1,394 matches
-
Și-acum ce oră era? Alice s-a uitat la ceas. Se apropia de cinci și jumătate. Culoarea cerului se schimbase dintr-un albastru apos către un cenușiu-vânăt întunecat. Trunchiurile copacilor se întunecaseră, iar luminile de la toalete se aprinseseră. Două mături erau încrucișate la intrare; Alice s-a gândit că acesta era simbolul antic și universal recunoscut al celor care se apucau să curețe toaletele. Până acum, fusese o după-amiază distractivă. Theo și Rosa s-au înțeles foarte bine; în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa i se păruse de la distanță. Dar oare era chiar ea? Persoana care se îndrepta către el avea silueta și mersul familiar ale lui Alice, dar, pe măsură ce se apropia, senzația de familiaritate dispărea. Părul persoanei aceleia nu atârna, ca o mătură, până în dreptul umerilor, așa cum îi atârna lui Alice. Părul acestei femei, greu și strălucitor, era ridicat într-un coc la modă, cu șuvițe rebele, care îi încadrau chipul prelung și gânditor. Și fața îi arăta altfel; era bine conturată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apari: "Nora! Nora!" Tăcu. - Își închipui cât de ridicol eram? Tăcu. Închipuiește-ți cât era el de ridicol! - Ce-ți mai place s-auzi?... Că și la internat, după ce m-au prins, nu eram poreclit decât "Nora! Nora!"? Că îmi dădeau măturile cele mai pline de rahat, ca să lustruiesc closetele, bineînțeles, poreclite tot Nora, cu ele? asta-ți place s-auzi? Când ieșeam din infirmerie, aveam capul atât de bandajat și umflat, încît îi impresionam și pe cei cu care, bătîndu-mă, mi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în comuna aia, Elicia, și ăsta, în opinia lui Ulpiu, nu era deloc un cumsecade loc de născut. - Uite, dragă, ți-am cumpăricit, de la simigeria din colț, niște dardanele... - Merdenele, proasto! Și îi deșerta chiar atunci cumpărăcitura la debaraua cu mătură și făraș, iar pe ea, apoi, nici nu știa cum s-o zvârle mai iute afară. Cum să faci o femeie perfectă din asta? Ce s-o înveți mai întîi? Îți trebuia o groază de vreme. Și apoi, după masă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din inerția batjocurii, musafirul. - A, nu! Păcat... Sora mai blândă nu dezarmă, sărind calul. - Simțiți, măcar că nu vă puteți tempera, în legătură cu practicarea jocului de golf? Ori se vedea pe chipul lui Pink că unicele crose pe care pusese mâna fuseseră măturile cu care erau obligați să facă ordine, în curtea atelierului de producție, pe vremea liceului. - "Cicăleala n-a făcut nicicând parte dintre punctele mele forte. Chiar dacă ar face, ce-aș avea eu să te învăț pe dumneata?!... Singura mea mângâiere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din răsputeri, până când sculele din mâinile lor începeau, cumva, să dea impresia că s-ar uni. Ochii lui Mandravela, întredeschiși, căpătau senzația că înaintea lor, se desfășurau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
DANIEL BĂNULESCU Veiozele pâlpâiră, izbucnind în strigăte mari de lumină. Madam Magherușan fusese și ea urcată în scaunul ei, leșinată, moale ca apa, galbenă ca turtoiul de mălai, cu falca de jos proptită în coada lungă și noduroasă a unei mături de curte. Primul care se ridică s-o cerceteze și să-i ofere ajutor fu, lesne de prevăzut, Căpetenia Străzii. Chiar în acea noapte de miercuri, 20 aprilie 1988, pe la orele 3, după ce doamna Cîrlova trecuse totuși pe la el și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai multe ape, pozițiile și combinațiile firavelor semiluni de ureche, cu răceala și dezinvoltura cu care și-ar exercita meseria un spărgător de coduri profesionist. Ba era mulțumit. Ba nu era mulțumit. După un timp, nu mai fu deloc mulțumit. Mătură, în afara colii, toate ciudatele jetoane (cu aspect, tot mai deranjant, de prună uscată), reasamblîndu-le, după o vreme, pe perechi. Acum parcă îi sugerau ceva. Realiză o ultimă rocadă. Șezu, iarăși, îndelung nemișcat. Și apoi, slalomând, cu vârful aceluiași creion, urmărind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dumnezeu, nici prieten, nici neamuri. Trăiau cu muieri fără căpătâi ca și ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Unii îl bănuiau că are bani ascunși și i-o spuneau privindu-l cu ochii lor răi. Bătrânul nu le răspundea. Era tăcut și mâhnit. N-avea nici el prea multe: un bordei c-un pat, în care împletea iarna mături, și, afară, câmp cât vrei. Primăvara semăna roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce ce le cădea sub fălci. Ținea o condică. În ea scria câte camioane de gunoi soseau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pulbere albă. După o zi, nămeții acopereau groapa și câmpul. Mahalalele vecine se mistuiau într-un nor coclit. Auzeau numai dinii, afară, scuturindu-și blănile de ușa bordeiului. Noaptea, urlau spre funduri, înspăimîntător. Nu mai ieșeau. Grigore se apuca să împletească mături. Avea strânse de cu vară grămezi de nuiele de vișin. Aglaia uda într-o oală rafie și-i ajuta. Bătrânul se înfofolea într-o flanelă miloasă de lână tigaie și înțepenea ceasuri întregi pe scaunul său. Nevasta îi fierbea ceai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le avea se cam hărtăniseră de atâta purtare. Au mers la târguială împreună, luând Grivița de la un capăt la altul. Muierea, înainte, negustorul, după ea. Aici, altă lume: strada largă, nepavată, mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deverul. Răcoarea serii cădea abia simțit. Căruțele goale își sunau roțile și osiile spre Grivița. Zări focurile țiganilor puși să păzească stivele. Flăcări vesele se aprinseseră și pe rampă. Se întorseseră gunoierii. La lumina lămpilor, Grigore le împărțea lopețile și măturile. Glasurile lor se auzeau înăbușit. Negustorul se gândi că 73 trecuse și iarna. Acum avea casă ca lumea, își făcuse prăvălie frumoasă de zid, clădită pe temelie sănătoasă. Începea să se așeze. Deschise poarta. Prin fereastra aburită se vedeau capetele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omenește. De dovedit, nu v-am dovedit... Le-a pus în față două foi. Treanță se bucura: - Gata, ne dă drumul, scriem... Iscăliră. - Liberi, dom' șef? întrebă codoșul după ce terminară. Comisarul cercetă hârtia și mormăi ceva. - Mai întîi dați o mătură pe-aici, spălați și voi geamurile, drept mulțumire că v-am găzduit... - Să trăiți! ziseră amândoi, și cu sufletul ușurat se apucară de treabă. Cânta ăl bătrân și freca ferestrele, lună le-a făcut. 244 - Cum scap de-aici, spunea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fluierând cântece de-ale lui. I-a plăcut Vetii. Într-o seară, chiriașul a chemat-o pe maică-sa și-a rugat-o să-i spele și lui rufele și să-i mai dea din când în când câte o mătură prin odaie, că n-avea timp. Atunci a intrat fata lui Aristică pentru prima dată la el. Înăuntru mirosea a sulfină și dușumelele pocneau sub pași. Pe masa scundă Veta a văzut un teanc de cărți groase, cu coperți de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parcă i se făcu frică. Au plecat s-o caute pe Didina. Pe drumul Filantropiei se aprindeau felinarele. În geamurile negustorilor, lămpile palide luminau mărfurile învechite, pătate de muște. Era cald și măturătorii loveau caldarâmul cu bocancii lor grei. Nuielele măturilor zgâriau pietrele pline de praf. Li se făcuse somn și scârbă. Era ultima lor seară. Gheorghe strânsese bani și avea de gând să-i lase. I-a spus lui Paraschiv: - Haide cu mine, ia-o și pe Didina, că vreau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ajunge... Ochii îi înghețară. Paraschiv îl lăsă. Sergenții erau aproape. Roti privirile și văzu cunii. Dulăii alergau speriați spre rampă, liberi... Peste salcâmii Cuțaridei treceau brabeții. Se lăsau stoluri-stoluri la rampă. Grigore privea cerul fără culoare, adânc, străveziu. Aglaia scotea măturile din magazie. Vorbea singură: - Gnd vin ăștia, parcă se iau după mine. N-am pomenit așa ceva, murdari, lacomi, parcă n-au stat la casă de om, că m-am săturat să-i tot slugăresc... Bărbatul n-o mai ascultă. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
treaba. Nu se schimba nimic din viața lui. Era mai bătrân și mai ostenit, nu-l mai lua somnul, se scula cu noaptea în cap, dădea târcoale avutului primăriei, pe care-l păzea. Cine să vie aici, să fure niște mături? Nu mai apucase să strângă bani să-și ridice și el o casă. Câmpul Cuțaridei se umpluse de lume. Nu mai aveai loc. Să se fi sculat morții, s-ar fi rătăcit prin mahala. Se tăiaseră străzi noi, se mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
măsură omul este un animal sociabil. Vor dispărea imediat conversația, vizitele, întîlnirile, și societatea se va degrada la raporturi mecanice de interese. Lenea de gândire a dat naștere la automatismul adjectivului. Aceeași calificație i se aplică lui Dumnezeu și unei mături. Altădată, Dumnezeu era infinit; astăzi e epatant. (Fiecare țară își are expresiile vidului ei mental.) - Interziceți adjectivul cotidian și definiția celebră a lui Aristot cade. Diferențele dintre filozofii antici și cei moderni, atât de frapante și de defavorabile ultimilor, pleacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mijlocul satelor cufundate în tăcere și a verzii și-ntunecatei lumi a pădurilor. Siretiul, în văratica sa lene, e oprit adesea în drumul său de iazuri mari, încungiurate cu papură ce-și înalță ciucalăii copți în soare, cu stuf, cu măturile mohorâte ca blana de urs și răgoz verde. Pe malurile iazurilor jur împrejur mătreața de un verde tânăr strălucește mătasa, iar în mijloc ochiul verde cel clar al apei pare negru, reflectând în el umbra lumii ce-l înconjură. Pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pacienții lor. Afirmă că au izbutit să inducă unor persoane senzația de îngheț sau de arsură. Un alt pacient a fost obligat să bea o cană cu oțet, convins fiind că soarbe o cupă cu șampanie. Un altul ia coada măturii drept o femeie superbă și așa mai departe. În timpul demonstrațiilor publice se sugera pacientului că personalitatea lui s-a transformat în cea a unui sugar, a unei femei gătindu-se pentru bal sau a unui predicator al străzii, și era
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
porecleam (fără să știe) „Domnul Curățenie”. Pentru el, curățenia era atât de importantă, Încât le-a cerut managerilor să se implice În păstrarea ei. În fiecare vineri după-amiază, fiecare manager din companie putea fi văzut mergând spre fabrică cu o mătură sau cu un mop În mână. Și, mereu, În fruntea grupului se afla președintele companiei. În calitate de director de vânzări, eram de părere că mi-aș putea petrece mai cu folos timpul cu cartea de telefon În mână, Încercând să Închei
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a deschide ușa și se mulțumi a privi pe gaura cheii. Nu vedea însă nimic și i se părea că aude un fel de frământare pe loc dinapoia clanței. Deodată simți o înțepătură în ochi și zări un pai de mătură ce ieșea din gaura broaștei. Deschizând brusc ușa, văzu pe guvernanta lui, care, neputând să fugă la vreme, se făcea a mătura pe jos. Aceasta, întîmpinînd în observațiile ei pe gaura cheii aceeași obturație, crezând că a intrat ceva în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Și de această dată fantasticul este neterifiant. Cavalcada babei transformate în zână pe timpul nopții, cu Prichindel tot un drac subaltern în cârcă, nu are nimic absolut din culorile obișnuite ale motivului asociat cu Noaptea Walpurgilor și cu zborul călare pe mătură al vrăjitoarelor. Cu privire la conceptul de satanism caragialian, putem observa că el nu depășește conceptul folcloric; diavolul se întrupează în om doar ca să ne ispitească slăbiciunile, ca în La conac, sau în chip de animal, ca în La hanul lui Mânjoală
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lucruri, pentru că numai de la un scaun nu se înfundă un closet. Și eu am deseori un scaun mare și țeapăn, pentru că adun scaunul în mine din cauza grijilor pe care mi le face Herrmann. Atunci trebuie să împingi ca lumea cu mătura de closet și să tragi apa de câteva ori. Dar cu siguranță nu trebuie să înfunzi prea multă hîrtie igienică, pentru că atunci, cu siguranță, se întâmplă ceva. Herrmann se ceartă mereu cu mine atunci când are câte un scaun de soiul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]