul se dilata parcă, ducându-mă în urmă cu douăzeci de ani. August, 2009. M-am întors în Anglia fără dificultăți, pasager
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mă făcea să râd mai tare ca de obicei, îmi ieșea din gât un fel de zgomot, ca un fel de ecou al tusei măgărești - nu o luasem decât cu câțiva pași înaintea copilăriei și deși deja începusem să mă lungesc, iar capul mi se mărise, mai purtam încă pantaloni scurți și guler scrobit. Se vede treaba că te învață o mulțime de lucruri bune pe-acolo, spunea Bunica. Asta e șansa ta să capeți cultură și rafinament. Voia de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
foc. Însă aceasta era o discuție teoretică, ce s-a reluat din ce în ce mai rar. În mare parte reușeam să văd în ochii lui plini de dezgust ce teorie avea despre asta și cât de prost mă potriveam acestor principii, căci mă lungeam, tândăleam, și nu reușeam deloc să îmi ating ținta. Astfel că acestea au fost zile foarte proaste pentru mine, în acel câmp special de simțăminte ce avea forma unui teren de cărbune, forma gardului, a grămezii de cărbune, a mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Vrei să pariezi? Pun gâtul că în zece minute am luat potul. Moulton era mare amator de jocuri de cărți, în special de pocher. La început jucam la localul lui Hilario, și când Hilario a început să mârâie că ne lungim prea mult cu jocul, care dura până noaptea târziu, ne-am mutat în restaurantul soios al chinezului. Curând am început să îmi pierd tot timpul jucând. Se pare că vechiul trib al huronilor credea că jocul reprezintă un remediu împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am spus: Nu, n-am s-o mai văd niciodată. Cu toate acestea undeva tot mă îndreptam eu, căci nu trebuie să vă luați complet după aparențe. Eram pe punctul de a trage niște concluzii extrem de importante. De fapt stăteam lungit pe canapea într-o stare de maximă contemplare într-o după amiază, îmbrăcat încă în halat și contramandându-mi treburile în spiritul plin de inspirație al respectivei zile, când a apărut Clem Tambow, pe care îl pălise o idee proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
voi doi aicea, și s-ar putea să vă spuneți ultimele cuvinte pe care le veți mai spune vreodată. Nu te descurci cum se cuvine, dacă vrei să știi de la mine.“ Am avut un vis tare straniu în noaptea aceea, lungit pe fundul bărcii, și visul a fost următorul: și anume că o bătrână cu platfus, încălțată în teniși, cu nasul cârn, mă abordase și îmi cerșea bani. I-am râs în nas: „Păi bine, bromfagioaică bătrână, crezi că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în cap. Se aplecase în față, strecurându-se în spațiul dintre mine și doamna Silsburn. Aceasta din urmă s-a răsucit spre ea cu o expresie de solidaritate întristată. — O să ne țină aici cu săptămânile! a exclamat doamna de onoare, lungindu-și gâtul ca să privească prin parbriz. Și în clipa asta ar trebui să fiu acolo, le-am promis lui Muriel și mamei ei că mă urc în prima mașină și că în cinci minute o să fiu la ele acasă. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să mă scuzați. Toate astea îmi sună suspect, ca o factură pe care ar trebui s-o achit, dar, după acest ultim paragraf teatral, simt că nu pot ocoli nimic. Scriu acum, cu trei ore mai târziu. Cât am stat lungit pe podea, m-a furat somnul (Mi-am revenit complet, scumpă doamnă baroană. Vai, ce-ați gândit oare despre mine? Vă rog, dați-mi voie să sun să ni se aducă o interesantă sticluță de vin. Provine din mica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de ploaie și iarbă curată, de rouă și flori, mirosul soarelui de dimineață... Primul care se desprinse fu copilul. Se îndreptă spre masă, luă scândura și trase ușor de ea, s-o potrivească. Am văzut cum scândura aceea s-a lungit, s-a lipit de celelalte două și masa era gata, lustruită și parcă făcută dintr-o singură bucată. Nu știu dacă era de-adevărat poate am visat, nu știu cum a făcut, dar masa era acolo, gata. Vecinul sosise. Bărbatul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
glas, că plângea. Plângea și unchi-mio. Un timp au mers tăcuți. Mohorâți. Cenușii la față, de parcă piatra și praful drumului îi uscase și pe ei. Le uscase și lacrimile. Mergeau înainte. Umbrele de pe drum se scurtaseră, acuma începuseră să se lungească în cealaltă direcție. Bun! mi-am zis. Dacă lor nu le e foame și nici sete, cu toate că e trecut binișor de amiază, nici mie n-o să-mi fie! Uite-așa! Dar drumul era tot mai greu, foamea mai mare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
actele mai bine în portmoneu, bărbatul în haină de blană ridică privirea surprins. În fața lui, rezemați de botul Daciei negre, stau un milițian și cel care a intrat înainte la rînd. Da, ce s-a-ntîmplat? Actele spune milițianul. De ce? Actele! De ce? Lungim discuția?! se miră milițianul, smulgîndu-i portmoneul, din care, cu o mînă sigură, trage buletinul. -N-aveți impresia că săriți peste cal? întrebă bărbatul, luîndu-și înapoi portmoneul. Vezi că te iau și te duc la frizerie! îl amenință milițianul, observînd gestul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scaun, trădînd în ținuta ei încă acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos pînă la poala fustei, de care trage în speranța s-o mai lungească. Merge în față, rotește puțin scaunul de lîngă șofer, pe care stă, de obicei, ghidul, se așază căutînd o poziție cît mai comodă și-și aruncă dezinvolt piciorul drept peste stîngul, bătînd aerul, în ritmul chitarelor, cu pantoful ridicat. Frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îndoaie puțin în timp ce se apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl se apleacă și sărută vîrful nasului. Rotundul gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se ating, se lungesc mult spre obraji, înflorind pe ele un surîs de liniște și plăcere. Tatăl oftează, așază mai bine pe brațe copilul adormit din nou și rămîne cufundat în calmul somnolent din cursă, privind peste capetele tuturor, înainte, prin spațiile deschise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
croindu-și anevoie drum prin zăpada înaltă. *** Știi că m-a sunat, cît erai tu la autogară, individul cu motoreta și i-am zis vreo două! rîde Paula, așezată lîngă telefon, încercînd să prindă autogara. Foarte bine cască prelung Radu, lungindu-se pe pat. Mai vezi ce-i cu cursa, poate s-a întors din drum, că mi-i un somn!... Alo, cursa rapidă a venit? întreabă Paula. Poftiim!? Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i ? întrebă Radu, cu palmele căuș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atent, însăși înfățișarea ei... Mihai bea încet din paharul cu apă, indiferent la vorbele lui Muraru, pe care îl crede beat deja. Ar vrea să plece, dar căldura și moliciunea fotoliului îl rețin, făcîndu-l să se întindă alene, cu picioarele lungite pe sub masă, cu brațele lăsate slobod lîngă corp. Știe că va pierde coloana mașinilor care duc schimbul trei spre "Valea Brîndușelor", însă, amețit cum e, nu-i pasă; pe Ion îl poate găsi și mîine; cît privește prezența lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sculpturi... Vlad n-a dat importanță vorbelor Sorinei, rămînînd agățat cu gîndul de trupul zvelt, pe care îl ghicea alături, aproximativ același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele Sorinei. Răscolit de-a binelea, a lungit mult plimbarea prin parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi speriată, apoi nehotărîtă, sfîrșind prin a se abandona total, Sorina s-a dovedit coaptă pentru jocul dragostei, incitîndu-l, ceea ce l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]