1,167 matches
-
de tachinare și se bălăbănise prea tare ca un bețivan nebun. Angajații barului le ceruseră politicos să plece. Lucru care explica de ce jumătate din agenții de poliție din Aberdeen erau fie În bucătărie Înfulecând șuncă, fie În baie vărsându-și mațele. Dar nu oferea nici o explicație despre agenta de patrulă Jackie Watson și despre picioarele ei atrăgătoare. — Deci, spuse el privind-o pe Watson cum mușcă din nou din sandviș, cum de te-ai ales tu cu sarcina de-a găti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
interior. Vreau ineditul. Chestiile astea, zise elîmpungând fotografia de pe prima pagină a ziarului, n-au viață lungă pe raft. Azi, mâine și gata. Copilașul a apărut bine-sănătos și fusese doar taică-su de vină. O chestie domestică. Fără sânge și mațe care să șocheze și să oripilieze pariorii. Să fi fost mort copilul, se publica săptămâni Întregi. Așa, poimâine pe nimeni n-o să mai intereseze. Ești un pic cam cinic. Miller strânse din umeri. — Îți zic ce văd. — De asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se chinuia prin lapoviță cu altă lopată plină de cadavre puterzinde. Aproape ajunseseră la jumătatea mormanului din clădirea aceea. Unul jumătate gata, mai aveau unul jumătate. Apoi urma un duș lung, abonamentul la fotbal și-o băută până-și vărsa mațele. Avea să se Îmbete În ultimul hal după ce se termina chestia aia! Cu asemenea gânduri fericite În minte, Matthew Înfipse lopata În mormanul de carne și blană intrate În putrefacție. Mormanul se mișca și aluneca. Pisici și câini și pescăruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-l fixeze pe Logan. — În orice caz, oftă Insch, strecurând plicul maro plin cu bani Într-un buzunar interior. Mă scuzați, domnule inspector, autopsia e la nouă. Doar nu vrem să.ntârziem. Fosta prietenă a lui Logan ne-ar scoate mațele și și-ar face din ele jartiere. La subsol, Logan și Insch o găsiră pe Isobel MacAlister Însoțită. Iubițelul ei cu păr lins pierdea vremea pe-acolo, În stilul lui obișnuit, efeminat și tâmpit. Trei studenți la medicină stăteau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
n-avea cum să stea acolo, fără să fi făcut ceva. Orice. Era o mică ridicătură de pământ, iar el se chinui să urce, cu zăpada ajungându-i până la genunchi. Apoi ajunse În vârf, cu inima În gât și cu mațele strânse. Pământul dispăruse! Stătea pe marginea râpei, bătând din mâini ca să-și țină echilibrul, cu un picior atârnând În aer. Logan se clătină Înapoi pe pământ sigur, apoi se mișcă Încet Înainte pâna ajunse din nou pe marginea stâncii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îl apucă pe Jamie McCreath cu o mână de partea din față a costumului său pentru zăpadă, valiza cu cealaltă și fugi afară În zăpadă. Logan se trase În genunchi. Rămase acolo o clipă, clătinându-se, Încercând să-și țină mațele să nu-i cadă. În cele din urmă, reuși să se ridice-n picioare și s-o ia spre ușă. Se opri În prag. În nici un caz nu putea s-o lase așa pe Watson. Se Împletici Înapoi spre locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atârnate de-orbite-n spațiu sunt altele acum Că soarele-i palid, bolnav de stomac de un veac Cunosc toată gama de triluri - spanac! Când foamea-i tot foame și burta Îți ghiorțăie fără-a fi mândră sau demnă, O copaie de mațe nu poți să le umpli cu aer stătut, Când pâine nu e, o să mesteci pulberea stelelor, Dar pot eu să mușc Luna, dacă n-ajung la ea Sau să mut gura din care iese cuvântul În locul prin care mă slobod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că nuș’ cât de mare ar trebui să fie normal, dumneavoastră știți? În orice caz, ajunge mult mai mic, așa că te simți plin repede de tot. Da’ e mai mult decât atât: se face un by-pass peste o parte din maț - știți, peste intestin - ca să se absoarbă mai puțin mâncarea pe care-o mănânci. — Serios? Ce inteligent. — Da, așa e. Și mai e o a treia chestie care se-ntâmplă - care nu prea-nțeleg de ce se-ntâmplă, deși ne-au explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
praf și pulbere a trecut la cai, iubea caii și cât era ziua de lungă și de Înfricoșătoare el le cânta la vioară. Pe urmă au fost lupte grele, iar el s-a trezit Într-un morman de carne și mațe de cal, ținându-și vioara deasupra capului, Încercând să scape din grămada aia caldă și grețoasă de hoituri, Înălțându-se ca un pom viu deasupra cailor sfârtecați, În timp ce haita devora flămândă caii regimentului, și dacă se mai auzea vreun nechezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spală cu apă caldă și rece. O cară cu gălețile excavatoriștii. Întâi Îl despică pe spate, Îl dezbracă de slănină și de carne, după aia Îi despică burta. Mai Întâi Îi taie capul. Din burtă ies cei mai mulți aburi. Se văd mațele negricioase, verzulii. Și Încep să scoată la mațe. Madam Țăpăligă dă copiilor pușcăriașului șoric. Îți dă și ție o bucată. Pe o parte e rumenit și pe cealaltă parte se văd ca niște faguri punctele de grăsime. E bun după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu gălețile excavatoriștii. Întâi Îl despică pe spate, Îl dezbracă de slănină și de carne, după aia Îi despică burta. Mai Întâi Îi taie capul. Din burtă ies cei mai mulți aburi. Se văd mațele negricioase, verzulii. Și Încep să scoată la mațe. Madam Țăpăligă dă copiilor pușcăriașului șoric. Îți dă și ție o bucată. Pe o parte e rumenit și pe cealaltă parte se văd ca niște faguri punctele de grăsime. E bun după ce Îi pui sare. Stai și tu la pomana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i pe altă lume, umblă pe drumuri prin satele de lângă Sâmbăta, oamenii Îi dau câte o bucată de pâine sau un colac, iar el doftoricește câte o bubă sau descântă de boli; oaia prinsă În gardul omului are burta spartă, mațele Îi atârnă afară, behăie ușor, Bitancu o atinge cu mâna și oaia tace privindu-l cu ochii Înlăcrimați, Îi spală mațele cu apă rece, le bagă la loc, coase burta cu ață groasă și o unge cu slănină râncedă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
colac, iar el doftoricește câte o bubă sau descântă de boli; oaia prinsă În gardul omului are burta spartă, mațele Îi atârnă afară, behăie ușor, Bitancu o atinge cu mâna și oaia tace privindu-l cu ochii Înlăcrimați, Îi spală mațele cu apă rece, le bagă la loc, coase burta cu ață groasă și o unge cu slănină râncedă pe cusătură. „Tot așa să-i dai până Îi trece”. Omul Îi mulțumește și-i pune de mâncare și-i dă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
timp, primești o lovitură în spate, o lovitură ușoară de la o mână neagră. Fața îți este atât de murdară că încă nu reușesc să înțeleg cum arăți. Ești albastră. Simți lovitura și nu faci nimic, rămâi nemișcată atârnând ca un maț. În spatele peretelui din sticlă satinată care desparte sala de operații se află un neonatolog. Bianca se repede spre el, ținându-te în brațe. Nu mai văd. Doar umbre de capete, de trupuri. Aud zgomotul aspiratorului, ai gâtul înfundat cu mucus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înșfacă din mâinile mele cealaltă carte, cea despre penisuri și vagine și relații sexuale, și ne îmbrâncim, ne pălmuim și ne lovim cu picioarele, el mă înjură și mă trimite în mansardă fără cină, unde stau și îmi ascult ghiorăielile mațelor și zgomotele de la masă, discuțiile și zăngănitul farfuriilor de sub mine și îmi doresc să îl văd mort, deși știu că acesta este un gând nesăbuit având în vedere circumstanțele. E un prost, îmi spun eu cu îngâmfare, un idiot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
uitam la soția și la fiicele mele. Mă uitam undeva, dincolo de umerii lor înguști, deasupra capetelor lor strălucitoare, la un alt grup strâns în jurul unei alte mese, la fețele cu obrajii supți, părul cenușiu din pricina murdăriei și a malnutriției, cu mațele chiorăindu-le de foame. Am clipit de câteva ori încercând să fac imaginea să dispară, dar ea rămânea tot acolo. Ca tine. Ca toată familia asta. Ciuguliți din farfurii, aruncați mâncare bună la gunoi. Mi se face rău când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se făcea observată? Cât timp își făcea de cap? Apărea imediat, acoperea absolut orice altceva și, în acest timp, făcea un zgomot care de atunci mi-a rămas cuibărit în ureche și care se numește, mult prea blând, ghiorăit de mațe. Memoriei îi place să invoce lacune. Ceea ce rămâne întipărit își face apariția nechemat, cu mereu alte nume, iubește deghizările. De asemenea, amintirea oferă doar informații vagi și interpretabile în fel și chip. Sita ei are ochiuri când mari, când fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mult sub aceea evocată de maestru, era doar o simplă tăiere, ecou palid al vorbelor lui. Apoi am învățat să fierbem sângele în care amestecasem întruna cu terci de ovăz, cu măghiran aromat, și să vârâm păsatul ăsta gros în mațe de porc spălate, care să fie legate și să devină, astfel, cârnați. La sfârșit, șeful ne-a sfătuit ca, după măsura est-europeană, să amestecăm în umplutura cârnaților „mă rog frumos, la cinci litri de sânge, și treizeci de deca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
umplutura cârnaților „mă rog frumos, la cinci litri de sânge, și treizeci de deca de stafide“. Gustul meu a fost momit cu atâta intensitate înspre viitor, că toată viața mea m-am aruncat ca un căpcăun asupra umpluturilor terciuite din mațele de porc, cu piure de cartofi și varză acră. Nu numai fiindcă sunt ieftini și, în anii ‘50, nu stăteam prea bine cu banii - și astăzi încă îmi plac în inevitabilul Paris-Bar din Berlin acei boudins franțuzești. Tocănița de măruntaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mărunt, se numără printre mâncărurile mele preferate. Iar atunci când am invitați - diferiți frați de skat din vremuri diferite -, pe masă vin felurile cele mai puțin rafinate. Oh, și ce plăcere când, după o partidă, cârnații prăjiți sau înăbușiți aburesc, când mațul bine întins plesnește sau când, tăiat fiind, își dezvăluie interiorul: stafide și terci, amestecate cu ghemotoacele de sânge închegat. Atât sunt de durabile învățăturile pe care acel bucătăr șef din Basarabia i le-a transmis gustului meu. „Dar rog frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici chiar c-un curcubeu. De nu iera tusea mea mică dă dulău, care o dată m-a făcut să-ntorc privirea vizuală, gata ieram să scap o crochetă dă spanac care cât ai da dân gene a Întrecut-o niște mațe dă la bosu grătăroiu, ca să nu mai vorbesc că anume colțunași piticuți rencălziți și desfăcuți evantai au ocupatără hotărât bolta cerească. P-ăștia i-a măturat o brânzică proaspătă dă vaci, care fața ei dă burete s-a pus pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gândit, tipul e frumos, inteligent și haios. Pot să fac față? Apoi James mi-a zâmbit cumva leneș și sexy. Era un zâmbet cu subînțeles, în opoziție completă cu costumul în dungi pe care îl purta și vă jur că mațele mi s-au topit ca înghețata încălzită. Știți senzația: că ai în stomac ceva cald, dar și rece și care te mai și gâdilă... ca și cum ți s-ar dizolva intestinele sau ceva de genul ăsta. Ani de zile după momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
li se zice pepeni), falnici harbuji de smalț albastru, care încep să capete nume nou, de pepene verde, galbeni și gingași cantalupi, numiții pepeni galbeni, mofturoși în zile de văpăi, în stare să explodeze ca bomba și să-și reverse mațele fragede, dacă nu-i culegi înainte de a se ridica soarele în cruce. Pe când Petrea Păun ieșea, cu lipițanii lui cuminți, din Goldana și din grijile humei, Nicanor Galan apăru din întuneric, pășind pe cărarea de alături de drum, cu pălăria dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu era obicei și așa cum nu se cuvenea la Goldana. Ba, Iuga Panțâru, cumnatu-său, cu mustața și sprâncenele mai înflăcărate decât coada veveriței, se înveseli, văzându-l pe Faraon de la Kotonoaga, cu mațele, în fine, umplute, cum începe și el să bată din pinteni, pe lângă Jana. Atât Jana, cât și Cătălina și Marița râdeau, spunându-i lui Faraon Chirpic, cel cu panarițiu la degetul mare că i-ar sta mai bine pavazat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vartolomei: Precis că o să-l ducă, în dar, Mai-marelui lor, când va merge în vizită de protocol, după dispensa de însurătoare... Mai-marele suferă de surpătură la pântece și tare va fi mulțumit de chimirul acesta, în care o să-și adune mațele betegelii sale. Koșon cel tărcat la vestminte nu știe nimic a zice pe limba noastră, așa că numai nechează: râde la Chitul cel alb, care-și ridică rânjetul sticlitor către Cer, fiindcă dindărătul lui, unde e locul poverilor și agarlâcului, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]