1,010 matches
-
și porți... Din ochiu-i cură Un fir senin de lacrimi; ea își strânge Cu-a ei mânuțe inima și plânge. El cum o vede astfel în fereastră Ș-aruncă ochiu - adânc și nobil - mare, Și drum el dă la pasărea măiastră - Aripile-și întinde, vrând să sboare, Din ce în ce ș-întinde - aripa - albastră, Din ce în ce se face tot mai mare, Încât doar din mărimea unei vrăbii Ea semăna acum unei corăbii. Copila mea - îi zise - nu te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pare Numai inima mă doare. 77 Frunză verde baraboi Ce-i asta, mândră, de noi... C-am semănat grâu de vară Ș-o eșit numai secară, Și-am semănat busuioc Și-o eșit pară de foc. 78 Trimite-mi, fată măiastră, Ce-i mai verde-n valea voastră: Codrul și poienile, Cosița și genele, Ochii și sprincenile, Că și eu trimite-ți-oi Ce-i mai mândru pe la noi: Coiful nalt cu penele, Ochii și sprincenile, Că eu sunt tot sănătos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din casă, Din casă, de după masă. 162 {EminescuOpVI 163} 86 Tot aștept doar a - nturna Bădița de undeva, Tot mă uit doar a veni Bade - meu de unde-a fi. 87 Fă-mă, Doamne, ce me-i face Fă-mă o pasăre măiastră Să sbor la badea-n fereastră; Din fereastă în chilie: Acolo bădița scrie Slove negre pe hârtie Să mi le trimită mie. Când bădiță ți-eram dragă Veneai la noi fără treabă, De când, dragă, m-ai urât Nici cu treabă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vină ceasul să mor. Așa-mi vine cîte-odată Să mă duc la munți cu peatră Să-mi privesc în lumea toată - Da d-acum-am și venit La acesta loc perit. 111 Fă-mă, Doamne, ce mi-i face Fă-mă pasăre măiastră La măicuța la fereastră, Maica să mă hâșăiască; 171 {EminescuOpVI 172} Dar ea nu m-a hâșăi Până nu i-oi povesti Cum petrec eu cu străinii. La străini - până ce cină - Eu sunt sfeșnic de lumină, Dacă gată de cinat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tradiției locale. Iată de ce, pentru vânătorii de Templieri, e de-ajuns să găsească pe undeva o cruce oarecare, pentru a descoperi o urmă a Cavalerilor. După aceea ghidul nostru ne duse să vedem fereastra manuelină, o janela prin excelență, o măiastră broderie spartă, un colaj de motive marine și submarine, de alge, cochilii, amfore, odgoane și lanțuri, destinate să celebreze faptele Cavalerilor pe oceane. Însă, pe cele două laturi ale ferestrei, strângând ca Într-o centură cele două turnuri ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ucide simptomul maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton nu va stîrpi cumva inspirația? Să nădăjduim că nu. Pe măsură ce știința înaintează, tainele creației, ca orizonturile Saharei, se înfundă, se ascund ca pasărea măiastră, se topesc ca zaimful lunii. Și numai cei aleși ne pot conduce pe drumurile minunii”. Mai rezervat, Ion Barbu - la acea dată tovarăș de drum al „contimporanilor” - va prefera să vadă în suprarealismul francez un triumf al pozitivismului asupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un colaborator sau altul („Gamă“, „lui Tamas Aladar”, „Pasărea măiastră“, „lui C. Brâncuși” ș.a., dar și hibernala Crin - „domnișoarei Mirella M.”), fie prin redactarea „cosmopolită” a poemului în limba franceză (Filtre). Alteori, textele „ilustrează” liric un grupaj special (cel despre Brâncuși, bunăoară); în cel dedicat prezentării suprarealismului francez, poemul „Reper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
termine, Căci împărăteasa Toamnă, Îmbrăcată în tăcere, Se coboară chiar deasupra Codrului să mi-l întrebe: Codrule cu râuri line, Vremea mea-i acum, știi bine! Am venit pentru a-mi da Toată bogăția ta: Dă-mi coroanele mărețe, Păsărelele măiestre, Căci stăpână mă numesc Peste tot ce e lumesc. La ce bună-mpotrivirea Când în fața mea tu stai! Cu privirea ta cea rece Mă apleci pân’ la pământ Și oricum a ta voință Cât clipești se împlinește, Așa că mă lasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Chiar de a plecat acum. Lacrima Mă plâng și te plâng Și deplâng soarta mea. Mă doare, chiar tare, depărtarea ta. Și simt că în sufletul meu ai intrat Rănindu-mă-n inimă, În sufletu-mi curat. Meritul prințului Pasarea măiastra Cu ciripit șoptit Merele de aur Tot timpul le-a păzit Veni îndată Prâslea Si scoate iataganul Un mâr doar sa culeagă S-ajungă năzdravanul. După ce mere a cules In palat cu ele a mers Împăratul mulțumit Pe-a lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sa culeagă S-ajungă năzdravanul. După ce mere a cules In palat cu ele a mers Împăratul mulțumit Pe-a lui fata i-a sortit. Si-au făcut o nunta mare De-a stat in loc mândrul soare Iară luna cea măiastra A fost nașa cea măreață. Prâslea Prin locurile fermecate Unde un copac era Plin cu mere aurite Erau tot mereu răpite. Copacul era păzit De Prâslea cel fericit El și-a încercat norocul Că vroia s-apere locul. El a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cine știe ce șmecherii, să nu-și prepare licori îngrozitoare, să nu scoată de sub fustele ei multe cine știe ce șipuri și să-și ungă trupul cu alifii ucigătoare, să nu se îmbăieze cumva în otrăvuri ascunse din veac doar în știința ei de măiastră, să nu facă incantațiile acelea groaznice, când stăpânii întunericului, frații paingilor negri, băutorii de cucută, veneau și-i cădeau la picioare, implorând-o să-i lase liberi în lume, când cele nouă fete nebune își porneau hălăduirea prin sufletele singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
l-ar fi făcut să uite ce este bucuria. Mult au mai căutat un leac pentru boala împăratului, dar nimic nu reușea să-i redea forța și sănătatea pierdute. Un vraci bătrân le-a vorbit însă feciorilor despre o pasăre măiastră cu pene de foc: când pasărea cânta, nu numai că cei care o auzeau se vindecau de orice boală ar fi avut, dar se făceau și tineri și puternici ca la 16 ani. Unde trăia pasărea aceasta și cum puteau
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
și Cârmaciul. Deh, meserie de Comandant Suprem, nu te joci. "Ai două secunde să te încolonezi la suprafață! Și să încetezi a te mai inspira sau batjocori la bogățiile subsolului..." 81 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Executând una dintre măiestrele zmucituri de volan despre care fusese vorba, înălță, concomitent, cracul stâng, zece centimetri de la nivelul banchetei și trânti o formidabilă bășină, ce păru să pledeze elocvent pentru indiferența sa... Autoturismul rulă neglijent, cu mâinile parcă în buzunare, dintr-o latură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ALEGAT PENTRU O MIE DE ANI. 397 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cele din a doua categorie nu iartă nimic, când e vorba să zugrăvească schimbările fundamentale petrecute în societatea noastră, sub conducerea înțeleaptă. Unele străpung străfunduri atât de măiestru ascunse ale sensibilității, de-ți dau lacrimile... Cele mai multe exaltă, în chip firesc, înzestrările magistrale ale Secretarului General, personalitate marcantă a lumii contemporane. De aici, până aici... Mai sânt și altele. Ai să te orientezi. Din pricina încordării, directorul Predoleanu apăsă, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai fi de firea mea? Crezi că te-aș fi ales de discipul al meu de nu te știam vrednic și adînc? Tu ești ca o vioară în care sunt închise toate cântările, numai ele trebuiesc trezite de-o mână măiastră, și mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu. - Dacă în această sară aș încerca să mă duc într-un spațiu zidit cu totul după voia mea...? - Vei putea-o.... căci îl ai în tine, în sufletul tău nemuritor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Sau adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cânta o pasere măiastră. Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai sclipea din când în când atinsă de câte - o rază: trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra râului și formau bolți nalte de verdeață nestrăbătută. Numai pe ici
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde, trăiesc eu. Un singur loc de intrare este - o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pîn-înlăuntrul insulei. Altfel cine nu pătrunde prin acea peșteră crede că această insulă este o gramadă de stânci sterpe înălțate în mare, fără vegetație și fără viață. Dar cum este inima? De jur împrejur stau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o vale, incunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc. Un singur loc de intrare este - o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pîn-înlăuntrul insulei. Altfel, cine nu pătrunde prin acea peșteră crede că această insulă este o grămadă de stânci sterpe înălțate în mare, fără vegetație. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este - o stâncă mișcătoare ce acopere măiestru gura unei peștere care duce pîn-înlăuntrul insulei. Altfel, cine nu pătrunde prin acea peșteră crede că această insulă este o grămadă de stânci sterpe înălțate în mare, fără vegetație și fără viață. Dar cum este inima? De jur împrejur stau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
material: frenezia, monstruozitatea vegetală a Codrului fără viață și, apoi, singurătatea sterilă, mută a pămîntului blestemat. În Răzbunarea lui Statu-Palmă dăm, Întîi, peste un peisaj edenic: „CÎte lunci, păduri și codri de cîntări și de flori pline, CÎte paseri vii, măiestre, șoimi și pajuri năzdrăvane, Păuni mîndri, fulgi de sare, dulci minuni aeriene, CÎți lei, pardosi, căprioare, cerbi cu coarnele de aur Cuiburi de privighitoare, cuiburi scumpe de balaur, Frunzi și fructe, umbra dulce și codreana armonie...”, pentru ca, peste cîteva versuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
observație însemnată ce am făcut-o e că tinerii noștri au început a caracteriza sau, cum se zice în limbagiul teatrului, a "crea rolurile". În piesa "Doi amploiați într-o păreche de ciubote" d-nul Alexandrescu a caracterizat în mod măiestru pe "Sfîșiuță " și cu greu s-ar găsi actor care să joace mai bine acel rol. Afară de aceea d-l Alexandrescu are glas puternic și o dicțiune foarte naturală în cântec, ceea ce se găsește rar. D. Manolescu are o voce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
piesele programei c-o îndemînare și c-un tact vrednice de mirare pentru vârsta copilelor. Mai amintim că d-șoara Hesshaimer, profesoară în institut, care împreună cu d. Humpel au condus producțiile elevelor, a binevoit și singură a dilecta auditorul cu executarea măiastră a "Capriciului asupra unor motive romînești" de Raff. [20 martie 1877] {EminescuOpIX 347} LICEUL DIN SUCEAVA ["ÎNTR-O CORESPONDENȚĂ... "] Într-o corespondență din Cernăuți, reprodusă după "Timpul", cetitorii noștri au văzut că una din condițiile sub cari o parte a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
precum aș vrea.”658 Simplitatea comportării personajului feminin se evidențiază pregnant, lipsa oricărui artificiu devine o nouă etichetă a frumuseții: „Era firească, blândă, bună.” 659 Discursul femeii trebuia să fie pe măsura calităților dezvăluite până acum: „vorba mângâioasă”, „dreapta judecată”, „măiastră-n elocință”660. Frumusețea nu uită niciodată să fie dublată de inteligență: „și mai avea, spun sus și tare,/ O minte a-tot cuprinzătoare”661. Cununa însușirilor este reprezentată de un spirit al dreptății („Era nsetată de dreptate,/ Nicicând făcând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tradus-o, pentru prima oară, în limba engleză. Virginia, fiica unui mare demnitar roman, Virginius, se distinge prin cumulul de calități fizice și morale: „Era așa frumoasă junai fată/ De nu-și afla pereche-n lumea toată./ Atât a hărnicit măiastra Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
precum aș vrea.”658 Simplitatea comportării personajului feminin se evidențiază pregnant, lipsa oricărui artificiu devine o nouă etichetă a frumuseții: „Era firească, blândă, bună.” 659 Discursul femeii trebuia să fie pe măsura calităților dezvăluite până acum: „vorba mângâioasă”, „dreapta judecată”, „măiastră-n elocință”660. Frumusețea nu uită niciodată să fie dublată de inteligență: „și mai avea, spun sus și tare,/ O minte a-tot cuprinzătoare”661. Cununa însușirilor este reprezentată de un spirit al dreptății („Era nsetată de dreptate,/ Nicicând făcând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]