1,406 matches
-
mare claritate. Stătea dreaptă dinaintea lui și îl privea în ochi. „Vei trece și peste asta. Nu uita că ești un bărbat adevărat. Ba, mai mult chiar! Ești un boier adevărat. Nici nu pot să-ți spun cât sunt de mândră de tine, Iancule.” Chervanul se opri, în sfârșit, în curtea unui han. Câteva slugi speriate răsăriră în jur, gata să-l salte pe boier. Iancu se lăsă purtat de ele până în odaia prăpădită, cu pământ pe jos, și aruncă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a observat plecarea. Mă strecuram prin mulțime, Încercând să nu strivesc chibriturile. 3 Nu aveam ore a doua zi, așa că mi-am petrecut timpul acasă, În garsonieră, jucându-mă cu instalația mobilă, alias Chestia, de care eram peste măsură de mândră. Aceasta era un soi de sferă argintie cu contururi neregulate, legată de jur Împrejur cu un odgon de oțel pe care Îl destrămasem și-l prelucrasem până ce părți din el ajunseseră să arate ca un năvod Încâlcit, prin ochiurile căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nesațul. O lună ca să ajung la Teheran, trei luni ca să scap de acolo și, pe străzile lui, câteva scurte zile toropite, aproape deloc timp ca să simt, să ating sau să Întrezăresc. Prea multe imagini mă chemau Încă spre tărâmul interzis: mândra mea trândăvie de fumător de kalyan, tronând În fumul scos de jeratic și de narghilele, mâna mea Închizându-se iarăși asupra celei a lui Șirin, momentul unei făgăduieli, buzele mele pe sânii oferiți cast de mama mea de-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de făcut este să dai un anunț pentru persoana pierdută. Când mi-am auzit numele, în primul moment m-am întrebat cine mă strigă. M-am uitat în stânga, pe urmă în dreapta, însă, datorită inteligenței de care mama era atât de mândră, nu mi-a luat prea mult timp ca să-mi dau seama că fusese Toni și că eram salvat. Pentru o clipă am fost totuși dezamăgit, pentru că n-aveam să mai fac cunoștință cu familia de americani bogați, deci nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și Piticot spuse: — SÎnt cele mai frumoase, Nickie. Pur și simplu nu se poate să mai fie păsĂri atît de frumoase. — SÎnt la fel de frumoase ca fața ta. — Nu, Nickie. Nu rîde. PĂsările astea mă fac să mă simt atît de mîndră și de fericită, că-mi vine să plîng. — Da, cînd se Învîrtesc În lumina soarelui și apoi zboară mai departe sînt atît de mîndre și prietenoase și blînde. PĂsările zburaseră și deodată Nick Își ridică pușca și trase Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
când îi poate vedea, cine îi ia de Crăciun și dacă are voie să-și aducă târfa la reprezentațiile lor sportive. Mi se pare cam mult pentru mine și nu știu dacă voi face față. Daisy, ar trebui să fii mândră de tine. Eu mă aflu încă în stadiul al patrulea, cel al Depresiei. Doctorul s-a oferit să-mi prescrie niște pilule, însă nici nu vreau să aud. Sunt condamnată pe viață dacă ajung să depind de pastile pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acum îi e prea rușine să mai deschidă gura. — Știi cine o să-ți fie colegă de cameră? întreabă Daisy. Nu, nu venise când m-am dus eu prima oară în cameră, așa că am ocupat cel mai bun pat, zic eu mândră. Reguli de internat, cum bine zicea un prieten. — Sper să nu facă mizerie în baie, zice Daisy și face o mutră bosumflată. Camerele noastre au baie comună. Daisy s-a supărat întotdeauna când a găsit păr în chiuvetă sau pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
flori ! Printre cărămizile strâmbe, cu colțurile tocite, ale curții, ies tulpinile, ca niște vrejuri alburii, ale florilor de piatră. Flori mov roz, galbene - frunze înspicate. Florile colorate se întind ca o ciudată iederă pe treptele plesnite de la ușa Vicăi. Ce mândră e Vica de ele și de zmeura pe care a pus-o lângă gardul unsuros și maro ! Și de copacul din fundul curții - un plop uriaș care, la sfârșitul primăverii, cum e acum, umple cu puful lui curtea. — Du-te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
extrem de neplăcută. Măcar de-atîta lucru pot să-mi dau seama. În plus, de vreo două ore de cînd l-am deschis, nici o voce de om venind din difuzor nu s-a exprimat altfel decît hăulind și chiuind de dragoste (pentru mîndra satului) și de dor (pentru plaiurile natale, pentru codrii verzi și pentru geografia zonală) și de alte sentimente născătoare de muzică. Cu excepția celor două intervenții foarte scurte: o voce seacă ne-a anunțat mai Întîi menținerea stării de necesitate, apoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te mai alinta, Marandă, că noi nu șăguim, noi vorbim cu temei - a liniștit-o Toaibă, cu ochii râzând către Gruia . 168 Doamne, că multă răbdare trebuie să aibă omul cu voi, pezevenghilor! Da’ și când îi afla! Doamne, ce mândră ai să fii! Gruia, tată, spune-i că altfel chiar se îmbolnăvește de inimă rea. Mă gândeam ca după ce termin liceul să merg la facultate... Apoi asta nu-i treabă rea. Stai, să vezi numai la ce facultate vrea să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-ți tragi sufletul de miros. Asta-i nesimțire curată! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuințară mașina de spirt. Izolarea lor voită trezi, cum era de așteptat, o reacțiune vie printre locatari. ― Se țin mândre parcă ar fi contese, perora Charlot, care era un misogin convins. Porecla prinse, și de aici înainte nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Era cu putință? Îi propuneam căsătoria într-o împrejurare grea pentru ea și mă refuza cu dispreț, tăinuindu-și situația când ar fi trebuit să-mi sară de gât și să-mi mulțumească fiindcă o scăpăm de dezonoare? Atât de mândră să fie fata asta încît preferă să îndure orice consecințe decât să accepte propunerea mea? ― Dacă voiai să mă iei de nevastă, trebuia să mi-o spui la timp. ― Cînd? la care timp? ― Atunci când te iubeam. ― Și acum nu mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe care ai pus tămîia și untdelemnul Meu. 42. S-au auzit strigătele unei mulțimi vesele; și cu mulțimea aceasta de oameni de rînd au adus niște bețivi din pustie, care au pus brățări în mîinile celor două surori și mîndre cununi pe capetele lor. 43. Am zis atunci cu privire la curva cea bătrînă: "Și acum își va urma ea oare curviile, și tot vor mai veni la ea?" 44. Și au venit la ea cum vin la o curvă, așa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mai ales către inspecții, să se roage frumos ca să nu-l dăm de rușine în execuții. Și cum să nu execuți când aveam și melodii pe textele plutonierului: De-ar fi arma de lemn verde Și-o companie de fete Mândro, mândrulița mea Iar eu plutonier majur Să-i comand stânga-nprejur Mândrulița mea Să-i comand mai cu rispect Să-i tremure țâța-n piept Mândro, mândrulița mea. Compusese căpitanul Pasăre, de la altă companie, pe melodia unui marș de Alexandru Marian
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe textele plutonierului: De-ar fi arma de lemn verde Și-o companie de fete Mândro, mândrulița mea Iar eu plutonier majur Să-i comand stânga-nprejur Mândrulița mea Să-i comand mai cu rispect Să-i tremure țâța-n piept Mândro, mândrulița mea. Compusese căpitanul Pasăre, de la altă companie, pe melodia unui marș de Alexandru Marian, comandantul muzicii militare a Regimentului 28 Infanterie-Ismail un marș care-ți mergea la inimă. Îmi amintesc câteva versuri: Am lăsat în brazdă plugul În seama
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
năvodul cel mare, din locul în care era pus la scurs și la uscat, l-au întins pe partea dinspre coadă a lacului, și s-au apucat de tras. Ion, paznicul de vânătoare și de pescuit, veghea; și-a luat mândra cu el și s-a dus pe malul barajului. Au făcut ce au făcut, pe acolo, după care, au adormit. Pe când dormeau buștean, soldații braconieri au ajuns, cu trasul năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o noapte de basm. Lună
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
puține,în unele perioade de timp, nici acelea de recuperare. Doar, că, recuperarea avea tarif dublu, și,în dese cazuri, triplu. Important era faptul, că, vitrinele erau, mai tot timpul,încărcate cu de toate. Unul și-a regăsit, pe-acolo, mândra. Mai întâi a plătit, pentru recuperare, de s-a rupt. Mai apoi, a regretat. Cică,între timp, se ultrauzase. într-o zi, a trecut prin față, un primar. Bă, zice el,însoțitorului, ăsta nu o fi capul meu? Că, îmi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
însă, până la urmă (și, demulte ori, urma aceasta nici nu-i prea departe) sare de la locul său și se-ndreaptă către muzică. Îl dă la o parte pe cel nepriceput și începe el: “...Dii, dii, dii, Murgule, dii Pân’ la mândra nu te-opri, Dii, dii și mai la pas Că-n buiestru nu te las. Murgule, de când te-am luat Nici o slujbă nu ți-am dat, Dar acum, să te păzești C-ai să mă călătorești...” Sau... “... Foaie verde ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Că-n buiestru nu te las. Murgule, de când te-am luat Nici o slujbă nu ți-am dat, Dar acum, să te păzești C-ai să mă călătorești...” Sau... “... Foaie verde ca lipanu’ De trei ori potcovi calu’ Ca să trec la mândra dealu’. Urcai dealu’ jumătate Pierdui potcoavele toate...” Într-un an, era pe la sfârșitul lui decembrie, copiii satului au venit cu colindele străbune... Iată, vin colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători...” I-a lăsat să-și depene melodia știută și, după ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
diferit. Ăsta-i un lucru bun, Karin. Și mare, răspunse ea, neutru. — Nu știu ce-ai auzit tu, dar ăsta-i un proiect frumos. Întotdeauna mi-am dorit să fac măcar un lucru în viață pentru care tu să fii mândră de mine. Se întoarse cu fața spre el. Vorbele lui se iviseră din senin, din capul ei, atât de profund nemeritate, încât îi dădură lacrimile. Întotdeauna visase că vreo câțiva ani de absență l-ar putea face s-o placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împreună. Ea nu răspunse. El mormăi ceva cum că-și poate face timp vreo jumătate de oră, marțea viitoare, seara. Ea dădu din cap, tremurând ca un spic de grâu moale într-o zi fără vânt. Ca ea să fie mândră de el. Nimeni de pe planeta asta nu era ceea ce credeai că e. Își recăpătă controlul asupra feței, uitându-se spre stânga, la stradă. Probabil că orașul ți se pare destul de schimbat. Se aplecă iar spre el, cu o expresie hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ușor decât făcea ea curat prin casă. Până și propriul ei frate spunea despre ea că e un nimic. La treizeci și unu de ani dăduse în sfârșit peste o muncă importantă. Tânjea să-i spună cât era de valoroasă. —Mândră? întrebă ea, gata să accepte pierzania. Cât de mândră? —O să vezi, dacă primim aprobarea de la Consiliul pentru dezvoltare. Dacă nu, toată chestia o să fie pusă pe tapet. Vino la dezbaterea publică și vei afla. —Trebuie să vin, spuse ea - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
propriul ei frate spunea despre ea că e un nimic. La treizeci și unu de ani dăduse în sfârșit peste o muncă importantă. Tânjea să-i spună cât era de valoroasă. —Mândră? întrebă ea, gata să accepte pierzania. Cât de mândră? —O să vezi, dacă primim aprobarea de la Consiliul pentru dezvoltare. Dacă nu, toată chestia o să fie pusă pe tapet. Vino la dezbaterea publică și vei afla. —Trebuie să vin, spuse ea - o provocare senzuală. Pentru serviciu. Se duse la dezbatere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea? întreabă el. Și ea începe să dea din ea tot felul de chestii. Chestii pe care doar sora lui le știe. Chestii de când erau mici, când Joan Schluter încă mai semăna cu adevărata Betty Crocker. Mai ții minte ce mândră era, face ea, de premiul ăla pe care l-a câștigat familia ei când era mică? Nu se poate abține să nu răspundă: Cea mai în formă familie, Târgul statului Nebraska, 1951. Ținut de un fel de societate națională de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cântec Prin codrul des, când eu treceam, Cântare, mândro, îți ziceam. Îmi purtam calul la pas, Mai făceam câte-un popas. Acum sunt bolnav de dor Și-nspre tine vin în zbor. Cântec iți voi fredona în șoapte, În orele târzii din noapte. Și tot atunci pe înserare În mândra
C?ntec by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83190_a_84515]