748 matches
-
Nici nu au avut cum să aibă geniu monumental în acest ținut aflat în calea tuturor vînturilor părăduitoare. Au îndreptat spre cer doar ruga, doar blestemul, încolo, nu și-au dezlipit privirea de pămînt, de pămîntul pe care atît de mîngîietor au știut să-l calce cu tălpile goale. Monumentele românilor? Casa și biserica. Amîndouă, de dimensiuni apropiate dimensiunilor terestre, neînspăimîntătoare, ferite de emfază. Împrumutînd de la vegetația din jur culorile fundamentale, cînd stinse și reculese, cînd arzătoare și sonore. În preajma acestor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cărările neștiute ale codrului. În livezi, crengile copacilor se îndoaie de atâta rod. Păsările călătoare trec spre asfințit, lăsându-ne mai triști. Pe mine, începerea școlii m-a luat prin surprindere; în dimineața zilei de 1 septembrie, soarele călduros și mângâietor m-a deșteptat cu o rază binevoitoare care m-a condus la porțile larg deschise ale școlii. Când am auzit clinchetul clopoțelului argintiu, mi-au trecut aceiași fiori de gheață ca-n prima zi de școală din viața mea. Curtea
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ce viața are grijă să le aștearnă la fiece pas. Și de fiecare dată printre cadrele realiste ale unei încăperi-cutie dintr-un bloc de uniformă se ițesc himere ba un cal verde, ba o mașină de vînt, cînd amenințătoare, cînd mîngîietoare pentru disperările celui neputincios. Și de fiecare dată Constantin Popa mobilizează cu vînă de dramaturg adevărat lecția marilor absurzi ai secolului XX. Răul, cu atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
față de Dumnezeu și de aproapele. Femeia văduvă care a dăruit la templu doi bănuți, singurii pe care-i mai avea, trece mult înaintea bogaților care puneau sume mari în cutia templului, dar numai de ochii lumii (Marcu 12, 42-44). Cuvintele mângâietoare și pașnice pornite dintr-o inimă lipsită de iubire și dăruirea unor bunuri oricât de mari, dar tot fără iubire, nu sunt de nici un folos, precum spune Sfântul Apostol Pavel: “De aș grăi în limbile omenești și îngerești, iar dragoste
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
arătat de oameni iubitor, dacă ar fi topit umanitatea pe care a asumat o, sau n-ar fi rămas ca Dumnezeu izvorul vieții nemuritoare pentru aceasta? În panteismul monofizit nu poate exista iubire reală de oameni. Valorile cele cu adevărat mângâietoare ale umanității nu pot exista decât în relația dintre un Dumnezeu personal și omul ca persoană. Panteismul face iluzorii toate valorile care-l însuflețesc pe om și dau sens existenței. Prin această expunere Sf. Maxim afirmă deplinătatea firii omenești, contrar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
urcat pentru noi și dincolo de ceruri, ca primul dintre noi și ca pârga noastră, căci a intrat dincolo de ele pentru noi, ca Înainte-Mergător, cum zice undeva și dumnezeiescul Pavel (Evr. 6, 20). Ca om se înțelege că este încă Arhiereu, Mângâietor al sufletelor noastre și jertfă de ispășire pentru păcatele noastre (I In. 2, 1-2), iar ca Dumnezeu și Domn după fire, este împreună-Șezător cu Tatăl Său, dar slava de la Acesta va trece și la noi. De aceea și Pavel a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în Hristos Iisus (Efes. 2, 6). Săvârșite fiind deci cele de pe pământ, trebuia să împlinească ceea ce mai lipsea, adică să urce la Tatăl. De aceea, zice: Vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, capitolul al doilea, în PSB, vol. 41, p. 982-983) „Și a dispărut de la ochii noștri, ca să ne întoarcem la inimă și să-L
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu decât Duhul cel Sfânt, Care completează dumnezeiasca și fericita Treime”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 92) „Vezi, dar, cât este de mare primejdia de a micșora slava Mângâietorului? Fiul nu primește slava dată Lui, dacă este înlăturat Duhul. Că Domnul spune: Acela pe Mine Mă va slăvi (In. 16, 14); nu -L va slăvi, însă, ca rob împreună cu făptura; că, dacă L-ar fi slăvit împreună cu celelalte făpturi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ridicându-te peste rațiunea pildei”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, cap. 2, în PSB, vol. 41, p. 992) „.... de viață Făcătorul ... Duhul adevărului ...” „Iar Domnul a spus că Duhul este Duhul adevărului și Mângâietorul (In. 14, 16). Din aceasta se arată că Treimea este desăvârșită în El”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XXV, în PSB, vol. 16
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
e trimis de Tatăl. Căci zice: Așa a iubit Dumnezeu lumea, că și pe Unul Născut Fiul Său L-a trimis (In. 3, 16). Iar Fiul Îl trimite pe Duhul 83. Căci zice: de voi pleca Eu, voi trimite pe Mângâietorul (In. 16, 7)”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XX, în PSB, vol. 16, p. 47-48) „Duhul cel din Dumnezeu, Care de la Tatăl purcede
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
către Duhul, prin aceasta să-și închipuie că Duhul este mai mic decât Fiul, iată că, îndreptând o astfel de bănuială, zice: Iar Domnul Duhul este, adică și Duhul este Domn, zice. Și ca să afli că vorba lui este despre Mângâietorul, a adăugat: și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni, omilia VII, p. 79) „Când îl vei vedea că el (Apostolul Pavel - n. n.) pomenește numai de Tatăl și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Mare Preot”, în textele liturgice catolice și în traducerea Cornilescu, utilizată de protestanți. 3.2.2.14.3. paráklQtos: „mângâitoriu” (SC); „Mângăitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (cu notă: „Substantivul parákletos din Noul Testament: în relație cu Fiul = Mijlocitor; în relație cu Sfanțul Duh = Mângâietor. Termenul în sine desemnează o persoană pe care o chemi în ajutor șgr. para-kaléÄ, „a chema lângă”ț: avocat, apărător, intercesor, consolator”) (BVA); „mijlocitor” (G-R); „Mijlocitor” (BS, C); „advocatum” (Vg); „avocat” (BJ); „advocate” (RSV). Acest nume, cu care Isus îl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cunoaște pe el și pe Tatăl; - pne¤mă hyiothesías, „Duhul înfierii” (Rom 8,15) - denumit prin rezultatul acțiunii sale în oamenii care îl primesc: aceștia devin fii ai lui Dumnezeu. 3.2.3.2. ho paráklQtos: „mângâitoriul” (SC); Mângăitoriul” (Blaj); „Mângâietorul” (celelalte traduceri românești citate); „Paraclitus” (Vg); „le Paraclet” (BJ); „the Counselor” (RSV). Duhul este numit astfel numai la Ioan304. În cuvântarea să de rămas-bun, Isus le făgăduiește ucenicilor că le va da állon paráklQton, „alt Mângâietor” (În 14,16), pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mângâitoriul” (SC); Mângăitoriul” (Blaj); „Mângâietorul” (celelalte traduceri românești citate); „Paraclitus” (Vg); „le Paraclet” (BJ); „the Counselor” (RSV). Duhul este numit astfel numai la Ioan304. În cuvântarea să de rămas-bun, Isus le făgăduiește ucenicilor că le va da állon paráklQton, „alt Mângâietor” (În 14,16), pe care îl numește apoi ho paráklQtos, tò pne¤mă tò hágion (În 14,26), ho paráklQtos tò pne¤mă tQÎs alQtheias (15,26) și, în sfârșit, doar ho paráklQtos (16,7). Acest adjectiv verbal este greu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îl numește apoi ho paráklQtos, tò pne¤mă tò hágion (În 14,26), ho paráklQtos tò pne¤mă tQÎs alQtheias (15,26) și, în sfârșit, doar ho paráklQtos (16,7). Acest adjectiv verbal este greu de tradus din pricina polisemiei sale („Mângâietorul”, „Apărătorul”, „Sfătuitorul”) și de aceea Vulgata și, după ea, multe traduceri în limbi moderne îl păstrează ca atare. Tradiția în românește este să se traducă cu „Mângâietorul”, care, în context, se justifică intru câtva, desi „Sfătuitorul” ni se pare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
paráklQtos (16,7). Acest adjectiv verbal este greu de tradus din pricina polisemiei sale („Mângâietorul”, „Apărătorul”, „Sfătuitorul”) și de aceea Vulgata și, după ea, multe traduceri în limbi moderne îl păstrează ca atare. Tradiția în românește este să se traducă cu „Mângâietorul”, care, în context, se justifică intru câtva, desi „Sfătuitorul” ni se pare mai adecvat. 3.3. Observații gramaticaletc " 3.3. Observații gramaticale" 3.3.1. Numele divine din textul masoretic Acestea îmbracă o mare varietate de forme gramaticale. Numele revelat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
TROPICALĂ Pădurea tropicală din zona Cairns Învăluie dealurile litorale ca o mantie verde protectoare, constituind una dintre numeroasele obiective ale Australiei Înscrise pe lista Patrimoniului Universal (1988). Este o dimineață senină, cu soare blând care-și Împrăștie cu dărnicie razele mângâietoare, prin frunzișul de palmieri, eucalipți și bambuși. Circa două sute de turiști, În vestimentație ușoară, predominant de sorginte britanică, dar și francezi, spanioli, americani, asiatici așteaptă disciplinați pe peronul vechii gări Îmbarcarea În trenul „de vacanță”, cum este denumit de localnici
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
spiritelor creatoare și distrugătoare, a strânsei legături dintre om și natura Înconjurătoare. Prin Watarika National Park continuăm ruta până la magnificul Kings Canyon. Deja astrul luminii Își pregătește culcușul pentru visarea de peste noapte, căldura dogoritoare face locul uneia mai blânde și mângâietoare, un respiro pentru om și celelalte viețuitoare și plante. La apusul de jăratec al soarelui, imaginea profilată a Canionului este de o rară frumusețe iar liniștea pare desăvârșită, ca În Timpurile Genezei. În acest loc grandios ce pare imuabil, simți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
îndelung, profund și odihnitor. În același fel se poate manifesta împărăția valorilor în mijlocul lumii reci și aspre a realității". Există două momente indicate în ambele imagini. Oaza se află în pustiul însuși; același vînt care stîrnește indispoziția provocată și sunetul mîngîietor. Așadar, valoarea este atît ceva ce contrastează cu realitatea cît și o parte dintr-însa. Prin această duplicitate devine posibilă o stare sufletească vitală cum este humorul o mentalitate ce nu pierde simțul pentru valoros și credința în valabilitatea lui
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rolul lui de cetățean și de a-l confirma pentru destinul cetății. Propaganda ateniană a pus repede stăpânire pe tradiția mitică, transformând Atenaxe "Atena" În depozitara și distribuitoarea darurilor zeiței, ca și a riturilor ei din care veneau „cele mai mângâietoare speranțe pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul Misteriilor a devenit secretul cetății, iar divulgarea lui s-a transformat În atentat Împotriva statului. Era un secret la care erau admiși numai inițiații care luau parte la ceremoniile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scop ultim sau noroc și mântuire, moarte și suflet. În unele cazuri, filozofia devine forma „Întregii vieți” (tota vita), iar Înțeleptul devine aproape o figură sacră: omul desăvârșit (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1991). Filozoful este considerat un medic al sufletelor, un mângâietor, un eliberator, un mistagog (Seneca, Ad Marciam, 4, 2; 6, 1; Cicero, De divinatione, 2, 3). În chestiunile care privesc practica religioasă, el realizează un fel de conciliere pătrunzătoare sau un nicodemism ponderat: numai În exterior se acordă cu poporul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmărit: Iorga înșiruia o grămadă de fapte, făcînd adeseori digresiuni pentru a sublinia paralelele cu evenimentele contemporane. Nu pierdea însă niciodată din vedere ideea principală, prelegerile sale fiind unitare. Călinescu evocă diferitele tonuri utilizate de Iorga în timpul conferințelor sale: uneori mîngîietor, alteori secretos (ca și cum niscai spioni ar fi tras cu urechea la spusele lui); putea deveni prietenos sau mușcător, trecînd apoi brusc la un ton calm și sec. Concluziile lui erau memorabile: Părea să pronunțe fraze biblice care treceau dincolo de pasiunile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ilustrațiunea română, un critic care preferă anonimatul ne oferă o interpretare care prin forța sugestiei și accentele dramatice reflectă literar sensibilitatea simbolistă care animă tabloul: Scena se desfășoară într-o pădure bogată, în care frunzele tremură în lumina gălbue și mângâietoare a unui soare ostenit, într-o pădure în care toamna a început să-și risipească cu dărnicie aurul ei, pălind frunzele, tivindu-le pe unele cu mătase galbenă, topind pe altele în picături de prețios metal, învăluind în pânze de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]