8,306 matches
-
fac puțin curat pe-acolo, zise Charlot și luă o mătură. Se îndrepta spre scară când fata îl opri. N-am folosit camera aia niciodată, spuse ea. —Deloc? — Am ținut-o încuiată. E camera de care cred că era tare mândru. E elegantă. Parcă-l și văd bând un pahar de vin acolo sau sunând să cheme o slujnică... —Vorbești ca în romanele sentimentale, zise el și o luă din nou spre scară. —Unde te duci? Să dau puțin cu mătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
care să rămână cu gândul și cu inima la o fată, așa ca nenea Jănel, și să fugă din închisoare ca el - a aprecit Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, Pâcu și-a bombat pieptul și a luat o atitudine mândră, de parcă nenea Jănel ar fi fost cel puțin frate cu dânsul. După această poză, s-a uitat pe masă, căutând oala cu vin. Oala ședea nepăsătoare în fața lui Mitruță Ogaș. Mitruță, băiatule! Fă bine și umple ulcica asta, că s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și eu un foc de pușcă în satana care s-o cuibărit în pod, colea taman deasupra icoanelor.” Stii ce te-ar fi întrebat nevasta după ce se trezea din leșin? De unde să știu, Dumitre? „L-ai nimerit, bărbate?” Iar tu, mândru ca un vânător adevărat, ai fi răspuns: „Dacă nu crezi, du-te și vezi!” Cei din jurul mesei râdeau de zăngăneau geamurile crâșmei. Până la urmă, a început să râdă și Pâcu... Când le-a trecut cheful de râs, Pâcu s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vizitiul s-o ia dimineața și s-o aducă seara acasă, acum venea patronul... Cum se vede treaba, patronul îl îlocuia pe Georgel în toate cele. Atunci el ce mai făcea? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Georgel era tare mândru că patronul are așa o grijă de Dinuța. Se și lăuda cu asta acolo, la chefere, unde lucra. Că ești prost nu se supără nimeni, dar să te și lauzi cu prostia ta, parcă-i prea de oaie - a socotit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pricina pentru care nu mai poate face cărăușie Mitruță și că vorbești cu Iordache? Ai spus! Așa că, executarea! a încheiat vorba moș Dumitru, râzând în barbă. Curată belea, Mitruță, băiatul moșului da’ merită! a apreciat Pâcu situația, arborând o mutră mândră. Eu am să plec. Am să merg în pădure chiar astăzi, moș Dumitre, și diseară trec pe la matale să-ți spun cum arată drumul. Abia aștept să aflu, Mitruță. Mergi sănătos! Bucuros că a scăpat de situația delicată în care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de cel puțin zece centimetri - s-au mai văzut operații nereușite de despărțire de siameze -, dar fetele sunt de culori diferite: una e albă-albă, cealaltă e neagră, dar neagră de nu poți crede c-a fost uitată în incubator. Albanezu’, mândru de colecția lui de primăvară-vară, sondează piața: Ce ziceți de zebrele mele? Fac orice, puteți să le călcați în picioare. — E prea devreme, strâmbă din nas Kiril. Mai pe înnoptate. — Poate viitorul nostru francez...? încearcă Albanezu’. Kiril și Roman râd
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se adresează telespectatorilor: — După cum vedeți, întregul Angers și întreaga Franță sunt alături de românul nostru, Ionel Frunză. Numai funcționarii noștri diplomatici, plătiți din banii noștri, ignoră această dramă pe cale să se producă. Dar asta e ceva déjà vu. Triplu Ve e mândru de el: într-o singură transmisie în direct, din Franța, a reușit să și plaseze tot vocabularul franțuzesc. De grupul muncitorilor se apropie un funcționar de la primărie. Privește mirat cubulețul de ciment și-i întreabă: Asta e tot ce-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de unde au venit: Ucraina, Moldova, România, Africa etc. Ele au nevoie de protecția unui bărbat puternic, care să le ia sub aripa lui și să le vrea binele. Dacă a asigura protecția unor fete fără apărare înseamnă proxenetism, atunci sunt mândru că sunt proxenet. Numai că asta mai trebuie și dovedit. S-o văd eu pe-aia care are curajul să mă dea în gât. Așa că, domnu’ autor, mai ușor cu insinuările. Dacă nu vrei să ai de-a face cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
oamenilor de teatru; celălalt, a fost ani buni interzis ca regizor și exclus din teatru, după scandalul Revizorului. Dramaturgul a marcat viața teatrală națională, În deceniile 6-9 ale secolului trecut; regizorul, cea internațională, și după anul 2000. Everac a fost mîndru că e un jucat scriitor național; Ciulei, modest, s-a mulțumit să fie regizor, manager, profesor, actor și scenograf pe ... patru continente. După 1990, autorul Zestrei era supărat că, deși scrie mult, nu e jucat; Ciulei, era bucuros că se
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ține la mine, dar este conștient de faptul că nu mai putem fi Împreună, pentru că el nu vrea, pentru că eu Într-un timp am vrut să mă Împac cu el, dar... este În zodia taur, și este o persoana foarte mândră, orgolioasă... și eu... după ce m-am despărțit de el, m-am luat cu un prieten de-al lui... mai mult datorită faptului că el a vrut să mă supună pe mine unui test, adică... când ne am despărțit, el s-
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de viermi a pașilor care aleargă pe străzi după lotuși albi limitare al strivirii cuvintelor sub șerpi de ură și respir, totuși, dragostea ta, atât de profund, adânc, sub ape. nouă în primul loc: iubește curat, dar fără să fii mândru de tine și fără să părăsești grădina dragostei tale. nouă în al doilea loc: dacă îmbrățișezi mai departe anxietatea generată de limitările tale, vei avea ghinion. mai bine la miezul zilei spală-ți sufletul cu apă de trandafiri. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Dormi la umbră, dormi în pace, / Că mama ție ți-o face / Sub cel tei bătut de vânt / Pătișorul la pământ. Câtu-s rămurelele / Tot or bate stelele, / Iară luna va străbate / Dulcea ta singurătate. // MAMA: Și când vântul va șopti / Mândru mi te-a adormi, / Și când vântul va sufla / Teiul se va legăna, / Florile-și va scutura, / Lin că mi te-o deștepta / Sub rotirea norilor, / În căderea florilor. / Sub lucirea stelelor, / Către locul ielelor. / Sub frunza stejarilor / La glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
alese / Un palat crescând departe, / Ce lucește parc-ar arde. / El intră pe scări de-oglindă / Și prin salele deșarte, / Pe covoarele din tindă... / Și-n lumina blândei lune / El văzu frumoasa fată. // (Apare imaginea Frumoasei fără corp Cezara.) Dulce, mândră, o minune, / Către el pășind ușoară... / Lângă ea, genunchiu-și pleacă... // IERONIM (în genunchi, către imagine fetei): Am lăsat prieteni, țară, / Ca iubirea mea să-ți placă... // FRUMOASA FĂRĂ CORP (vocea Frumoasei..., foarte ușor reverberată): Te-am visat, te-am îndrăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trage de boi, car tot nu scot dintr-înșii. ISPAS: Cum să faci? Să te-nvăț eu. Boii tăi sunt mari și frumoși. Iaca, eu, gospodar de frunte în sat, precum bine știi, n-am avut niciodată așa o pereche mândră de plăvani. Tu fă așa: ia boii de funie și-i du la iarmaroc. Mușterii au să se găsească berechet. Vinde-i și cumpără alții mai mici și mai ieftini, iar cu banii rămași cumpără-ți un car, și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spartul iarmarocului, când s-au săturat oamenii să se tot tocmească și plătesc mult și dintr-odată. Ia hai! (pleacă) Tabloul 4 (Luminiș de pădure. În fund, capătul unui lac, de unde va ieși Codârlic.) DĂNILĂ (stă așezat pe-o buturugă): Mândre locuri și mândre drumuri, nimic de zis! Când cobori, crezi că de-acu' te prăvălești în bârlogu' tartorului. Apoi când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
moarte, ies, la umbră, viorele, iar eu străbat huceagul des cu gândurile mele. Când strălucesc sub rouă grea cărări de soare pline, frumoasă ești, pădurea mea, și singură, ca mine... * F1: Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni? F4: Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi, de vânt, lași în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălți albastre și-nsorite de omăt topit abia, și pe dealuri mucezite arături de catifea. B2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
REGELE: Oi? Din câte știu eu, nu sunt. Și nici nu-mi plac oile. MICUL PRINȚ (cască, se ridică): Nu mai am nicio treabă pe-aici. Am să plec mai departe. REGELE: Nu, îți poruncesc să nu pleci! Sunt foarte mândru să am un supus adevărat. Nu pleca, te fac ... ministru! MICUL PRINȚ: Ce fel de ministru? REGELE: Al... al Justiției. MICUL PRINȚ: Și pe cine să judec aici dacă nu-i nimeni în afară de Măria Ta? REGELE: Nu se știe, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
răspuns bătrânul, ieșind în prag. Am să-i aștept. Dacă ai ști de când îi gata tat-tu și nu are astâmpăr! i-a șoptit maică sa, apărută în ușa bucătăriei de vară. Păi are și de ce - i-a răspuns Costăchel mândru. O dată începe nepot-su școala, nu?... Bună dimineța, nașule! Sărut mâna, nașă! a grăit Costăchel din poartă. Bună dimineața! au răspuns bătrânii, cu ochii scăldați în aurul toamnei. Îndată sunt gata, numai să-mi șterg ghetele, că de când nu le-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
este un grad al onoarei și bărbăției! Îi drept ce spuneți, domnule inginer, dar tot acest grad mă putea și încă mă poate duce la ani grei de temniță... Dacă nu la moarte! Așa că nu mă pot bucura și nici mândri cu semnul ista de distincție. Nu-i câștigat nici pe câmpul de luptă - față-n față cu dușmanul - ci prin fugă. Și nu-i tot una... În acest răspuns văd luptătorul din dumneata. Însă, pentru a scăpa din ghearele dușmanului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pedagogic, secția limbi străine, din orașul ei. Curajul, ambiția, dar mai ales seriozitatea de a-și pune în practică visul îi aduseră reușita. Când o văzu pe lista candidaților admiși, tatăl ei o și considera profesoară de limbă engleză. Era mândru de fata lui și-i spunea mereu Mariei: Simona va fi cea dintâi intelectuală din familia noastră! Eu am fost primul din neamul nostru care am purtat bocanci, ea va fi prima reprezentantă care a pășit pragul unor școli înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un flăcău chipeș, un om delicat în purtări și vorbe. Venea pe la noi, stăteam seara târziu la poartă unde sporovăiam vrute și nevrute. De, ca tinerii, ne iubeam! În același timp îmi dădea târcoale și Costache. Eram fericită și într-un fel mândră că sunt curtată de doi cavaleri, ca orice fată ajunsă la vârsta când îi sfârâie călcâile. Eu însă îl îndrăgeam mai mult pe Culai. Ne socoteam, într-un fel, ca logodiți. Iubitul meu n-a mai avut răbdare și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să participe, dar în situația de față, acesta pică la timpul potrivit. Când veni pe lume băiatul Simonei, pentru că numai băiat trebuia să fie, o asistentă se entuziasmă: Aveți un copil foarte frumos! Nu vă temeți, nu deochi. O să fie mândru de el tatăl său. Ajunsă în oficiu, aceeași asistentă îi mărturisi colegei sale: Tu nu ai impresia că băiatul profesoarei seamănă cu cineva? Fugi tu de-aici! Are câteva trăsături care îmi amintește de cineva cunoscut... insistă ea. Toți copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că nu m-a șters din sufletul lui"... Deși tatăl ei o repudia, nu-l ura, știa că undeva, într-un colț al inimii sale, mai păstra acea dragoste de părinte care nu se poate stinge niciodată. Era însă prea mândru și nu putea uita rușinea pe care i-o făcuse fata lui. Așa numea el fapta Simonei. ,,Rușinea familiei". Din punctul lui de vedere, cum își spunea ea deseori, poate avea dreptate, dar era numai dreptatea lui, nu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-i stea în cale pe care să n-o zburătăcească, de fiecare dată imaginându-și probabil că în fața sa are o minge. Acum își explica ea de ce nu ținea la el o pereche de ghete prea mult timp! Dar era mândră, avea băiat mare! Trebuia să-i reamintească și lui Teo acest lucru, pentru că el nu manifesta nici cel mai mic interes când era vorba de Răducu. Ea nu înțelegea nici în ruptul capului cum era posibil, doar îi era tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca să-l distragă de la subiect, încercă pentru a nu știu câta oară să-i orienteze opiniile: Tu nu trebuie să ajungi fotbalist ca tatăl lui Vladimir, ci doctor mare, mare ca tăticul tău! Când va veni vei fi așa de mândru...! Dar nu vezi că nu mai vine! Ți-am mai spus-o, o să vină chiar mai repede decât te aștepți tu! Ai încredere în ceea ce-ți spune mămica ta! Se citea pe fața lui că spusele mamei îl încălzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]