826 matches
-
de mușchi undeva, prin Bucegi, pe la 2.000 de metri altitudine, cu ochii înfipți în cer?... Sau... scăldați de valurile înspumate ale Mării Negre ce antrenează fire de nisip rătăcite și sclipind pe trupurile voastre?... Ați conștientizat atingerea delicată a algelor mătăsoase? Sau... hârjonindu-vă prin apele repezi ale Râului Doamnei din fundul curții Taberei de muzică de la Curtea de Argeș?... Doamne, toate acestea reprezintă natura iubitoare, natura ocrotitoare, natura binecuvântată de Însuși Dumnezeu, natura ce ne umple cupa inimii cu har în fiecare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mea să împărtășesc tuturor celor ce nu ați ajuns încă la Belapur, bucuria ce ma invadat, odată primit în zona zero a timpului zero... De cum am intrat în curtea interioară privirea mi-a și fost atrasă de verdele cald și mătăsos din centru; abia mai târziu mi-am dat seama că acel petic crud îmi liniștise instantaneu mica agitație interioară generată de călătorie, de bagaje și prime impresii. În acele clipe, marea de verdeață era dezmierdată de curgerea melodioasă a apei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mult, mult de tot. Fericirea nu numai că durează incontinuu, dar și crește mereu; dacă răul n-are fund, apoi nici binele n-are plafon, cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea, după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care antigravitațional mă înalță; apoi, iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un congelator și un întreg perete de sticlă glisant care dădea spre o piscină de dimensiuni olimpice (fără gard de protecție din moment ce Sarah și Robby erau deja niște înotători experți) și un jacuzzi, apoi o peluză vastă, cu un gazon mătăsos de un verde intens care dădea într-o grădină uriașă și bine îngrijită, cu flori ale căror nume nici nu le știam, iar dincolo de grădină se întindea un câmp ce ducea la liziera pădurii. Stafia n-a detectat nici un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la Școala Biblică, Evangheliile care-mi evocau, pe când eram copil, cel mai pitoresc Orient; numai că acum sunt de îndată contrariat de stilul contabilicesc și deshidratat, gen biscuit fără unt. Subiect excelent, execuție lipsită de strălucire. Matei ne invită spre mătăsos pe un ton mai degrabă aspru. Revoluția de catifea din cadrul revoluției monoteiste nu și-a găsit de la început o curgere lină, o tonalitate suavă pe măsură. Prin amploare și suflu, această a doua versiune, prescurtată, a Revelației, pare o povestioară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
da, vînd marfă, și a cumpărat zece capsule. Am aflat că picase de vreo șase luni. Prin Bert am cunoscut un alt client, Louis, un tip foarte arătos, cu un ten ca de ceară, trăsături fine și o mustață neagră, mătăsoasă. Semăna cu un portret de la 1890. Louis era un hoț relativ cumsecade și avea În general un renume bun. CÎnd cerea pe datorie ceea ce se-ntîmpla rar se achita Întotdeauna-n ziua următoare. CÎteodată apărea cu un ceas sau un costum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ani de când profesorul Ungureanu, titularul catedrei de parazitologie a U.M.F. Iași, putea fi găsit la laborator, la microscop sau la micul său birou de lucru, o piesă rară, sculptură în lemn negru, la care, mulți ani, veghea un trandafir roșu, mătăsos, uscat printr-un procedeu imaginat de profesor. Nici trandafirul roșu, nici Ernest Ungureanu nu mai există; dar trecerea lor prin lume, oarecum împreună, ca un simbol, sunt o amintire frumoasă. Ernest Ungureanu a fost unul dintre cei mai importanți profesori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
șlapi - destul de mare. Peste o juma’ de metru, explicația venind din răscrăcărare. Omul stă ca un pașă. Ca vodă în lobodă. Iar între șlapi și mustață, îl găsim pe cetățeanul despre care povestim. Acolo se află el. Sub un trening mătăsos, lucios. Pe terasă, cea mai mare parte a oamenilor nu luau în seamă ocupația originală a omului nostru care, chiar în acest moment, își aranja testiculele în pantaloni și râgâia dezamăgit. De ce e dezamăgit, nu știm. Nici n-o să aflăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poststalinist și puritan). Aceasta explică denumirea - universal acceptată - de „moartea pasiunii“ și încercarea disperată a nenumărate amante și soții să facă rost de chiloți de la pachet, veniți din subsolurile Prisunic-ului parizian, triste imitații sintetice de mâna a șaptea ale fanteziilor mătăsoase de la etajele inaccesibile ale modei europene. Lucrurile nu se opresc însă aici. Cele de mai sus constituie doar primul - și cel mai puțin controversabil - strat al realității. Dar oricine știe pe propria-i piele că existența e un lucru complex
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de la spitalul de nebuni. Primul impuls era senin, de evadare, nu de incitare la fapte. Sora mai mare a vecinei de la care îmi completam colecția de junk se numea Anca și era cea mai frumoasă fată din cartier. Avea rochii mătăsoase, lungi și cu imprimeu înflorat, exact cum văzusem în revista Femeia, la care se abonase soră-mea. Purta pantofi cu toc și îmi plăcea mult să o privesc coborând strada spre casă, călcând din piatră în piatră, ca pe ouă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și suspinele ei. Era șocant, dar era îngăduit și de unul și de celălalt. El o săruta, ea gemea sub sărutul lui, sub buzele lui calde și dulci ce o striveau necontenit. Îi trecură degetele din nou prin părul ei mătăsos, apoi se coborî ușor, mângâindu-i tot corpul, continuând s-o sărute. Jarul din ochișorii lui adânci și cu cel încins al ochilor ei se întâlniră și se topiră precum se topește roua unei dimineți în arșița soarelui, sau spuma
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vino la tăticu’! Mi-a fost dor de tine tare...tare, și iarăși îl sărută. Îi scoase cămășuța din pantaloni uitându-se peste trupușorul lui fraged de parcă ar fi vrut să vadă dacă totul era în regulă. Părul moale și mătăsos al lui Nicky era precum culoarea unui nisip fierbinte în razele soarelui, iar ochișorii mari și negri aveau o putere inevitabilă asupra lui Valentin, declanșând o avalanșă amestecată cu o lumină prielnică în inima lui, iar roșeața purpurie îi năvălise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tăcând. Carlina ieși din dormitor și se așeză pe un scăunel în fața unei oglinzi. Se privi mult timp în oglindă, iar cu o mână își ridică părul sus, să vadă dacă îi șade bine așa. Își trecu degetele prin părul mătăsos și des, apoi își lăsă capul aplecat în jos într-o atitudine de rugăciune și îi veni un gând nebunesc fără a ține cont de situația în care se afla. Doamne, ajută-mă și dă-mi un copil sănătos. Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ridicând privirea spre el, descoperi că fața lui era prea aproape de a ei și-o trecu un fior rece gândindu-se că are de gând s-o sărute, dar Leon nu făcuse decât să-i sufle ușor în părul ei mătăsos, lăsând răsuflarea să stăruie între ei. Ca prin minune, afară începuse să se lumineze. Nici nu ai fi zis că trecuse furtuna pe acolo. Leon veni cu o remarcă: - Am și eu momentele mele de slăbiciune. Te rog să mă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spuse de ea și înălță capul puțin mai sus decât de obicei și începu a vorbi ca și când ar fi avut pregătit ceea ce vroia să spună venind cu o ploaie de complimente. Leon își plimbă degetele prin șuvițele ei de păr mătăsos apoi spuse încet de parcă ar fi vrut să audă numai el:Ești o persoană minunată, ești splendidă! Ochii tăi...Dumnezeule! Ai o fizionomie foarte plăcută. Nu ai nevoie de nici un fel de machiaj, iar părul ăsta strălucește ca cel al
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
curios. - Un secret destăinuit e pe veci pierdut. - Hai te rog! Ce impediment ar fi?, zise Alin fără să-și schimbe vocea sau fizionomia. - Ai să înțelegi pe parcurs, zise ea râzând și clipind drăgăstos cu genele ei lungi și mătăsoase. - Să înțeleg că ai o relație cu altcineva? - Poate fi și ăsta un motiv. Nu crezi? - Ăsta, cum spui tu, iese din calcul. Nu pot ghici secretele ascunse și tăinuite de căpșorul tău. - Nu vreau să te dezamăgesc. Te rog
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
făcând observații, pe urmă urca în trăsură și dădea un ordin scurt: „Mână! Și bagă de seamă la Podu-Amărazii!“ Mi se strângea și mai tare inima; n-o uit pe fetița aceea slăbuță, cu o fețișoară mică și cu părul mătăsos care scăpa în șuvițe dezordonate, drepte, ce-i dă deau un aer nepieptănat (cât am mai suferit din cauza asta!). Încă mai credeam că Amărădia e cel mai mare fluviu din Europa (la 7 ani). Apoi, Melinești (Gura Ploștii!) - copilițele care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ia lasă tu, Marie, e bun ce aveți voi dar astea sunt aduse din livada bunicilor de la Cursești și au gustul lor mai altfel, mai ales că sunt date de bunica lor cu drag, spuse bătrâna, mângâind cu dragoste părul mătăsos al nepoțelei ce se cuibărise lângă ea. Se auzi ușa camerei „de din jos”, Maria ieși să vadă ce este iar frate-su îi spuse: − Apăi, Marie, noi ne ducem oleacă prin târg, la fierar și pe la prăvăliile negustorilor. Ne
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
iunie, În anul În care amândoi aveam treisprezece ani, umblam pe malurile râului Oredej să prind pentru colecție așa-ziși fluturi Parnasieni - Parnassius mnemosyne, mai exact - niște fluturi ciudați de origine străveche, cu aripi lucioase, foșnitoare, semitransparente și cu abdomene mătăsoase, ca niște mâțișori. Căutările mele mă duseseră Într-un hățiș des de racemosa alb-lăptos și de arini negri, chiar la marginea râului rece și albastru, când am auzit deodată clipociri și țipete și din spatele unui tufiș Înmiresmat s-au ivit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
încât pare, cumva, materială, ca un element concret. Ascult cu surprindere mici zgomote care accentuează tăcerea de fond: hămăitul unui câine (un senior grav, care nu-și permite reacții isterice, mărginindu-se parcă la câteva comentarii morocănoase); Se aude răsuflatul mătăsos al vântului, care curge ușor, la vale, spre oraș, de pe Rarău; undeva, un motor se târâie, domol, grijuliu să nu tulbure solemnitatea repaosului. Deasupra mesei la care scriu, ronțăitul mărunt al unui ceas de perete, meticulos și rece contabil al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Nadia nu era deloc bătrână; era vârstnică, dar deloc bătrână. O apariție majestuoasă, o regină înaltă, cu ochii foarte mari și vii, ochi despre care spuneam că sunt ochi de vrăjitoare, era înaltă, sveltă și elegantă, îmbrăcată în rochii foșnitoare, mătăsoase și înfoiate. Părul alb, destul de rebel, printr-un efect ciudat părea o cochetărie. Persoana fascina prin energie parcă simțeai concret energia acestei femei dar și prin idei. Necăsătorită (avusese un "roman" tragic, știam cu toții, chiar copiii, soră-mea și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
intuitiv, parcă extrasenzorial. Dar tiotia Nadia "nu era bătrână"; era doar "mai mare"... O apariție majestuoasă, o regină înaltă, cu ochii foarte vii, despre care se spune că sunt ochi de vrăjitoare, zveltă și elegantă, îmbrăcată totdeauna cu rochii foșnitoare, mătăsoase și înfoiate. Părul alb, rebel, printr-un efect ciudat, părea o cochetărie. Personajul impresiona prin energie parcă simțeai concret vigoarea acestei femei, dar și prin idei. Necăsătorită (avusese un "roman tragic", atât putusem afla, fără a înțelege bine despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foarte bine păzită, imaginația mă fura transportându-mă deseori din universul cotidian într-un alt univers, al suprarealității; ajungeam acolo așa cum îngerii, invizibili, trec dintr-o parte în alta a lumii, din cer pe pământ și invers, călătorind pe nourii mătăsoși ai închipuirii. Este un privilegiu această capacitate de translare. Se înțelege, este metaforă. Realitatea este fixă, dură, respectată tocmai pentru această duritate. Povestea este partea poeziei; are un statut mai puțin respectabil. De altfel, împărțirea strictă a lumii și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
elementelor în căutarea expresiei: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum, Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra în rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? Ar tebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. Poetul s-a ridicat totuși la un ermetism veritabil bizuit pe simboluri, într-o lirică de mare tensiune. Oul dogmatic ne
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poet de carnet fugitiv, Ion Vinea și-a schimbat des maniera. Îl surprindem fantazând neacademic, ca Jean Cocteau, din materiale găsite, petrecând cu mici calambururi de imagini, ștergîndu-și în pur hazard pensulele. Temperamental e un elegiac cu plânsul smălțuit și mătăsos ca al japonezilor: O tristeță întîrzie în mine ca și toamna care întîrzie pe câmp; nici un sărut nu-mi trece prin suflet, nici o zăpadă n-a descins pe pământ. Cântecul trist, cântecul cel mai trist vine din clopotul din asfințit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]