1,021 matches
-
mă gândesc dacă să mai iau băutură. Decid că nu și Îl las singur pe prostovanul dărâmat. Fac semn unui taxi și sunt cât p-aci să spun Colinton, dar simt cheia de la sertarul lui Toal În buzunar pe lângă niște mărunțiș și mă curprinde surescitarea, apoi mă hotărăsc să o iau Înspre Stockbridge. E un drum scurt, așa Încât cobor și merg pe străzile Întunecate spre sediu. Încă mai sunt aprinse câteva lumini, dar clădirea e aproape goală. Înăuntru sunt cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
da, așa a fost. E lumină și nouă ne e frig: ne clănțăne dinții. Un vagabond ne aruncă o insultă sau poate ne cere bani. Noi ne uităm În buzunare și găsim o bancnotă de douăzeci de lire și niște mărunțiș. Scoatem bancnota de douăzeci de lire și i-o dăm vagabondului care ne vede suferința din ochi, iar privirea lui devine lucidă mai curând din recunoștință decât de frică pe când ia bancnota și murmură ceva 00000000000000000000000000000i pleacă pe Stradă. V00000000000000000000000000000000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
în complexitatea sa psihologică. De altfel, predispoziția critică (și implicit polemică) a amândurora e intim legată de modul ultrasensibil în care percep realitatea cotidiană cu actorii ei: persoana publică și omul de rând, deopotrivă personaje rizibile, transplantate în imaginarul comic. Mărunțișurile sau "nimicurile" acestei existențe cotidiene se constituie în nuclee narative care fie sunt transpuse în articole de presă, intrând în compunerea unui teritoriu eterogen, fie sunt dezvoltate ca trame epice în narațiunea literară propriu-zisă. Faptul că ritualul vieții cotidiene devine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Magellan: o vedere a Alpilor de Dürer, dinspre lacul Geneva. Să scoți munții atât de apropiați din "înfricoșătorul" haos în care-i cufundase, din noaptea timpurilor, blestemul divin, pentru a decela, în acest spectacol "abominabil", "grandoarea și majestatea". Acest mărunțiș al umanismului nu e mai puțin grandios ca visurile la Eldorado, dar mai puțin sângeros. Vederea medievală era fixată pe Idee. Desprinderea de aceasta a fost o inovație costisitoare și laborioasă, aproape infamantă. Însemna să întorci spatele Revelației și Adevărului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
latinesc nu a devenit r în corespondentul său românesc. Nu o dată, în viață unui cuvânt moștenit au intervenit mai multe legi fonetice, ceea ce face dificilă descoperirea etimonului latin. Îmi place să citez ca exemplu cuvântul măruntaie, care continuă lat. minutalia „mărunțișuri“, din aceeași familie cu lat. minutus > rom. mărunt (rom. minut are la bază același cuvânt latinesc, care a fost însă împrumutat după ce legile fonetice au încetat să mai acționeze). Viața cuvintelor moștenite poate fi uneori mai agitată. În lucrările de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mercatus „piață“), cu miercuri (< dies Mercurii „ziua lui Mercur, zeul comerțului la romani), cu iarmaroc (< ucr. jarmarok < germ. Jahrmarkt „bâlci“, compus din germ. Jahr și Markt < lat. mercatus „comerț“, derivat al lat. merx „marfă“), cu marchitan (înv.) „negustor (ambulant) de mărunțișuri“ (< pol. markietan < germ. Markender < it. mercante „negustor“ < lat. mercatus), cu comerț (< lat. commercium, adaptat în parte prin it. commerzio sau în pronunțarea germană) și cu mercur „numele unui metal“ (< fr. mercure, nume dat de alchimiști pornind de la lat. Mercurius „Mercur
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu vorbe și copaci digresive și divizate în episoade rotunjite ca mărgelele unui colier, independente și prinse totodată de un fir narativ. În paginile din Ucenic la clasici, îl descoperim pe de o parte îngrijorat și dezgustat de "nimicul" și "mărunțișurile" pe care la scrie, pe de altă parte orgolios și mulțumit de proza sa "aforistică" ce tinde să ilustreze idealul caragialian al maximei concentrări: "Să știi să vezi și să știi să relatezi în puține cuvinte."13 În consecință, amendează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fotografie și pieptul i se zgudui un pic când adăugă: — Ce pot să-ți spun e că o bijuterie ca asta nu e de nasul meu, e mult peste nivelul la care lucrez. Sigur, mai cumpăr și eu câte un mărunțiș. Dar nimic atât de valoros Încât să-i intereseze pe băieții de la Alex. Ca și tine, și ei știu de mine, Bernie. Aș ajunge la zdup, pentru Început. Dacă era să nu stau În banca mea cât de cât, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
anume este considerat normal pe Prinz Albrecht Strasse. Poate că tipul și-a vârât nasul unde nu-i fierbea oala. Iar ei poate că au vrut să facă, astfel, ceva poetic. M-am șters la gură și am pus niște mărunțiș pe masă, pe care Stock Îl luă fără ca măcar să se obosească să-l numere și zise: Ce caraghios, când te gândești că acolo era Școala de Artă - vreau să zic, acolo unde e sediul Gestapoului. — De-a dreptul hilar. Pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vezi că eu nu mă hipnotizez cu una, cu două. Tipul ăsta era un profesionist. Nu era genul care să te lase să pui laba pe arma lui În schimbul unei porții de șerbet. — Ce fel de profesionist? Un negustor de mărunțișuri profesionist? Nu mai vorbi În dodii, Tesmer. Era doar un puști. — Păi, asta Îți Îngreunează și mai mult situația, că nu va mai avea ocazia să crească. — O fi fost el tinerel, i-am replicat eu, dar nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În fugă. Cel tuns scurt izbucni În râs și Închise dintr-o lovitură de picior ușa după ea. Am deschis fereastra, spunând: — Cam miroase aici. Cam ce faceți voi, atunci când nu speriați femei văduve și nu căutați vreo cutie cu mărunțișul din Încasări? Dietz Își ridică fundul de pe biroul meu și veni la geam: Am auzit de tine, Gunther, Îmi zise uitându-se la trafic. Știu că ai fost polițai, așa că știu că știi regulamentul cu privire la cât de departe pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
chiar erau invalizi de război care vând țigări, care purtau la braț banderola galbenă cu trei puncte negre care dăinuia din zilele de la Weimar. Această banderolă nu conferea, totuși, nici un statut oficial. Numai Armata Salvării primea aprobarea de a vinde mărunțișuri la colț de stradă, dar legile Împotriva vagabondajului nu erau aplicate cu strictețe peste tot, ci doar În zonele mai bune ale orașului, unde era mai probabilă prezența turiștilor. — Trrabucuri și țigărri, rârâi o voce. Cei familiarizați cu acest cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se uite cu atenție la desenele vizibile numai În lumină. Cred că glumești, i-am zis. Neumann se uită la mine fără să clipească: — În legătură cu ce? Strecură repede banii În buzunar. — Las-o baltă. M-am ridicat, am lăsat niște mărunțiș pe masă și l-am Întrebat: — Încă ceva. Îți amintești când anume ai auzit de recompensa pusă pe capul lui Mutschmann? Neumann păru cât de gânditor putea el să pară: — Păi, dacă stau să mă gândesc bine, a fost săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era trupul unui bărbat, iar judecând după calitatea evidentă a pantofilor, era vorba de un bărbat foarte bogat. Mi-am băgat mâna În buzunarul din dreapta al hainei lui și i-am răsucit interiorul spre exterior. Pe podea au căzut niște mărunțiș și niște bucăți de hârtie, dar nu era nimic cu ajutorul căruia să poată fi identificat. Am pipăit zona din jurul buzunarului de la piept, dar acesta părea gol și nu mi-a venit să-mi strecor mâna Între genunchii săi și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
covor, aliniindu-și păpușile pe marginea patului, trebuie să fi fost sora mea, puțin înainte să moară: o recunoșteam din fotografia (în tonuri de sepia și ea) pe care-o păstra mama în vechea ei geantă stacojie cu acte și mărunțișuri. O descoperisem 38 întîmplător, între legitimații, siguranțe și bonuri, în adolescență, pe când uitasem - sau îmi aduceam vag aminte - că avusesem o surioară. Niciodată, deși am hărțuit-o cu întrebările, mama n-a vrut să-mi spună când se născuse, unde
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi vrut să strice plăcerea acelei după-amieze însorite, că Lulu a murit. Atunci, pe terasa înconjurată de lădițe cu flori, sub ochii mirați ai lui Michi, ai femeii care servea la mese și ai 173 unor copii care-și socoteau mărunțișul, am făcut prima "criză" din cele care mi-au împărțit de atunci viața în "perioade cu Lulu" și "perioade fără Lulu": cerul prăbușit pe pământ, rușine, vinovăție și dezgust fără margini amestecate indistinct, plâns în hohote și-n cele din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-am așezat pe terasă, stă sprijinit de zidul vechi al Muzeului de Artă, oamenii trec nepăsători pe lângă el, n-are nici mâna întinsă, nici o cutie goală prin preajmă sau, cel puțin, un carton pe care să-i arunci ceva mărunțiș, poate nici nu-i cerșetor, o fi beat, soarele se joacă pe chipul lui îmbătrânit, încadrat de o barbă încâlcită, căruntă, poartă pe el îmbrăcăminte pentru toate anotimpurile, ca și cum ar fi dus deodată cu el tot timpul în spinare, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îi cedase sufrageria șarpelui său, despre casa din Ballsbridge care era atât de neîngrijită încât arăta de parcă tocmai fusese jefuită. —Păi, te poți muta aici imediat, oferi Jack soluția. S-a ridicat și a început să se joace nervos cu mărunțișul din buzunar, un gest pe care Lisa îl cunoștea de mult. Asta făceau bărbații în timp ce încercau să adune curajul pentru a o invita în oraș. Putea observa frământarea din ochii lui, iar corpul îi era atât de tensionat, de parcă urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebuie să-i ajutăm. Altădată, ca azi, de exemplu, auzi ceva la rezumatul infracțiunilor sau prinzi un fir fierbinte de la avizier. Iar dacă este cu adevărat liniște, livrăm citații de prezentare în instanță pentru clănțăii din barou. Trei verzișori bucata. Mărunțiș. Banul gros iese de la repunerile în posesie. Am obținut liste de delincvenți de la H.J. Caruso Dodge și Yeakel Brothers Olds - toți negroteii nespălați pe care îi evită pămpălăii de agenți de credit. Ai întrebări, colega? Mi-am înfrânat pornirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Fată isteață. A amenințat-o vreunul? — Din câte știu eu, nu. Uite ce e, putem să ne grăbim puțin? — Potolește-te! Ce slujbă avea Betty cât a stat aici? Sheryl pufni: — O cabotină! Betty nu avea nici o slujbă. Tot împrumuta mărunțiș de la fetele de-aici și cerșea pe bulevarde băutură și mâncare de la indivizi de vârsta lui tataia. Uneori dispărea vreo două-trei zile și se întorcea cu ceva bani, apoi ne spunea tot felul de povești cusute cu ață albă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se descurcau de minune erau țărănoii veniți din Oklahoma, care fuseseră angajați în timpul războiului din lipsă de mână de lucru. Eu patrulam fără tragere de inimă. Îi plesneam din când în când pe unii cu bastonul, le dădeam pilangiilor ceva mărunțiș, ca să plece de pe stradă și să intre în baruri, de unde să nu mai trebuiască să-i adun, și nu-mi făceam niciodată norma la bețivi. La Centrală mi-am dobândit reputația de „tată al răniților“. Johnny Vogel m-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să intre în baruri, de unde să nu mai trebuiască să-i adun, și nu-mi făceam niciodată norma la bețivi. La Centrală mi-am dobândit reputația de „tată al răniților“. Johnny Vogel m-a văzut de vreo două ori împărțind mărunțiș și a urlat la mine ca nebunul. Locotenentul Jastrow mi-a dat un calificativ slab în evaluarea mea pe prima lună ca polițist în uniformă, iar un un tip de la birouri mi-a spus că ar fi menționat „refuzul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
târând valize, oameni ce păreau în același timp și speriați, și fericiți, de parcă n-ar fi știut ce urma să le aducă trecerea hotarului. Dar trebuie să fi fost ceva mai bine decât să înghiți praf mexican și să cerșești mărunțiș de la turiști. Pe înserat, când m-am apropiat de Ensenada, coloana s-a transformat într-un șuvoi migrator. Un lung șir indian ocupa latura de nord a șoselei. Erau oameni cu catrafusele înfășurate în pături și aruncate pe umeri. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la cale un mic șantaj după ce verific la secție dacă nu există vreun mandat de arestare emis pe numele lor. Apoi intră în scenă un pilangiu bătrân și costeliv, care ținea într-o mână o sticlă și cu cealaltă cerșea mărunțiș. Blonda înfiptă se opri din dans ca să vorbească cu el. Fără acompaniamentul ei, muzica îmi zgârie urechile. Am aprins intermitent farurile. Pilangiul își puse mâna la ochi, apoi îmi arătă degetul mijlociu. Într-o secundă am ieșit din mașina poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am notat numele și numerele, împreună cu numerele pentru serviciile de urgență ale medicilor și următoarele apeluri interurbane. Nu-mi spuneau nimic, dar le-am notat oricum. Apoi m-am năpustit cu elan asupra numerelor din Beverly Hills. Am cheltuit tot mărunțișul ca să aflu ceea ce doream. Le-am spus telefonistelor de serviciu că-i o urgență a poliției, iar ele mi-au făcut legătura cu medicii la numerele lor de acasă. Medicii și-au trimis secretarele la birouri să verifice registrele, urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]