2,156 matches
-
al lui, Iubesc... Iubesc tot ce înseamnă artă, muzica și viața. Iubesc marea și vântul, Iubesc munții și cantul, Iubesc câmpia cu grânele ei, Iubesc pictură, sculptură și omenia, Iubesc ciocârlia cu farmecul ei, Iubesc și pe Fecioara Maria, Iubesc mămăligă vârtoasa pe masă, Iubesc pâinea cea copta pe vatra, Iubesc fantezia și chiar bucuria, Iubesc și pe tata Aglaia, ... Citește mai mult Iubesc.... Iubesc albastrul cerului senin,Iubesc doina cea frumoasă,Iubesc balada cea tărăgănata,Iubesc Miorița cea mult cântată
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
al lui,Iubesc...Iubesc tot ce înseamnă artă, muzica și viață.Iubesc marea și vântul,Iubesc munții și cantul,Iubesc câmpia cu grânele ei,Iubesc pictură, sculptură și omenia,Iubesc ciocârlia cu farmecul ei,Iubesc și pe Fecioara Maria,Iubesc mămăligă vârtoasa pe masă,Iubesc pâinea cea copta pe vatra,Iubesc fantezia și chiar bucuria,Iubesc și pe tata Aglaia,... XXIII. TU ȘTII... DE NELUTA STAICUT, de Neluța Stăicuț , publicat în Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016. Tu știi... Tu
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
porumb ale oamenilor de unde vânam câțiva știuleți mai în lapte și unul sau doi dovleci nu prea mari iar doi dintre noi mulgeau câte un pic de pe la fiecare vacă astfel încât să nu ne descopere nimeni mișelia. Când reveneam la bucătărie mămăliga era aproape gata așa că, tăiam dovlecii și o parte din miez îl puneam în lapte iar bucățile cele mai mari le așezam pe jar la copt, împreună cu știuleții de porumb alături de ouăle care erau deja ascunse în spuza fierbinte. Din
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
condițiile de aici? spuse o femeie mai in vârstă. Sunt puternică... și rezistentă, spuse Ema. Nu mă sperii de nimic...pot face față... doar să fiu cu Naranbaatar . Treceți la masă! îi invitară oamenii. Tinerii luară loc. Ĩn farfurii era mămăligă, caș, branză și iaurt. Erau atât de flămănzi după drumul străbătut, încât mâncarea li se păru incredibil de gustoasă. Ĩn România, brânzeturile dispărură complet de pe piață și nu mai consumaseră așa ceva de mult timp. Ce delicios este cașul! exclamă Ema
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
Acolo este și stația meteorologică unde lucrează. Când s-a făcut ora prânzului, Ema era leșinată de foame și oboseală. Femeile puseră un ceaun cu apă la fiert. Presărară în el puțină sare, apoi mălai. Și rapid se făcu o mămăligă aurie, pe care o răsturnară pe un tocător de lemn. Oyunbileg aduse o ulcică cu lapte bătut și o farfurie cu brânză și caș. Ce minunate i s-au părut Emei! Muncise atât de mult... ca niciodată și ar fi
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
construcții,încărca,ridică,turnă betoane și seara se vaită de mijloc.Și a doua zi ,o lua de la-nceput.Mama se ocupă de noi și mai făcea din când în când curat prin case.Am crescut toți în jurul tuciului de mămăligă și-a străchinii cu lapte. Mă uităm cu jind la copiii ferchezuiți și bine îmbrăcați și mă gândeam în sinea mea, de ce nu se nasc toți la fel,bogați.Dar nu găseam niciun răspuns.Lânga noi era un atelier auto
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
de galbeni. Parc-ar vrea să-i spună oarece. Și într-o dimineață, când biata curăța grajdul, năvăli și el fâșâind și dând ocol unei lădițe în care femeia punea la fereală mălaiul. Capacul și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-și corpul subțiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
plug și eu am luat-o și-am dezmierdat pe flocos, adică pe câine: na, la tata, na! până a tăcut... și așa mi-am pus în gând să-l termin, să-i bag ace cu ghemotoace de câlți în mămăligă să se ducă dracului... -Tu ești nebun! Te prinde ăsta și te spânzură de limbă... -Îl bag în aia mă-sii! Până n-oi pune mâna pe Prințesă nu mă las, ori eu cu Prințesa în brațe, ori el mort
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Charles Kannengisser, Alain Besancon, Henri Bouillard și unde a obținut la Institutul Catolic un „Certificat d’habilitation pour le doctorat de 3-eme cycle” (nr. 367/ 01.10.1974). În timpul studiilor la Paris, prin Ion Cușa, i-a cunoscut pe Ion Mămăligă, Eugen Ionescu (căruia i-a procurat Filocalia). Datorită Părintelui Dumitru Stăniloae, l-a Întâlnit pe Emil Cioran. L-a cunoscut pe Preotul Virgil Gheorghiu și nu în ultimul rand pe Părintele Arsenie Boca. De asemenea, printre foarte mulți alții, a
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374846_a_376175]
-
statui, Drujbele-s unse cu mir, Soborul sfințește taina Marilor despăduriri. E-uri am primit cu raftul, Cu raionul, cu tot mall-ul, Cancerul este la liber, Căci am dat în schimb petrolul. Se dă carne varza de Bruxelles, De mămăliga se crucește, Deși avem hemoragie, Garou-i pus pe proteste. În schimb, trebuie s-avem batistă Și unghile tăiate frumos, Fiindcă suntem controlați, La cuțitul de la os! NE PLEACĂ Sunt expatriate cohorte de patrii, Prin capilare și prin atrii. Prin
POEME (1) de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374052_a_375381]
-
Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe geamuri, Pe obrazul unei mame curge-o lacrimă sărată... Numai
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
cerul l-am învins, și am pășit din nou cărări de brumă, și am pășit din nou cărări de piatră, și am furat umbra la lună, și am ascuns-o la mine în șatră, țiganca mea făcea mâncăruri bune și mămăligă la un pui de om, noi străbăteam întreaga lume și ne iubeam la umbra unui pom, acuma toamna a venit prin vii, amestecată e cu iarna peste dealuri și brumărește într-una pe câmpii și uneori îngheață apa în maluri
TOAMNĂ NOMADĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374135_a_375464]
-
să mă bagi în seamă!... Ultimul posesor al castelului a fost groful Adam Teleki, intervenise Norbert apropiindu-se de dânșii, scutindu-l pe Valentin de penibile justificări. Și urmașii acestuia trăiesc. Dacă își bagă ăștia coada, am pus-o de mămăligă! Tot ce am făcut până acum e muncă în zadar. Dar nu se cunoaște că ați fi făcut ceva, îi reproșase Angela. Cu puținii bani pe care scârțarii ăștia ni i-au dat, nu ne puteam apuca de exterior. În
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
de acest lucru. Cu rare excepții, toți purtăm în suflet nostalgia trecutului, pe care avem tendința să-l idealizăm, deși pare incredibil că ne plângem de prea mult bine. Și totuși, ne gândim cu emoție și dor la coltucul de mămăligă rece de proporții impresionante, alături de care biata mama punea câte o feliuță de brânză sau de salam ieftin, jalnic de minusculă, aproape de invizibil, pe care ni-l împacheta cu grijă și dragoste, strecurându-l neînduplecată în ghiozdanul prea gol, căci
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
în cursă, tocmai căzuse o victimă. Teroarea mea de șoricei fiind binecunoscută în familie, venea adesea exploatată de acesta. Așa că se trezise dis de dimineață și eliberase șoricelul din cursa letală, punându-l chicotind în ghiozdanul meu, alături de bolovanul de mămăligă, învelit neglijent într-un ziar vechi. Ce trai pe bietul șoricel!... S-a ospătat cât l-au ținut curelele pe tot parcursul drumului până la școală și probabil că a făcut chiar indigestie, căci nu a reacționat în nici un fel când
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
lovindu-mă cu palmele în cap, urlând precum Tarzan din serialul care rula la televizor pe vremea aceea. Asta după ce, total inconștientă de faptele mele, am deșertat conținutul ghiozdanului în mijlocul clasei, de unde s-a rostogolit mare și indecent, codrul de mămăligă a cărui existență eu o ținusem strict secretă toți anii aceia și pe care-l mâncasem uneori ferită de ochii lumii, căci mă rușinam teribil să-l scot la vedere, în condițiile în care, ceilalți colegi aveau sandwich-uri adevărate din
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
ideea fusese preluată cu entuziasm de satrapul acela încornorat de frate-meu, care numai așa mă striga, și acasă, nu numai la școală. Dar cea mai grea rușine care mi-a pătat ,,onoarea” de școlar a fost acel coltuc de mămăligă, pe jumătate mâncat de nefericitul șoricel!... Referință Bibliografică: Farsă cu năbădăi / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2282, Anul VII, 31 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
drag, L-am întrebat odată, hei, ce zici, Cum se vede Satul din Americi Cu dorul tău înlăcrimat în prag? Mi-a răspuns la toate cu măsură, Aud și-acum durerea lui cum strigă- Nicule, mi-e dor de-o mămăligă Ca luna plină sus pe Curătură, Mi-e dor s-aud izvoarele cum cură, Aici zgârie-norii mă intrigă; Nu mai aud cocoșii cum se ceartă, Vecinii tot nu vreau să mă cunoască, Eu le vorbesc pe limba românească, Ei nici
MI-A PLECAT UN PRIETEN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371865_a_373194]
-
Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la " ferești ", Pe masă mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu și străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Țăranu-i ostenit... În așternut, Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
singura doctrină, Când doar un om voința ne impuse Și lui găseam întreaga vină, Atunci vedeam sclipiri ascunse, Și un popor deștept, puțin anoști, Credeam că-n lanț valorile sunt puse, Dar nu credeam că sunt atâția proști. În țara mămăligii, prostia copleșește. Am fi bogații lumii, de-am vinde-o cuiva, Noi exportăm valoarea la cine o plătește, Iar proștii stau acasă, să-i poată manevra. Cu sânge scriem slova, istoria nu minte, Ce vremuri ne așteaptă, ce nori or
PROSTIA de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371903_a_373232]
-
cu sorcova. -Cum colindați,bunicule? A învățat-o bunicul multe colinde. Și sorcova și plugușorul și « Steaua sus răsare ». Râdea cu hohote Floricica. O amuza când spunea bunicul : “ că nu suntem de aici, de colea,/ suntem tocmai de la Cuca/ unde mămăliga-i cât nuca.” S-a dus râzând la bunica : -Știi bunico să faci o mămăligă cât nuca ? -Nu știu, fato, de unde să știu ? -De la Cuca. Acolo se face mămăliga cât nuca. Mi-a spus bunicu’. Și râdea să se
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
și « Steaua sus răsare ». Râdea cu hohote Floricica. O amuza când spunea bunicul : “ că nu suntem de aici, de colea,/ suntem tocmai de la Cuca/ unde mămăliga-i cât nuca.” S-a dus râzând la bunica : -Știi bunico să faci o mămăligă cât nuca ? -Nu știu, fato, de unde să știu ? -De la Cuca. Acolo se face mămăliga cât nuca. Mi-a spus bunicu’. Și râdea să se prăpădească. -Ei, na ! mormăia bunica. Bătrân și nebun. Numai prostii te învață. Toamna, când a
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
suntem de aici, de colea,/ suntem tocmai de la Cuca/ unde mămăliga-i cât nuca.” S-a dus râzând la bunica : -Știi bunico să faci o mămăligă cât nuca ? -Nu știu, fato, de unde să știu ? -De la Cuca. Acolo se face mămăliga cât nuca. Mi-a spus bunicu’. Și râdea să se prăpădească. -Ei, na ! mormăia bunica. Bătrân și nebun. Numai prostii te învață. Toamna, când a venit mamă-sa ca s-o ia acasă, a început să alerge prin curte și
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
deal, unde te așteaptă taică-tău, să băgați în pământ bulumacii pentru gard. Nicu se dădu jos din pat, făcu câteva exerciții și cele 25 de flotări pentru a-și menține forma sportivă, mâncă apoi mâncarea sa preferată, „puricei” din mămăligă dată pe răzătoare, prăjită în untura din sloiul de carne afumată, cu murături țărănești. Înhămă caii la căruță, încărcă bulumacii și urcă în deal, unde tatăl său îl aștepta, cu gropile făcute pentru a planta bulumacii, din doi în doi
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
apă rece pe față și subsuoară, la îngrijirea animalelor de la stână, la curățirea locului odihnei trupului și până la pregătirea hranei. Ajunseserăm pe înserate, când tocmai bătrânul stăpân al stânei din poiana Cibinului se pregătea să pună de prepararea hranei. O mămăligă specială, la pregătirea căreia auzeam, deseori, mormăitul bătrânului care spunea cuvinte greu de înțeles. Aflasem că nu terminase decât patru clase, dar învățase să citească de la un cioban de la stână, care murise de mult și care, în tinerețea lui, fusese
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]