8,611 matches
-
lumea nu este numai de factură materială. Mă număr printre cei care cred în Dumnezeu ca ființă supremă și de aceea consider că sensul vieții nu este legat nici de plăcere, nici de valorile materiale, ci este unul mai înalt: mântuirea sufletului. Drumul acesta nu este ușor (cere muncă, jertfă de sine), dar nu este un drum închis. Credința deschide o fereastră către o viață viitoare, veșnică. Marii oameni de cultură, inclusiv unii filosofi, dar nu numai ei, au ajuns la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stângi și să dea de veste întregii lumi că el, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors, urma să-i fie soț. Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi era bine ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
toate... fum... amin... - Ca firul subțire de ață este viața, continuu cu o voce mai plină. Nimeni nu știe când se frânge, pare rezistent, dar nu e, pare fără sfârșit, dar nu e, numai cei necugetați adună averi, uitând de mântuirea sufletului lor, căci, spune cuvântul Bibliei, mai ușor va trece cămila prin gaura acului decât cel bogat cu averile sale în ceruri. Cel puțin în privința asta, eu n-am nici o grijă - trec iute ca fulgerul, și printr-un ac mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scot din colb“. Și aici Își ridica mâinile În sus, iar din mânecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mâinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mântuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vânturau de colo‑acolo, câte unul, câte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catârii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pâine și un urcior de vin viața veșnică și mântuirea, iar când lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind câinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și Mântuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mântuirea lor? Îi privea cu inima strânsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pâlpâirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr‑o țesătură străvezie, erau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrân neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mântuirea? Apoi cântările și ochii tinerilor care‑l purtau și care nu se Încumetau să și‑i ridice spre el, le vedea doar sprâncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gâturile țepene și dezgolite, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgân, iar cei dinspre partea femeiască - sângele păgân. Oare asta era mântuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgân, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel milostivit, căruia Îi sunt iertate păcatele? Poate tot așa, câinele pe care‑l duceau pe brațe, ca pe mielul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să‑și amintească de iad. O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mântuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care‑și ferea ochii până n‑avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
simțindu‑se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfârșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite‑n stânga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mântuirii trupului său, În mirosul carului din acea zi de vară, Își aminti de dulcele nume al Priskăi, iar trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încât văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
decât orice altă țicneală. Își vor da Însă Întâlnire peste trei luni În aceeași crâșmă, după care Îl va abandona nu Înainte de a‑i dicta o listă cu douăzeci și șapte de cărți pe tema minunilor din Canaan și a mântuirii. La sfârșitul lui august Jeshua Krohal Își făcu apariția la locul stabilit, aducându‑și și manuscrisul Drumul În Canaan, cam vreo sută douăzeci de pagini peste care Maestrul va arunca o privire de ansamblu; În afara caligrafiei apăsate va mai sesiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de rezervări și fișe de pontaj. În partea de sus a hârtiilor ăstora care se fărâmă la margini scrie „Teatrul Libertatea”. Pe altele scrie „Cinema Capitol”. Pe altele: „Teatrul de Vodevil Neptun”. Pe altele: „Biserica Sfintei Întruniri”. Pe altele: „Templul Mântuirii Creștine”. Sau: „Adunarea Îngerilor”. Sau: „Cinema pentru adulți Capitol”. Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile astea aveau aceeași adresă. Aici oamenii au îngenuncheat în rugăciune. Și au îngenuncheat în spermă. Toate țipetele de extaz și groază și mântuire încă prizoniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
altele: „Templul Mântuirii Creștine”. Sau: „Adunarea Îngerilor”. Sau: „Cinema pentru adulți Capitol”. Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile astea aveau aceeași adresă. Aici oamenii au îngenuncheat în rugăciune. Și au îngenuncheat în spermă. Toate țipetele de extaz și groază și mântuire încă prizoniere și înăbușite între pereții ăștia de beton. Ecourile lor răsună încă aici, cu noi. Aici, în paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități diferite ale pieselor de teatru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fi la ea. În curtea Bicii, Oliviu și Renar, căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă, îi tot amețea cu planurile ei de a petrece ziua. Apariția lui Dan li se păru o mântuire care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete, în speranța că, o dată ieșiți în stradă, le va veni și ideea salvatoare. La prima încrucișare de drumuri Luana voi s-o ia la stânga, spre centru, Renar, dimpotrivă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
odinioară pentru a continua această căsnicie. Orice atingere a soțului ei o oripila. Vedea în el doar dorința animalică a bărbatului iar ea obiectul care împlinea această pornire. Se simțea folosită, mințită, înșelată. Vestea nunții lui Dan veni ca o mântuire. Îi dădu pretextul de-a fugi acasă, pentru a se ascunde sub fusta mamei. Revederea casei părintești, a verișorilor alături de care trăise momente de libertate și fericire îi aduse, în oarecare măsură, detașarea de care avea nevoie. O găsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din dreapta și se așeză în față, aproape de altar. Îngenunche și privi trupul lui Iisus, răstignit pe cruce, simțind, pentru prima dată, nemărginirea suferinței Dumnezeiești. Nu avu curajul să se mai plângă, să mai implore. Se bucură, doar, de liniștea și mântuirea sălașului. În tăcerea deplină din jur, i se păru că aude o voce care îi poruncește: "Așteaptă! Am spus că e a ta. Nu-mi iau cuvântul înapoi!" Coborî privirea și începu să se roage. Într-un târziu, cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne Împiedicăm ziua În amiaza mare, ca noaptea, În mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm judecata dreaptă, și nu este; așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre s-au Înmulțit Înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc Împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile.” Bibliotecara tăcu. Nu aplaudă nimeni, deși nimeni nu contesta siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era prea bătrân pentru gargarisme și lozinci de care cam abuzase până atunci, dar, după cum se vedea, truda sa nu era răsplătită cum merita, căci nimeni nu se gândea că tăcerile sale erau și penitență și căutare, și pedeapsă și mântuire. Ca să izbândească pe această cale lua Madopar ori Levodopa de două ori pe zi și spunea Tatăl nostru Înainte de culcare. Din păcate nu putea renunța Încă la paharul cu vin și nici la ceașca de cafea. Drept urmare uneori avea convulsii puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceartă fără rost un bilanț atât de bun. Flavius-Tiberius se Îndrepta spre cabană cu ultimul transport de cutii. Ca să nu stea degeaba, hotărî să facă și el ceva; se apucă să șteargă antenele de praf. Despre citate și cuvinte ca mântuire ori ispășire și alte chestii care Îl frământau aveau tot timpul să vorbească. Cât timp mai poți amâna câte ceva, te poți socoti un om fericit. 6. În lumina posomorâtă și Înghețată a amiezii, „Bosnia” semăna cu o mică stațiune montană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
corect politic să vezi așa lucrurile. Orice religie trebuie respectată, eu respect credința oricui, cu obligația ca și celălalt să-mi respecte credința. Încerc să nu-mi spun că acest sincretism al religiilor duce la îndoială, duce la pesimism în legătură cu mîntuirea creștină. Să fie pacea interecumenică mai importantă decît pacea interioară? De-asta aș fi preferat nu rugăciuni pe stadioane, în chip de concerte rock, ci să se fi discutat față la față. Un musulman cu un reformat/ ortodox/ israelit/ hindus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
satisfacție! Virusul-spion care-și strigase spaima în eter, în momentul acordurilor finale din simfonia vieții doftoroaiei Eliza Gabrovescu (în timp ce pe țânțarul care-o injectase cu boala Rash îl durea drept în trompă), trimise aceste cântece șefei, prin e-mail, dar cum Mântuirea Sa trăia o partidă mortală de sex cu un nou partener media, Cosașul șef își printă fițuicile anonime și le vârî sul pe gaura cheii de la ușa Cumetrei ca să facă borș cu ele după ce-și va satisface mendrele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de așa ceva. Dezintoxicarea a fost dură. Am rezistat pentru că voiam să rămân aici. -Îți place vila? -Cui nu i-ar plăcea? N-am îndrăznit să-i spun că mi se părea atroce. -E un locșor confortabil, răspunsei. -Pentru mine, este mântuirea. Fratele meu nu poate să afle unde sunt, e așa de departe de casa lui. Trăiam, el și cu mine, lângă Bobigny, mi-a pierdut urma. -Ești franțuzoaică? -Nu știai? Râse. -Crezi că aduc a suedeză? întrebă ea. Era exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dimineață noi bucurii.“ În aceeași lumină trandafirie sunt scăldate sălile în care au loc concertele, restaurantele, străzile. La un moment dat România însăși apare ca o țară paradiziacă, privilegiată de Dumnezeu: „România este țara aleasă de Dumnezeu pentru a începe mântuirea neamului omenesc. Pentru că a răbdat, a suferit, a apărat Europa, a jertfit oameni aleși, a arătat că are dreptul la lumină. În curând aici va fi singurul loc unde va fi bine pe pământ. Va fi aici pelerinaj ca într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lexicală sau gramaticală devine ridicol. Este exact ce se întâmplă în cazul lui Iancu Grama, autorul volumului de versuri cu titlul Starea de așteptare (Plumb, Bacău, 2002). Să citim împreună unul dintre poeme: „Forma endoclastică împreună cu murmurul / două sau trei mântuiri irezistibilul și metacoronarii care și adună / pietre eratice // un acostat cinci până la zece arguții cu penetrările încă nedislocate // formalieni ectoandrine și chiar prinsul între coapse / forma dendroitică multiplicarea de natură statică un dererum legat / de pecetluire și miticondriile ceea ce prelungește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]