18,914 matches
-
Rogojin, care era situat la antipodul fratelui său de cruce, dar nu o iubea mai puțin. Valoarea scrisorilor lui Emil Brumaru către Lucian Raicu e dată în ultimă instanță de faptul că ele exprimă obsesiile unui cititor împătimit, care poate mărturisi: ,Una din marile mele disperări de lector este că nu pot citi toate cărțile unui autor dintr-odată ! Ce delir ar fi să-l am pe Dotoievski integral, în aceeași lectură, în cap ! Dar în timp ce citesc Idiotul, de exemplu, am
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
ochiul Domnului Lasă lacrima caldă să-i scalde pe amândoi. Lebăda Optzeci și una de stele Pe pieptul Lebedei Cele mai strălucitoare sunt Cele ce alcătuiesc o cruce. înger înger înger strig Nu pot crede că ochii mei văd Ceea ce mărturisim întru credință. înger Dar numai din exteriorul lumii Primesc privirea ta ca pe un vis Nu ești nici pe pământ cu mine Nici în visul meu care se naște Deasupra pământului Tu vii din nenumit spațiu și timp Căci tu
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
ratată) și morale, că lucrează în afara vocației și idealurilor sale, că generația sa ,s-a răvășit, din egoisme individuale sau de gașcă", că au separat-o diferende de ideologie politică, că, chiar el se află în conflict cu sine însuși. Mărturisește că în altă țară s-ar fi putut afirma plenar: Dacă aș trăi în America sau în Franța, de mult aș fi fost șef de curent sau de școală, director de revistă cu prestigiu. Aici sunt lucrat de mediocri". O
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
acest ecou dirijat care eram atunci, am pornit pe urma unei vene mitice, aceea a sîngelui lui José Arcadio Buendía, scurs în fir fin de-un glonț nevăzut și mai enigmatic decît toate celelalte pe care macondinii le vor fi mărturisit de-a lungul veacului lor. Firul acesta mi-a virgilat interpretările fascinate de macondinul al cărui corp nu avea nici un milimetru neacoperit de tatuaje și care nu se putuse integra familiei lui, protomasculul a cărui respirație vulcanică se putea auzi
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
greu ar fi și pentru d-na Nina Cassian să înțeleagă că libertatea sa de a fi făcut tot ce a vrut sub un regim de teroare nu are nimic comun cu cea despre care vorbea N.Steinhardt atunci cînd mărturisea că el se simțea liber și în închisoare. Cu toate acestea, îmi asum riscul de a-i spune că nu se cuvenea să invoce acea afirmație a monahului de la Rohia pentru a se explica, așa cum s-a întîmplat în interviul
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
cu câteva colege de învățătură în frunte cu Aurelia Mocanu, la un seminar "Andreescu" condus de mine. De atunci drumurile noastre s-au încrucișat mai rar (de altfel a locuit multă vreme la Călărași), așa încât, întru respectul adevărului, trebuie să mărturisesc că l-am descoperit realmente destul de târziu - de abia în primele zile ale noului mileniu - sub raportul meritelor sale incontestabil majore. Asta, deși îi urmărisem constant activitatea, plină de contraste și mult prea vastă spre a fi cuprinsă toată. Mi-
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
ales faptul că nu mă pomenise niciodată în scrisul său. Cu prilejul unor convorbiri destinate difuzării prin radio se arătase provocator și bășcălios. Asta era deci starea de spirit care mă anima și nu i-am ascuns-o. Mi-a mărturisit că dacă îl întâmpin cu o idee atât de ostilă receptivității nu numai că îmi blochez adeziunea, dar îl supun și pe el unei încordări. Șușară și-a organizat deci materialul pradă tensiunii care în zilele precedente publicării se instaurase
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
la rîndul său cățărat pe umerii lui nicolae tzone un poem despre căderea și decăderea imperiului vieții și al morții în haos scrie încet și meticulos scrie atent și direct fără metafore fără infectele înflorituri care mai mult ascund decît mărturisesc iată-l în aceste secunde aparent fără istorie fără urmări în cartea recordurilor pe nicolae tzone cum se cațără furios cu bocancii de schi înfrunziți în picioare pe nasul lui nicolae tzone cum nicolae tzone de sub nicolae tzone în picioare
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
o parodie a existenței la existența ca atare, în care nu se poate face abstracție de pierderea sensului vieții și de nevoia omenească de salvare. Dacă marele păcătos Nikolai Stavroghin nu se poate salva pentru că orgoliul îl împiedică să-și mărturisească în toată urîțenia ei fapta care va duce la sinuciderea unei fetițe pervertite moral tot la vîrsta de 12 ani, cum va fi și nimfeta lui Nabokov, Humbert Humbert crede că relația incestuoasă cu fiica sa vitregă ar fi reprezentat
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
cu "nepermis de multele ei greșeli" ortografice, aș fi adăugat și altele, de o capitală însemnătate, cum ar fi faptul de a fi transcris cu majusculă numele zilelor săptămânii, lunilor - așa cum normal era în 1942 și nu cum este astăzi. Mărturisesc că a operat aici un subiectivism în adevăr de neiertat: am rămas cu această preferință din anii adolescenței. în ediție, m-am gândit a păstra ceva din parfumul epocii. Poate am greșit. În același scrupul nu am dus la limită
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
cale a demistificării juvenile, abandonată și ea repede, este pastișarea ironică a butaforiei simbolist romantice din poeme-joacă scrise în timpul cursurilor din primii ani. Mai interesantă aici este tehnica, reluată ulterior, a "loviturii cozii de balenă", să-i spunem, (nu degeaba mărturisea poetul că școala și-a făcut-o la o balenă): șocul neașteptat al poantei finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. “Mi se pare potrivit Ca un rege cum sunt eu, Oricând să fie pregătit Să-și apere regatul său” Se-ntoarse, apoi , către regină Gându-l de-i mărturisi, Și, ca un adevărat războinic, Chiar un plan își întocmi: -În primul rând, voi folosi Pe maestrul Elefant. El va transporta muniții Și va fi-n față la atac. Apoi, mă voi servi de Urs. Fioros, puternic și-nalt, Cred
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
e dânsa băgăreață Află tot și mă susține Trompetist va fi Măgarul ... Citește mai mult “Mi se pare potrivitCa un rege cum sunt eu,Oricând să fie pregătitSă-și apere regatul său”Se-ntoarse, apoi , către reginăGându-l de-i mărturisi,Și, ca un adevărat războinic,Chiar un plan își întocmi:-În primul rând, voi folosiPe maestrul Elefant.El va transporta munițiiși va fi-n față la atac.Apoi, mă voi servi de Urs.Fioros, puternic și-nalt,Cred că-I
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
râioasă, Văzând un Bou păscând trifoi, Deveni-ndată geloasă: ‘’Ce n-aș da să fiu și eu Așa mare cat un Bou, Iar ceilalți din neamul meu Să rămână cât un ou.’’ Se întoarse spre-o surată, Gândul de-I mărturisi Și, în mintea ei necoaptă, O idee încolți: -Am să fac ce voi să fac, De am să-l ajung pe Bou, Si, de n-am să-I fiu pe plac, Mă voi micșora din nou. Se-ntinse Broscuța noastră
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
O Broscuță râioasă,Văzând un Bou păscând trifoi,Deveni-ndată geloasă:‘’Ce n-aș da să fiu și euAșa mare cat un Bou,Iar ceilalți din neamul meuSă rămână cât un ou.’’ Se întoarse spre-o surată,Gândul de-I mărturisiși, în mintea ei necoaptă,O idee încolți:-Am să fac ce voi să fac,De am să-l ajung pe Bou,Si, de n-am să-I fiu pe plac,Mă voi micșora din nou.Se-ntinse Broscuța noastră,Din
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al adevărului, iar actualul președinte este un ostaș al minciunii. Deci, era și firesc că undeva să nu se întâlnească decretul (de decretare a zilei de doliu - n.n.) cu nemurirea celuilat” a mărturisit poetul Nicolae Dabija. „Rușine pentru neamul acesta care nu știe să-și cinstească adevăratele valori” a menționat o doamnă. Iar așa zisul președinte kremlinez Dodon a refuzat să fie decretată ziua de doliu național. Mă întreb (și nu numai eu
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
care se îmbină jurnalismul, ce surprinde instantaneele vieții, cu realismul, care redă fațetele realității, cu oamenii din preajma scriitorului deveniți personaje sau martori discreți, cu aspecte rupte din viața cotidiană în care sunt integrați”. „Pe cărările vieții” este o carte care mărturisește despre problemele actuale ale umanității, despre schimbările în plan literar, cultural, în I.T. ( prin apariția internetului și a site-urilor de socializare care îi apropie pe oameni și le asigură acestora accesul rapid la informații de orice tip); o carte
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
problemele actuale ale umanității, despre schimbările în plan literar, cultural, în I.T. ( prin apariția internetului și a site-urilor de socializare care îi apropie pe oameni și le asigură acestora accesul rapid la informații de orice tip); o carte care mărturisește despre schimbările geopolitice, despre globalizare, despre problemele lumii moderne... Structurată în trei părți și însumând aproape trei sute de pagini, „ Pe cărările vieții” impresionează prin ținuta elevată a discursului epic, cultivat cu responsabilitate de Elena Buică, distinsă profesoară de limba și
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
fericirii / Și prin dorințele de-amor / Să aflu cheia nemuririi // Admir florile de salcâm / Înconjurate de albine / Cu gândul dus pe alt tărâm / Sedus de zânele virgine” (Floarea de salcâm). Și prin această asociație de idei, poetul se asemuiește, așa cum mărturisește, cu Zăganul care „păzește hotarul de țară / de stoluri cu privirea vorace” (Zăganul). Lăsând la o parte fronda, mânia, sentimentele negative, descoperim un poet fragil, vulnerabil, sensibil, generos, capabil de gesturi de tandrețe de o delicatețe incredibilă, îndrăgostit de natură
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
cu toții au avut! Sunt prins de patimi Doamne, iar asta ne divide Tu, răstignire pentru mine,Ai vrut ca să primești Iar când eu bat și ușa se deschide Tu , răutatea, cu iubire-mi răsplătești! Mi-e mare neputința și o mărturisesc Dar ce folos,ca-n noapte, în beznă, rătăcesc Să-mi dai lumina Sfântă, ca să o am, mereu Lumina ce-a primit-o și orbul Bartimeu! Necredincios sunt Doamne,și asta-i suferință Ce mântuirea-mi , poate- ndepărta Vreau să
ÎN MAREA-MI NEPUTINȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380736_a_382065]
-
definirii personalității. Perioada tulburator de frumoasă a vieții cu nume parcă izvorât din însăși substanța sa semantică, tinerețea, așa năzbâtioasă cum e ea, pusese peceta pe sufletul meu în care sădise un cuib al visării la actorie, visul de aur, mărturisit sau nu de mai toate fetele. Ca să visezi nu te poate opri nimeni, visul nu are hotar, nu te costă nimic și poți trăi frumos cu el oriunde te duci. Și eu dusă am fost de valurile vieții aprige pe la
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
răsturnări în adâncul ființei și în final îl duc la prăbușire. Abaterea de la calea bună, nu poate duce la ceva bun, nu pentru că o spun eu, este o lege inexorabilă. Cei ce urăsc nu pot fi niciodata fericiți. Preopinentul meu mărturisea cu vocea aproape sugrumată "sunt profund nefericit pe toate planurile". Striga în el o disperare fără margini, dar o disperare joasă, în contradicție totală cu o mare admiratie de sine pe care o flutura cu dezinvoltura prostului fudul. Mintea sa
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
cu sufletul". Romanciera are o disponibilitate inepuizabilă de a da viață personajelor și a le face să se miște confortabil printre paginile cărții. Așterne cu lejeritate năvala de idei și trăiri cu care își înzestrează personajele. Vorbind despre scrierile sale, mărturisește: „Scriu despre oameni și locuri dragi. Scriu cu ușurintă, văd cu ochii minții evenimentele și faptele descrise, trăiesc cu sufletul sentimentele eroilor mei". Romanul "Singur prin viață", așa cum ne spune autoarea în "Cuvânt înainte", a avut ca izvor de inspirație
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
între universul vieții înconjurătoare și sinele lor. Din multe poezii, se simte cum glisează spre o lume numai de ei cunoscută. „Trăiesc/ de azi pe mâine,/ cu câte o poezie, la cină, și câteva semne/ de punctuație/ în cană”, așa cum mărturisește Al Francisc în poezia "Viața". „Viața mă învață zi de zi/ cum să o consum,/ dar eu îi arăt la sfârșitul zilei,/ că nu am făcut economie/ de rutină”, îi răspunde Cerasela Jerlăianu, în poezia cu același titlu (p. 38
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
puncte cardinale înscrise în sufletul lor, învăluite în unduirea mătăsoasă și tandră a emoției. “Mireasma Iubirii și miresmele plăcerilor lumești îmi stau aproape, atât de aproape, încât ele fac din mine omul care sunt azi, așa cum mă puteți distinge fiecare”, mărturisește Cerasela. Dacă iubirea lui Al Francisc este o iubire puțin mai pământeană, în care bărbatul este mai prezent, iubirea Ceraselei este mai spiritualizată, mai înălțată spre cer și spre lumină. EL: „Am spus-o zilnic și fără oprire/ că fiecare
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]