873 matches
-
atât de tânără. Până și bărbatul pe care ea îl iubise și care provenea dintr-o veche familie, Marcus Aemilius Lepidus - iată-l că tocmai intra -, se consolase deja. Mai mult chiar, părea că moartea Drusillei îi provoca mai degrabă mânie decât durere; nu o pierduse pe femeia iubită, ci i se furase ceva. Apoi sosi Lucius Anneus Seneca, filosoful, care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un bec de 500 de wați a întrebat nedumerit: - Ce s-a întâmplat cu Laur? Mama i-a răspuns: - A chiulit de la anatomie și a urlat directorul la noi. Dacă nu îl tundeam zero, îl lăsa repetent! Tatăl s-a mâniat: - Uite ca să te înveți minte să nu mai chiulești, dar mai ales că a pierdut mamă-ta timpul la școală și a țipat Lungu la ea, adaug la sancțiunea inițială pedeapsa mea nu vei avea voie să părăsești curtea, casa
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și cui anume i se adresează. Marie șovăi o clipă, bruschețea lui Fersen n-o Încuraja să vorbească, dar, mai devreme sau mai tîrziu, va face și el legătura. - Legenda jefuitorilor de corăbii, murmură ea. - O legendă, acum... O cuprinse mînia. - Legenda asta face parte din istoria noastră. Ea povestește cum, În urmă cu două secole, sîngele a curs deja peste menhirii de la Ty Kern. Dacă nu ții seama de ea, n-ai să-i Înțelegi niciodată pe oamenii de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sabotat. Insularilor cu siguranță nu le plăceau străinii, se bucură Marie, și măcar de data asta nu Îi Învinovățea. Zgomotul unei portiere trîntite o făcu să se Întoarcă. Yves Pérec demara cu toată viteza. TÎnăra femeie simți că o cuprinde mînia: Fersen nu se putuse Împiedica să nu se amestece! În mod evident, Îi dezvăluise lui Yves legătura soției lui cu Nicolas. Îl văzu atunci pe polițist ivindu-se din clădirea primăriei și urmărind cu privirea mașina lui Yves care dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pornești în fiecare dimineață pe același drum, de fiecare dată mai ostenit, ca să capeți, la sfârșitul săptămânii, doar atâția bani cât se îndura patronul să-ți dea și cu care te ajungeai din ce în ce mai greu. Și într-o bună zi se mâniaseră. Mai erau doi sau trei care șovă'iau, dar se înfuriaseră și ei după primele discuții cu patronul, care le spusese că dacă nu le place, n-au decât să-și caute de lucru în altă parte. Un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Era el, Mai-Baka. Se uită la cer și vorbi iar: Îl va îmbuna oare Ntombi? Dacă nu-l va îmbuna, o va trimite înapoi, sau o va ucide?... Nu-i răspunse nimeni. Totuși, Tankoko zise: - Numai de nu s-ar mânia mai tare pentru că i-am trimis o fată neagră... Dar de unde să-i trimitem fată roșie? - De ce să se mânie că i-am trimis o fată neagră? Tu ai văzut fete roșii? Spune-ne, Tankoko, pot fi ele mai frumoase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o va trimite înapoi, sau o va ucide?... Nu-i răspunse nimeni. Totuși, Tankoko zise: - Numai de nu s-ar mânia mai tare pentru că i-am trimis o fată neagră... Dar de unde să-i trimitem fată roșie? - De ce să se mânie că i-am trimis o fată neagră? Tu ai văzut fete roșii? Spune-ne, Tankoko, pot fi ele mai frumoase decât ale noastre? - Am văzut, zise Tankoko. Le-am văzut în tinerețea mea, când am fost rob în țara Pământului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se vânzolea pe nisipul din cort. - Douăsprezece zile am mers cu toții de la țărm. De trei zile suntem pe drum noi doi. Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar sclavul nu-l auzi. Altădată Iahuben s-ar fi mâniat. Acum, nu era în stare. Arșița seacă îl muiase de tot și își dădea seama că nu poate fi trufie muțenia și lipsa de luare aminte a acestui sclav care mereu părea a se gândi la ceva. Totuși, Iahuben mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încărcau poveri pe tauri și asini și se încărcau ei înșiși cu poveri. Noaptea se lăsa repede. Zărindu-l de departe, un soldat veni la Auta cu sufletul la gură. Îi spuse gîfîind: - Unde ai fost?... Strălucitorul Puarem s-a mâniat grozav când i-am spus că nu știu unde să te mai caut. Du-te repede la el! Tocmai acum Auta ar fi avut nevoie mai mult ca oricând să rămână singur cu sine. Dar Puarem era mânios. Trebuia să se ducă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
chiar dacă ai putea să iei cu tine asemenea piatră ce-ai fi în stare să afli?!... Pietrele nu vorbesc. Auta nu-și mai putu stăpâni zâmbetul. Tefnaht ridică sprânceana, cerîndu-i astfel răspuns pentru zâmbet. - Dacă stăpânul meu nu s-ar mânia, zise sclavul, aș spune altceva decât a spus stăpânul. - Spune! îi porunci Tefnaht, cercetîndu-l iscoditor. - Cred că și piatra și oricare lucru neînsuflețit vorbește. Este adevărat că nu toate urechile aud... Se opri nehotărât. Tefnaht rîse: - Am spus aproape același
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceasta, până adineauri liniștită, se zvârcolea acum și arunca nava de pe un val pe altul ca pe un pai. Acum vântul ridica înalte valuri albe din marea care se făcuse neagră. Începu o ploaie, parcă Zeul Cerului s-ar fi mâniat pe Zeul Apelor și l-ar fi bătut cu zeci de mii de curele ude. Celelalte corăbii atlante nu se mai zăreau, nici cele din față, nici cele dindărăt. Oamenii se apucau de ce puteau, ca să nu-i măture valurile de pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mă întorc. Zeii sunt la depărtare de un ceas. Voi, dacă vreți, vă duceți, dar mai înțelept ar fi să vă întoarceți. Nimeni n-a mai văzut vreodată zei de aproape, numai preoții. Din pricina voastră s-ar putea să se mânie zeii și pe noi și să ne facă scrum tot grâul sau să dea o năpastă în ținut și în oameni. Așa că eu zic mai bine să nu vă duceți. Și țăranul plecă, după ce-i arătă lui Auta încotro să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cortul acolo. Căpetenia cetei porunci însă soldaților săi să bată țărușii pentru cort, apoi se trânti în lanul de grâu să-și întindă picioarele amorțite de mersul călare. Așa culcat cum era, spuse: - Noi rămânem aici. Nu suntem nebuni să mâniem pe zei. Noi suntem soldați, ca să ne luptăm cu oamenii, nu cu zeii. Tu, dacă ai poruncă să te duci, du-te. Dacă până în trei zile nu te întorci, să știi că ne vom duce în Marele Oraș să spunem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
S-a supărat acum. Am fost nătărău: cum credeam eu că zeii or să-mi dezvăluie mie tainele lor?! - Noroc că sunt zei buni, îi răspunse tot în șoaptă Ntombi. Dar nu te mai băga și tu, să nu-i mânii. Crezi că dacă sunt buni poți fi prieten cu ei cum ai fost cu Valukaga? Mai bine să taci și să le mulțumești că ne-au scos din robie și să fii mândru că ne poartă cu ei prin văzduh
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zvonul că Little Billee avea ceva sânge evreiesc În vine, În urma comentariului naratorului cum că „cei mai mulți dintre noi avem În vine o cantitate cât de mică din acest prețios lichid“. Întorcând paginile, dădu peste un monolog remarcabil, În care Svengali, mâniat de indiferența manifestată de Trilby față de avansurile sale, Încerca să o Înspăimânte cu imaginea propriului cadavru, la morgă: „Dar nu mă asculți, sapperment! Proastă mare ce ești... cap de oaie! Dummkopf! Donnerwetter! Svengali vorbește și tu te uiți la coșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prea cu ochii beliți sau, dimpotrivă, prea înfundați în orbite și se mira, așa zeflemitor și subțirel că, din pricina plăcerilor solitare, cum de nu-i tremură mîna? Cu atât nu se pricopsise, atâta tot îi mai lipsea, să-și și mânie superiorii! Un coleg îi destăinuise că tocmai ăia de nu prezintă consoarte le stârnesc superiorilor mai abitir bănuieli, pe motiv că ei sânt primii condamnați de a încăpea pe mâna cocotelor și de-a trăda pe-acolo cine știe ce secret de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
potri... vit? —Hai cu mine și-o să-ți explic. Nick a luat-o de mână și-a scos-o din dormitor. După ce amândoi au dispărut, Susan a zâmbit singură și s-a cufundat gânditoare în perne. Nu voia să-și mânieze soarta, dar simțea că niciodată nu fusese mai fericită decât era în clipa aia. Punându-și o mână pe abdomen, Susan s-a gândit la copilul care creștea înăuntru, care avea să fie fratele sau sora lui Milly și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
simțea însă împunsătura unui alt gând. Se simțise bine în recentele sale călătorii. Se simțise așa cum se simțea odinioară. Atunci. Cu mult timp. înainte. Să decazi de la încrederea absolută la mânia neputincioasă de acum era ceva intolerabil. Gând care-l mânie și mai tare. Era un cerc vicios. Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Durerile din dragoste Când făr-de veste te cuprind. Până ieri cu fetele Astăzi cu nevestele. Cel ce cântă se desmiardă și pe el și pe ceilalți. 77. MINTE ȘI INIMĂ (cca 1879) I - Ce privești în jos smerită, Că te mânii te prefaci, Când îți zic că el îți place Și că tu de mult îi placi. Voi jucați în comedie Rolul vostru de-nțelept, Dar de ce unul la altul Vă uitați atât de drept? {EminescuOpIV 525} De ce, când pe neașteptate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Victor, cu gândul de a-și pedepsi odrasla Își privi copilul și văzându-l supărat Îl Întrebă din priviri: Victor Întrebă imediat: Ce ți-a făcut mânzule, te-a bătut, te-a Înjurat, ce ți-a zis?! Eu l-am mâniat tare pentru că nu știu să cetesc jornalu’ și a zis că ordonă să mă nveți! Acu’! Victor, În pofida multor Întrebări și Îndoieli În legătură cu cele spuse de tatăl său și intuind rușinea trasă și interesul băiatului său spuse: Așa a spus
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pământ? — De acord, și atunci ce-mi spui tu despre cumințenie? Hm?! Cumințenia lor e Sharia, sunt fricile c-or să le plesnească cu biciul peste mutrele alea boite și prefăcute!... — Ramin, aziz, nu degeaba ai divorțat, omule! De ce lași mânia să-ți scape? Și de ce pui tu petrolul și oamenii laolaltă? Se întrerupseseră doar puțin, cât Omar se urcase în patul de sus, dar pe urmă vorbiseră cu însuflețire, ca și cum a treia persoană n-ar fi existat între ei. Într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scenă apăreau alții. — La un moment dat, voi fi orb și voi uita astea, îi spusese Veterinarei. N-am să-l știu pe Zet ca mârțoagă, nici pe tine o femeie neînconjurată de atâția bărbați. — Ce tot spui, Homare? se mânia doctorița, însă își vedea mai departe de misterele ei, își țesea secretele migălos, precum o femelă-păianjen. Omar și-o dorea și era gelos zi de zi pe ce nu putea să afle. Banii n-aveau memorie și nici carne care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se ruga popa pentru păcatele ei. Baba Marghioala asculta înspăimîntată făgăduielile făcute păcătoșilor pentru lumea cealaltă și-i picau lacrimi din ochi. Părintele o descosea mai departe: - Da case de oameni ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele, nu. - Bine, să nu-l trimeți, că-i păcat. - Iartă-mă Doamne! - Lacomă ești? - Mai poftesc câteodată. - Să nu mai poftești. Să te ții în curățenie, să nu mai dai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gând să ajungă mai repede la poarta cimitirului, să scape de răposat. - Uite-l, râde de noi! strigă o femeie. - S-a desfăcut capacul. Acuși pică în stradă! - Stă cu mâinile pe piept și pare liniștit... Nu se știe cine, mâniat pe neașteptate de nepăsarea mortului, ridică un bulgăre de gheață și îl aruncă în ușa de cristal a dricului, peste capetele rudelor, care se aplecară înfricoșate. Se auzi un zgomot sec de sticlă risipită și văzură și mai bine sicriul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al sufletului nu. Că dragostele sânt ca buruiana rea, cresc în văgăunile inimii și s-arată. Nu mai scăpa domnul Aristică de gura nevestei: - Mă bărbate, nu-i, mă, lucru curat cu fata noastră, ascultă la mine... - Iar începi? se mânia omul. - Ascultă și de gura femeii, că voi ce vă pricepeți? Puneți căciula pe-o ureche și vă vedeți de treaba voastră, dar ia să stați ca noi lângă copii, ați ști și ce-are-n cap, și ce-are-n suflet. Nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]