2,168 matches
-
mâncării și au vărsat-o pe jos, și nimeni n-a primit nimic”. Prima Încercare a eeșuat, așa Încât cazanul a fost pus din nou pe pietre, iar delegații Comunității au dat din nou fuga să cumpere produse - au adus și mămăligă pregătită acasă de evreii din Călărași XE "Călărași" . De data aceasta au intervenit și soldații, care au pus pază la cazan: „Și pentru a Împiedica și a evita năpustirea Înfometaților au Îndreptat Înspre noi două mitraliere”. Supa a fost Împărțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și lupii încă răzleți, îndrăznind până în apropierea colibelor de pescari, erau izgoniți de focurile aprinse înadins sub hohotele de râs ale bărbaților născuți aici, pe pământurile dintre bălți, adunați roată în jurul ceaunelor cu apă și pește puse la fiert, a mămăligii, a crapilor la grătare sub jăratec încins, a ulcelelor cu vin închinând pentru toate praznicele anului. Începea timpul focurilor de casă, al femeilor, acum mai vorbărețe ca oricând; se termina vremea bulionului, a murăturilor, a pregătirilor de iarnă, se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-l mai Întrebă nimic și nu mai făcu nici un comentariu, pînă cînd ajunse lîngă peretele opus al grotei, unde se aflau rucsacurile. Scotocind În ele, scoase mai Întîi bidonul cu etichetă de Coca Cola, plin cu apă, și bucata de mămăligă, Învelită Într-un ștergar. — Nu mă interesează mîncarea ta, zise. Nu despre mîncare e vorba. Caută mai bine, trebuie să fie o sacoșă de plastic, cu un caiet și alte hîrtii În ea. În cele din urmă, Michel găsi sacoșa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cel mic de Înălțime, care era și conducătorul: „Lică, vezi că noi venim cu plasa și cu bicicletele, tu aduci mâncare și apă - așa ai zis”. „Am luat, bă, da’ n-am avut nici un pic de pâine. Am furat niște mămăligă.” Cei doi nu ziseră nimic; Își plecară ochii, Încurcați. Știau că Lică nu mai avea mamă, așa că nu le făcea nimenea pâine. Tată-său nu se Însurase din nou și trebile casei căzuseră În spinarea lui Lică, el fiind cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea mamă, așa că nu le făcea nimenea pâine. Tată-său nu se Însurase din nou și trebile casei căzuseră În spinarea lui Lică, el fiind cel mai mare dintre cei patru frați. Nu se pricepea Încă să coacă pâine, dar mămăligă știa. Făcându-se că nu bagă de seamă stânjeneala celor doi, râse ca și cum ar fi pregătit o șotie cuiva și ar fi așteptat cu nerăbdare să vadă ce urma să se Întâmple: „I-am lăsat pe ăia micii fără mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Proptiră, În sfârșit, țepușa Între două crăcane Înfipte În pământ și Blondul trebui s-o Învârtă Întruna ca să nu se ardă prea mult pe-o parte. Întinseră pe iarbă o cămașă și pe ea Lică așeză ce avea În traistă: mămăligă, câteva ouă fierte, roșii, ceapă, o bucată de brânză și niște sare Înnodată Într-o batistă. Verii Îl văzură cu coada ochiului pe rudar cum, fără noimă, ascundea traista vărgată sub o tufă. Dar uitară repede Întâmplarea, copleșiți de nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
izbuti să aleagă decât câteva firicele de carne și puțină piele care mirosea a fulgi arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră totul prin sarea grunjoasă: ouăle, roșiile, carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă ceva. Sărătura Înghițită Începu să le ardă gurile. „Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit și răsuflă ușurat, rostogolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a chemat și pe noi, elevii, la ciorba de pește și la pește fript. Ne-am Înghesuit doi la o lingură și patru la un castron - că nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei castroane de borș. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndepărta, ne ascundeam În tufișurile din spatele bisericii și ne lăudam unul altuia prada. Nu cred că-ți vine greu să-ți Închipui că n-am ieșit niciodată campion. De mic eram cam lasă-mă să te las, Îmi furau câinii mămăliga din traistă ca unui târâie-brâu ce mă aflam. Poate că de atunci și-a dat tata seama că Îmi lipsea spiritul combativ și că aveam să devin un neisprăvit și un bun la nimica precum Marin Foiște, intelectualul neînțeles al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La noi, una dintre regulile politeții te obligă ca, atunci când vreun nepoftit te nimerește când ești la masă să-i zici, În loc de bună ziua, „poftim la masă”. Ăla răspunde cu „nu, mulțumesc, taman am mâncat” ori „mă grăbesc, că răstoarnă muierea mămăliga”. Gazda, dacă Într-adevăr vrea să-l oprească la masă pe nepoftit, trebuie să-i spună de trei ori invitația. Nea Mitu Păcătosul, bântuit Încă de foamea neostoită de pe când era mic, n-o aștepta nici măcar pe a doua, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bătăi pe zi strică, da’ două mâncări nu și cine refuză e neam prost”. Gazda n-a avut loc de Întors: a luat repejor gâturile la Încă trei pui, a Împrumutat de prin vecini brânză și ouă, a Învârtit o mămăligă și s-a coborât În pivniță după vin. Și s-a-ncropit atunci, datorită lipsei de obraz a lui nea Mitu, un chef frumos și așezat, care a ținut până dimineața, când frații Căloi s-au retras mișelește, pretextând că le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un sac de bucate, căci avea destule În hambare din recolta veche. A așteptat degeaba să pice vreun Înfometat de făină sau mălai ca să pună deștul pe Învoieli la muncă. Vechilul Îi adusese la cunoștință cum că, În loc de pâine și mămăligă, oamenii foloseau pește uscat. Înghițeau pește proaspăt și-l Însoțeau cu pește uscat. Boierul n-a avut ce face: a adus de pe alte moșii țigani și i-a așezat pe aici. Ăia nu se omorau În nici un caz cu munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a cumpărat primul și singurul pian din sat - de fapt, ca să respectăm, așa cum șade bine, Întreg adevărul, trebuie să subliniem că e vorba de o pianină. Deosebirea e ca de la cer la pământ. Ca Între bicicletă și automobil. Ca Între mămăligă și cozonac. Ca Între cal și măgar. Ca Între ce vreți voi. M-a luat urmașul cumanilor cu fel și fel de momeli, că mă plătește imediat după lucrare, că el nu se uită la bani, numai să iasă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roage pe Titel să-l lase să se dea de câteva ori. Soarele se Înălțase către miezul zilei și ardea aproape cu dușmănie. Mulți băieți plecară pe la casele lor, amețiți de gândul că vor Înghiți pui fript cu mujdei și mămăligă. Câțiva rămaseră În dosul umbros al șirei de paie. Odraslă era În mijloc și toți ochii Îl cercetau cu nerăbdare, iar urechile se ciuleau să audă cu ce minunății se laudă. Credeau fără șovăire În tot ce le spunea, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a nu mai putea să plece. La Început era adânc, cu malurile tăiate drept, și-n apele lui verzui sălășluiau crapi și carași pe care boierul, ca să-și bucure musafirii, Îi pescuia cu undițe În cârligele cărora Înfigea gogoloaie de mămăligă iar nu râme, căci oaspeților le făcea scârbă zeama galbenă ce curgea din ele când erau Înțepate. Conacul de pe culmea dealului fusese dărâmat cu multă vreme În urmă, din vechile moșii se păstrau câteva vițe nobile, din cele plantate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umăr și să se salte la rândul său. „Uite, ce să fac”, zise moșul, „mă duc În Baltă, că am alea două pogoane de porumb și-am auzit c-au dat mistreții În ele. Necaz mare, nu mai mănânc eu mămăligă la iarnă. Ar trebui și primăria să facă ceva. M-am odihnit destul: hai că mă duc și eu, să văd ce stricăciuni mi-au făcut râtanii.” Porni, cu arătarea călcându-i bocănit pe urme. Coada Iedului se răsucea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întuneric. Proptea sfoara de lumină În ochii guguștiucilor care stăteau pe cuib și clipeau ca tâmpiții, orbi, fără să aibă Îndrăzneala de a se mișca. Trăgea cu praștia În ei până Îi nimerea. Mamă-sa făcea pe urmă ciulama cu mămăligă din care se Întâmplase de câteva ori să mănânce și prietenii iscusitului vânător, sub un aplecător murdar, plin de muște, În care se găseau o plită hodorogită, o măsuță scundă și găleata cu lături pentru porc. Vieru se hlizea: „Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe toți să le dea să mănânce coleașă, sub aplecător. Din ceaunul pe care Îl trăsese la marginea plitei le pusese cu polonicul În străchini smălțuite de pământ fiertura de făină. Fiecare strachină avea pe fund câte o bucată de mămăligă rece. Mâncaseră cu plescăituri. „Ia uite ce-i place lu’ boier mâncarea noastră!” se mirase prefăcut femeia și pe Ectoraș Îl usturase la ficați. „Nu mai există azi boieri”, mormăise el. „Toți oamenii e egali.” Șovăise puțin Înainte să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
socrilor. Nu se certase nicidecum cu ai săi, nu le dăduse nici o lămurire cu privire la gestul său, iar aceia, din mândrie, nu-i ceruseră socoteală. Baronu venea În casa părintească În fiecare joi seara și mamă-sa Îi fierbea coleașă și mămăligă. Căprioarele de pe pereți se adăpau din același pârâu albastru și pe Baronu Îl Înduioșau Întotdeauna picturile pătate de muște, căci Îi aminteau de copilărie. În acea seară de joi intrase În curte șovăitor. Mersese Încet și cam nehotărât pe poteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
față a României, București, Ed. Humanitas, 1993, p. 215. • Ana Selejan, Trădarea intelectualilor, Sibiu, Ed. Transpres, 1992, passim. • Emil Cioran, op. cit., p. 216. nici pe aceea de a fi răzvrătiți“14. Regăsim aici, in nuce, profeția cuprinsă în faimoasa sentință „mămăliga nu explodează!“, care, la rândul ei, a generat reflexul de a ne purta „cum se cuvine lanțurile“. Când România a fost supusă robiei bolșevice, convingerea lui Cioran, acum la vârsta maturității, este că generația lui s-a jertfit în zadar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu"), ceea ce mai rămânea din bucate și chiar firimiturile erau strânse cu grijă și date animalelor și păsărilor. Aruncarea, irosirea unei bucățele de mămăligă sau pâine era socotit un păcat. Pâinea, „pâinea cea de toate zilele", era mămăliga, care avea pentru familia de țăran nu numai culoarea dar și valoarea metalului galben. Mare cât o roată de cotigă, mămăliga tăiată cu sfoara în calupuri
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cu ce da Dumnezeu"), ceea ce mai rămânea din bucate și chiar firimiturile erau strânse cu grijă și date animalelor și păsărilor. Aruncarea, irosirea unei bucățele de mămăligă sau pâine era socotit un păcat. Pâinea, „pâinea cea de toate zilele", era mămăliga, care avea pentru familia de țăran nu numai culoarea dar și valoarea metalului galben. Mare cât o roată de cotigă, mămăliga tăiată cu sfoara în calupuri era componenta de bază a hranei zilnice. Păstrez în memoria afectivă imagini și întâmplări
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Aruncarea, irosirea unei bucățele de mămăligă sau pâine era socotit un păcat. Pâinea, „pâinea cea de toate zilele", era mămăliga, care avea pentru familia de țăran nu numai culoarea dar și valoarea metalului galben. Mare cât o roată de cotigă, mămăliga tăiată cu sfoara în calupuri era componenta de bază a hranei zilnice. Păstrez în memoria afectivă imagini și întâmplări mai puțin plăcute despre felul în care ne hrăneam noi, cei care alcătuiam o familie numeroasă. Sunt aspecte pe care nu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]