KorAP: Find »[drukola/base=lup & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...412 >

10,288 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616

ziua în care au înțeles că marea e leagănul lor; și atunci s-au lepădat de uscat pentru totdeauna. Lupii n-au ezitat nici o clipă. Întinderile albastre nu le spuneau nimic. Nici țărmurile umede, nisipoase nu-i atrăgeau. Nici cîmpia. Lupii au iubit pădurea, cu copacii ei minunați, foșnitori, cu susurul izvoarelor cristaline, cu ploaia și cu vîntul, cu soarele și umbra. Au fost primii care s-au stabilit aici, cu mult înainte ca alții să descopere vraja codrilor fremătători. Întîi

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
codrilor fremătători. Întîi a fost simplu. Nu erau stingheriți de alte animale. Pe cine să se fi supărat, cînd pădurea era întinsă cît nu apucau s-o cuprindă cu ochii și, în adîncurile ei, se puteau adăposti oricît de mulți? Lupii alergau cît era ziulica de lungă, se jucau, își creșteau copiii, îi educau, vînau, își construiau adăposturi și toate astea fără să fie stînjeniți de vreo vietate. Viața lor era minunată și așa ar fi rămas dacă, puțin cîte puțin

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
și mai bine mintea născocitoare, Omul s-a ridicat dintre animale și, bizuindu-se pe aceste calități divine, le-a întrecut și le-a dominat. Dar planurile sale de expansiune au schimbat iremediabil mersul lucrurilor. Atunci au început și pentru lupi vremuri grele. Omul a capturat o bună parte dintre ei; la început, i-a ținut izolați și flămînzi, legați cu liane tăioase, care-i împiedicau să se miște. S-au înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
iremediabil mersul lucrurilor. Atunci au început și pentru lupi vremuri grele. Omul a capturat o bună parte dintre ei; la început, i-a ținut izolați și flămînzi, legați cu liane tăioase, care-i împiedicau să se miște. S-au înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea le-au rănit gîtlejurile; au urlat prelung, cu durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare de august; au suferit apoi, în tăcere, cînd foamea și

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
nesfîrșite și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare de august; au suferit apoi, în tăcere, cînd foamea și epuizarea i-au lăsat fără glas. Într-o zi, cînd suferința li s-a transformat în agonie, Omul s-a apropiat. Lupii captivi s-ar fi retras, dacă le-ar mai fi rămas un dram de forță în trupurile sfîrșite. Dar probabil că asta le era soarta. Avea să se termine totul. Lupii au închis ochii, așteptîndu-și, resemnați, sfîrșitul. Și, cum nimic

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
s-a transformat în agonie, Omul s-a apropiat. Lupii captivi s-ar fi retras, dacă le-ar mai fi rămas un dram de forță în trupurile sfîrșite. Dar probabil că asta le era soarta. Avea să se termine totul. Lupii au închis ochii, așteptîndu-și, resemnați, sfîrșitul. Și, cum nimic nu părea să se întîmple, și-au adunat ultimele puteri și au întredeschis genele. Omul dispăruse. La picioarele lor, într-o piatră scobită sau într-o coajă de copac, Omul le

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
copac, Omul le lăsase apă! Niciodată n-au cunoscut cu adevărat pînă atunci gustul lichidului dătător de viață. Se poate să nu fi fost aceea o apă obișnuită? Cum altfel dacă, după ce-au lins cu nesaț și ultima picătură, lupii s-au simțit readuși la viață și, pentru o clipă, mai fericiți ca niciodată? De-a lungul timpului, Omul le-a demonstrat că, într-adevăr, poate face minuni. A doua zi, lupii au găsit în piatra scobită bucăți suculente de

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ce-au lins cu nesaț și ultima picătură, lupii s-au simțit readuși la viață și, pentru o clipă, mai fericiți ca niciodată? De-a lungul timpului, Omul le-a demonstrat că, într-adevăr, poate face minuni. A doua zi, lupii au găsit în piatra scobită bucăți suculente de carne. Împotrivirea lor s-a mai înmuiat. A treia zi, cînd Omul le-a slăbit strînsoarea din jurul gîtului și i-a mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și, a patra zi, în zori, lupii captivi i-au lins mîna Omului-Stăpîn, în semn de recunoștință și de supușenie. N-au mai dorit niciodată, de atunci începînd, să se întoarcă în mijlocul lupilor rămași în pădure. Și... la ce să se fi întors? Speriați de ce li se

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și, a patra zi, în zori, lupii captivi i-au lins mîna Omului-Stăpîn, în semn de recunoștință și de supușenie. N-au mai dorit niciodată, de atunci începînd, să se întoarcă în mijlocul lupilor rămași în pădure. Și... la ce să se fi întors? Speriați de ce li se întîmplase semenilor lor capturați de oameni, îngroziți de urletele sfîșietoare care răzbeau pînă la ei în nopțile senine, lupii din pădure s-au simțit amenințați. Au

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
de atunci începînd, să se întoarcă în mijlocul lupilor rămași în pădure. Și... la ce să se fi întors? Speriați de ce li se întîmplase semenilor lor capturați de oameni, îngroziți de urletele sfîșietoare care răzbeau pînă la ei în nopțile senine, lupii din pădure s-au simțit amenințați. Au hotărît să-și găsească alte adăposturi. Dar, ceea ce, în trecut, nu era o problemă, acum s-a dovedit a fi aproape imposibil. Pădurea, altă dată a lor și numai a lor, era plină

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
dovedit a fi aproape imposibil. Pădurea, altă dată a lor și numai a lor, era plină de nemaiîntîlnite viețuitoare toate, în căutarea unor ascunzișuri care să le ferească din calea Omului. Să nu vă imaginați că au renunțat ușor. Nu, lupii nu abandonează fără luptă o cauză în care cred. La urma urmelor, nu fuseseră ei primii locuitori ai acestor întinderi? Nu cotrobăiseră ei fiecare colțișor al pădurii, nu cunoșteau ei fiecare potecă, fiecare izvor? Nu-și crescuseră aici copiii, nepoții

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ei primii locuitori ai acestor întinderi? Nu cotrobăiseră ei fiecare colțișor al pădurii, nu cunoșteau ei fiecare potecă, fiecare izvor? Nu-și crescuseră aici copiii, nepoții, nu-și lăsaseră aici înaintașii, nu era asta lumea lor? ...Și atunci au pornit lupii la luptă. Și-au unit forțele și au hotărît să treacă împreună prin marea încercare. Au ales fără ezitare: aveau să lupte pînă la capăt. Așa au înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au băgat

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au băgat spaima, pentru totdeauna, în căprioare și cerbi, în viezuri și bursuci, în iepuri și veverițe. Să nu credeți că au pierdut ușor războiul acesta. S-au bătut lupii cu invadatorii pămînturilor lor pînă cînd ultimul capabil să sară la gîtul dușmanului, să-și înfigă colții și să sfîșie fără milă a căzut. Dar nu au avut nici o șansă. Da, erau puternici și hotărîți; dar adversarii lor, care păreau

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ceva în plus: supraviețuirea. Pădurea trebuia să devină și casa lor acum o casă pentru toți. Nu umblaseră atîta vreme după adăpost pentru ca odată găsit, să-l părăsească. Și, pentru viitorul lor și al copiilor lor, animalele au ținut piept lupilor. Și au cîștigat. Au supraviețuit doar lupii bătrîni, incapabili să intre în luptă cu animalele furioase, și puii de lup cu mamele lor. Au scăpat nevătămați, căci animalele pădurii nu le doreau răul; căutaseră doar să trăiască cu toții sub același

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
devină și casa lor acum o casă pentru toți. Nu umblaseră atîta vreme după adăpost pentru ca odată găsit, să-l părăsească. Și, pentru viitorul lor și al copiilor lor, animalele au ținut piept lupilor. Și au cîștigat. Au supraviețuit doar lupii bătrîni, incapabili să intre în luptă cu animalele furioase, și puii de lup cu mamele lor. Au scăpat nevătămați, căci animalele pădurii nu le doreau răul; căutaseră doar să trăiască cu toții sub același soare. S-au strîns laolaltă lupii rămași

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
după adăpost pentru ca odată găsit, să-l părăsească. Și, pentru viitorul lor și al copiilor lor, animalele au ținut piept lupilor. Și au cîștigat. Au supraviețuit doar lupii bătrîni, incapabili să intre în luptă cu animalele furioase, și puii de lup cu mamele lor. Au scăpat nevătămați, căci animalele pădurii nu le doreau răul; căutaseră doar să trăiască cu toții sub același soare. S-au strîns laolaltă lupii rămași, ca să-și aline unul altuia rănile trupurilor și ale sufletelor pustiite. Și au

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
doar lupii bătrîni, incapabili să intre în luptă cu animalele furioase, și puii de lup cu mamele lor. Au scăpat nevătămați, căci animalele pădurii nu le doreau răul; căutaseră doar să trăiască cu toții sub același soare. S-au strîns laolaltă lupii rămași, ca să-și aline unul altuia rănile trupurilor și ale sufletelor pustiite. Și au înțeles. Începînd de atunci, urmau să împartă pe veci pădurea, leagănul înaintașilor lor, cu celelalte animale... CAPITOLUL 1 Lupino [i haita -L upino, Lupino, unde ești

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
orice intenție dușmănoasă; l-au luat apoi la întrebări. Dar el abia dacă-i înțelegea. Era un pui al nimănui, rătăcit prin pădure, și ăsta s-a dovedit a fi norocul lui: să-și găsească loc în numeroasa familie de lupi. E adevărat, l-au ținut permanent sub observație. Odată lupișorii născuți, Lupino n-a avut voie să se apropie de culcușurile lor destulă vreme. Cînd, la un moment dat, l-au încurajat să se joace cu Hana, singurul pui al

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
îl supuneau la o nouă încercare. Dar toate astea au trecut și s-a trezit, într-o zi, acceptat fără rezerve, de parcă ar fi fost al lor dintotdeauna. Ar fi fost și greu să nu-l îndrăgească. De cînd sînt lupi pe lume, altul ca el nu s-a mai întîlnit. Lupino n-a ieșit niciodată din cuvîntul familiei adoptive. Nu s-a bătut vreodată serios cu ceilalți băieți, n-a ripostat la admonestări. La început, deși era mic și te-

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
să nu-și dea seama de poziția delicată în care se găsea, se ferea cît putea să iasă în calea șefului haitei. La comanda acestuia înlemneau toți și de toanele lui depindea și soarta orfanului. Arus, cel mai de temut lup al pădurii și conducător al haitei care-l descoperise pierdut printre copaci, l-a studiat pe Lupino, fără cuvinte, zile la rîndul. Inimă neînduplecată de lup viteaz, călit de încercările vieții, Arus a știut din prima clipă că însăși viața

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
toți și de toanele lui depindea și soarta orfanului. Arus, cel mai de temut lup al pădurii și conducător al haitei care-l descoperise pierdut printre copaci, l-a studiat pe Lupino, fără cuvinte, zile la rîndul. Inimă neînduplecată de lup viteaz, călit de încercările vieții, Arus a știut din prima clipă că însăși viața lui Lupino depindea de hotărîrea pe care urma s-o ia. Nici un lup n-ar fi îndrăznit să-i conteste cuvîntul. Șeful haitei putea spune "da

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
l-a studiat pe Lupino, fără cuvinte, zile la rîndul. Inimă neînduplecată de lup viteaz, călit de încercările vieții, Arus a știut din prima clipă că însăși viața lui Lupino depindea de hotărîrea pe care urma s-o ia. Nici un lup n-ar fi îndrăznit să-i conteste cuvîntul. Șeful haitei putea spune "da!", dar, la fel de bine, ar fi putut spune "nu!" și atunci lui Lupino nu i-ar fi rămas nici o șansă. Dar există motive temeinice pentru care un cap

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
cap al haitei are parte de recunoașterea și supunerea tuturor. Nu e vorba numai de forță și hotărîre pe care Arus le avea din belșug. Bizuindu-te doar pe frica pe care o insufli, nu poți cîrmui o haită de lupi. Arus știa asta și era, înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]