2,090 matches
-
un nor de parfum. Dacă n-ar fi fost Învăluiți de miresme, cu siguranță că li s-ar fi simțit mirosul de sânge”2. Frumoșii spilcuiți erau maeștrii asasinatului politic, În războiul declarat nu mai puțin ferocilor sans-culottes. Arta stiletului mânuit cu diabolică plăcere și cu o desfătare de-a dreptul estetică se va transmite și ea, stilizată sau nu, atât dandy-lor reali, cât și celor deveniți personaje În veacul următor. După cum o altă ciudățenie a Muscadinilor - fascinația teatrului - anticipează gustul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și superficiali. Vechii Lei fie s-au stins, fie sunt bătrâni și mult prea obosiți să Își mai etaleze seducătorul stil. Spre a-și astâmpăra melancolia, ei rememorează plini de nostalgie apusele vremi, vorbind la nesfârșit prin cafenele, cluburi, saloane, mânuind conversația ca pe o spadă cam istovită sau scriind. Iar noii Eleganți, fără strălucirea Înaintașilor, fac ca dandysmul să intre, la finele celui de-al Doilea Imperiu, de-a dreptul În anonimat. Contrazicându-și - Încă o dată În istoria sa franceză
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu apă de trandafiri pentru ochi, instrumente de ivoriu, nacru, oțel și argint erau Împrăștiate, risipite Împreună cu niște periuțe de lucernă pentru gingii; pense, foarfeci, perii de baie, estompe, crepoane și pufuri, baghete pentru scărpinat, alunițe artificiale și pile. El mânuia tot acest calabalâc...1 Decorul care absoarbe toate strădaniile dandy-lui de a ieși la rampă, sporind efectul unui costum, al unei freze sau măști, pare desprins dintr-o piesă de teatru. Salonul, sala de bal, grădina se transformă În veritabile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
femeia autoritară, independentă, emancipată, de tip amazoană, pe de alta, mustind de senzualitate și farmec, curtezana. Unde am mai putea Întâlni Însă amazoane În lumea modernă? La propriu, asemenea suratelor antice, respectând Întru totul mitul, În armuri, dând iama călare, mânuind spadă sau arc, numai În prozele lui Théophile Gautier, Balzac, Barbey d’Aurevilly, Villiers de l’Isle-Adam. Și ceva mai apoi În Orlando, romanul Virginiei Woolf. Ori, mult mai spre zilele noastre, În puzderia benzilor desenate și a filmelor gen
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și militează pentru păstrarea purității amândorura împotriva dușmanilor de orice fel. Există, de fapt, o analogie foarte strânsă între cuvinte și monede, care sunt în mod fundamental creații umane. Un cuvânt abia făurit are obiectivitatea și inocența unui ban nefalsificat. Mânuit de oameni este supus curând procesului de inflație sau deflație, și dobândește caracteristici morale sau imorale. Așadar păstrarea adevărului curat al cuvintelor este o luptă constantă și fără sfârșit, la fel cu păstrarea sursei de bani; însă este și mai
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
actualității, care consacră mici studii monografice unora dintre importanții scriitori despre care scrisese anterior, ca și altora la fel de importanți precum Augustin Buzura. Investigând literatura cu un viu spirit analitic și condus aproape mereu de simțul valorii și al măsurii, autorul mânuiește un limbaj critic de o pregnanță stilistică foarte personală. Textul se citește nu numai cu interes pentru judecățile pertinente, dar și cu reală plăcere. Opinii literare (1978) se remarcă în special prin articolele despre criticii și istoricii literari, mereu la
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
legată de dezvoltarea nuvelei contemporane. În numele calității, din producția anului 1949 nu erau selectate decât două nume promițătoare: Petru Dumitriu și Marin Preda. Din campania dezlănțuită de toată presa de partid, în frunte cu „Scânteia” și „Flacăra”, contra celui care mânuia „un iatagan ruginit” împotriva avântului literar proletar, C. avea să tragă învățăminte care îi vor fi utile toată viața. Nu va mai spune niciodată deschis „nu”, iar când va spune „da”, se va înarma cu toate clișeele ideologice ale vremii
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
măsură performanța artistică. C. cultivă o poezie închinată pământului și permanențelor istoriei noastre (Priveliști și reverii), abordează meditația religioasă, pastelul și poezia de dragoste (Peisagii și simfonii), discursul filosofic, alimentat de reflecția referitoare la infinitul timpului și spațiului (Astrale). Autorul mânuiește un vers fără calități poetice notabile, în care apar tendințe de aliniere la forme prozodice îndrăznețe, anulate însă de platitudinea imaginilor și a simbolurilor sau de rigiditatea declarativă a sentențelor. A semnat și două traduceri: comedia într-un act Trei
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
grup, în care se detașează figuri devenite remarcabile, între care Nicolae Labiș, cuplul Marin Preda și Aurora Cornu, Dan Deșliu, Zaharia Stancu, Ion Caraion, Nicolae Breban și mulți alții, se succedă pline de autenticitate și culoare sub obiectivul scriitoarei, care mânuiește cu pricepere aparatul de filmat. În ciuda întrebării rămase în final fără răspuns, cartea, care dă și cheia personajelor din romanul Odioasa crimă din Carpathia, ilustrează încă o dată ideea că Parisul folosește în primul rând literaturii. SCRIERI: Mălina și cei trei
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
și generozitate, de sensibilitate și grosolănie, B.-P. e o plămadă aparte, de ins cumva demoniac și cabotin deopotrivă. În „Seara”, ziar stipendiat se pare de Puterile Centrale, al cărui director și proprietar a fost în 1913 și 1914, publicistul mânuiește un condei incisiv, încercând un anume deliciu, aproape că artistic, al ponegririi. Cinicul vede în juru-i, și încă supradimensionate, păcate de care el însuși nu pare să fi fost străin. E, în causticele lui ieșiri moralizatoare și justițiare, un alibi
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
absolute. Cel mai important obiectiv pentru Richelieu a fost focalizarea pe politică centralizată, diminuând autoritatea guvernului. Mașinăria perfectă pe care a creat-o era pusă în mișcare de persoane dependente în totalitate de el, pe care le putea controla și mânui după preferință. De asemenea a reușit să reducă considerabil autoritatea bisericii, care a devenit subsidiara puterii de stat. Trebuie să menționam că în secolul al XVII-lea Franța era singurul stat european catolic care avea control asupra surselor de venit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
decizia îi aparținea în totalitate regelui. Multe dintre scrisorile celor doi au adnotări pe marginea lor, care indică punctul de vedere al regelui. Acesta de multe ori este total diferit de cel al cardinalului. Puțin probabil că regele să fie mânuit de cardinal, așa cum unii memorialiști vor să sugereze. În plus, atunci când Ludovic al XIII lea nu se află pe câmpul de luptă, participă la toate întrunirile de consiliu și impunea tuturor dorințele sale. După ce a analizat cu atenție corespondență dintre
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de altă parte, si mirajul oferit de posibilitatea unui salt peste mai multe trepte sociale. O țară, Franța, care era de aproape două ori mai mare decât Spania, un prim ministru, Richelieu, care deținea aproape toate mecanismele puterii și le mânuia după bunul său plac, o epocă baroca în care cultul eroului - Mazarin era fascinat de genialitatea cardinalului Richelieu - reprezenta idealul de atins, toate aceste circumstanțe au convers spre hotărârea definitivă a lui Mazarin de a pleca în Franța. Chiar el
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
în jurul subiectului Struțocămila, propusă ca pretendent la tron împotriva Vidrei, întrucât toate discursurile arată cine e și cât e de hibrid și grotesc acest animal. Cel mai prost și mai ridicol dintre toți se dovedește însă comod pentru cei ce mânuiesc din umbră sforile politicii. Caracterul comic și, concomitent, dramatic al politicianismului balcanic prefigurează perspectiva proprie lui I. L. Caragiale, comediograful. Partea a doua a romanului, mai extinsă ca spațiu narativ, se constituie din aventura urmăririi, luării în captivitate și eliberării Inorogului
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
eul „adevărat”, profund, al scriitorului, însă magnificat de critica literară și, de aceea, privit cu suspiciune și oarecare agasare de celelalte două alter egouri ale lui C., dar și, din modestie autentică, de instanța auctorială efectivă, care le reunește - totodată mânuindu-le - pe toate cele trei „personaje”). Cartea De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (2001) a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar & comp. (2003) reia procedeele și tematica din Un Burgtheater provincial. Descripția tehnică a fiecăreia din cărțile scriitorului
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
balcon. În prima seară, parcă pentru a avea confirmarea temerilor mele, m-am apucat să o descos pe bunica despre Franța tinereții sale. Răspundea bucuros, considerându-mi sinceră curiozitatea. Tot vorbind, Charlotte continua să cârpească gulerul dantelat al unei bluze. Mânuia acul cu o undă de eleganță artistică, perceptibilă întotdeauna la o femeie ce lucrează și, totodată, întreține o conversație cu un musafir aparent interesat de cele povestite. Sprijinit în coate de balustrada micului balcon, o ascultam. Întrebările mele mașinale readuceau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de sub pălăriile lor cu boruri mari. Erau ultimii bărbați valizi într-o mișcare populară de masă, deja înghițită de război. Nu reținusem titlul tabloului, dar cuvântul „ultimii” figura în el. Erau ultimii care înfruntau dușmanul, chiar ultimii care mai puteau mânui armele. Acestea erau, de altfel, foarte rudimentare: câteva sulițe, securi, săbii vechi. Curios, le-am privit vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ordinea asamblării... Cât despre ea, am crezut la început că dănțuia în fața mesei. Îmbrăcată într-o tunică și o fustă kaki, cu un chipiu pus pe buclele roșcate, își unduia trupul în ritmul exercițiului. Probabil se antrenase mult ca să poată mânui corpul lunecos al armei cu atâta îndemânare. Am privit-o uluit. La ea, totul era atât de simplu și atât de viu! Șoldurile, răspunzând mișcării brațelor, i se legănau ușor. Picioarele pline și aurii fremătau. Se bucura de propria ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
membre. Cazul meu nu a fost atât de disperat. Dar, din ziua lapsusului, problema „tehnicii” s-a dovedit inevitabilă. În prezent, franceza devenea o unealtă, căreia, vorbind, îi măsuram importanța. Da, un instrument independent de mine și pe care îl mânuiam dându-mi seama din când în când de ciudățenia acestui act. Descoperirea mea, oricât ar fi fost de năucitoare, mi-a adus o intuiție pătrunzătoare a stilului. Acea limbă-unealtă, mânuită, șlefuită, perfecționată, îmi spuneam eu, nu era altceva decât scrisul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o intuiție pătrunzătoare a stilului. Acea limbă-unealtă, mânuită, șlefuită, perfecționată, îmi spuneam eu, nu era altceva decât scrisul literar. În anecdotele franțuzești cu care în tot anul îmi distrasem colegii, simțisem deja prima schiță a acelei limbi romanești: nu o mânuisem oare pentru a plăcea fie „proletarilor”, fie „esteților”? Literatura se dovedea a fi o permanentă uluire în fața șuvoiului verbal în care se topea lumea. Franceza, limba mea „strămaternă”, era, vedeam acum, prin excelență limba uimirii. ... Da, din ziua îndepărtată petrecută
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
moment, singurătatea ei. În ziua aceea, culcat pe taluz, o ascultam vorbind despre cartea pe care o aducea cu ea în plimbările noastre. De când avusesem acel lapsus, nu mă mai puteam opri să observ, tot urmărind conversația, felul în care mânuia bunica franceza. Comparam limba ei cu a autorilor pe care îi citeam, cu a rarelor ziare franțuzești care pătrundeau în țara noastră. Cunoșteam toate particularitățile francezei sale, expresiile preferate, sintaxa personală, vocabularul ei și chiar patina timpului pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
soarele lui specific. Aproape o altă planetă. O planetă în care moartea femeii cu ochi mari, gri devenea de neconceput. În care trupul de femeie se deschidea spre un șir de clipe visate. În care „limba uimirii” pe care o mânuiam eu avea să fie pe înțelesul celorlalți. Planeta aceea era totuna cu lumea care se desfășura în goana vagonului nostru. Da, totuna cu gara în care trenul se oprea în sfârșit. Cu peronul pustiu, spălat de ploaie. Cu rarii trecători
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei la oaste, Măria ta ? izbucni Mândricel cu ochii sclipind de bucurie. Dar tu nu știi lupta ! N-am spus că nu știu, Măria ta. Cioplesc săgeți, dar pot să le și slobod ; făuresc paloșe, dar știu să le și mânui ; și știu să Încalec și caii ! Chiar așa, Mândricel ? Încearcă-mă, Măria ta ! Toți rămaseră uimiți când săgeata lui Mândricel doborî pasărea din zbor, când nici unul din ostași nu-l putu doborî, când calul nărăvaș nu reuși să-l arunce
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
e mai clar că manipulațiunea estetică a costumului antic cere de la actor un studiu deosebit și un profund simț simbolic. De-aceea actorul trebuie să facă eserciții cu costumul antic, cum face cu vocea sa, căci el nu-l poate mânui cu libertate deplină și cu gust nobil decât când se simte familiarizat c-un asemenea costum. În mantua grecă și în togă, fantazia lui trebuie să-l transporte astfel la Atena și Roma încît el să nu mai simtă pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Kalashnikov-ul. Popularitatea sa este reflexia mărimii compacte, cadenței ridicate, simplității, rezistenței și prețului mic. Faptul că nu este foarte precisă nu este o problemă pentru cei care folosesc această armă, cele mai multe atacuri teroriste executându-se de la mică distanță. Ușor de mânuit de către un bărbat sau o femeie, pistolul este ușor de ascuns de către purtător și folosit pentru atac. Pistoalele și puștile pot fi achiziționate din magazinele obișnuite de sport, sau de la oricare din numeroșii dealeri licențiați. Această realitate poate fi cea
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]