1,741 matches
-
bine. Julien! Străbătea camerele și țipa ca din gură de șarpe. Apăru doar o slugă speriată. ― Unde este Julien? tună exasperat consulul. ― Păi... nu este. ― De ce? Cum adică nu este? Spune-i să vină acum, imediat! ― Păi, l-a trimis madame la confiserie după dulciuri pentru spectacol. ― Spectacol?... Madame crede că mie îmi arde acum de spectacol? În sfârșit, Ledoulx găsise persoana asupra căreia putea să-și descarce și furia, și frica. Dacă nu era Julien, va fi Toinette. Urcă scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gură de șarpe. Apăru doar o slugă speriată. ― Unde este Julien? tună exasperat consulul. ― Păi... nu este. ― De ce? Cum adică nu este? Spune-i să vină acum, imediat! ― Păi, l-a trimis madame la confiserie după dulciuri pentru spectacol. ― Spectacol?... Madame crede că mie îmi arde acum de spectacol? În sfârșit, Ledoulx găsise persoana asupra căreia putea să-și descarce și furia, și frica. Dacă nu era Julien, va fi Toinette. Urcă scările și intră direct în budoarul soției sale, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acadea. Și nici prin cap nu-mi trece să merg la spectacol fără fond... ― Julien nu este de capul lui aici! i-o tăie Ledoulx. O să-l pun eu la punct și pe acest valet insolent. Da, da!... Iar tu, madame, ești cu totul inconștientă! Interesele Franței sunt în joc, iar tu... tu te gândești doar la... la... ― La dispoziția dumneavoastră, Excelență! Julien aștepta în ușa dormitorului, pe jumătate întors, ca să nu vadă goliciunea contesei, și oferind cu mâna întinsă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În timp ce îmi droga stăpânul, el a cules, din mers, încă un client în persoana stăpânei. Într-un stil savant, abil, cu totul indescifrabil pentru un soț ca domnul consul, i-a strecurat soției acestuia, grațioasei Toinette, o informație extrem de prețioasă. „Madame, trebuie să vă mărturisesc cu toată onestitatea și discreția că, pe lângă știința tratării dinților, mă pricep de minune și într-o altă știință, aflată în strânsă legătură cu inima. Ca doctor, am optat întotdeauna pentru o procreație cât mai rațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fapt, o fugă. Da, da, da! Dar, dacă așa stăteau lucrurile, dacă Manuc se temea într-adevăr pentru viața lui, de ce același Manuc făcuse atâtea eforturi pentru a grăbi încetarea ostilităților și semnarea tratatului? Mai discutase toate astea și cu madame. Își amintea perfect că nici ea nu epuizase dilema. La naiba! Era cu mult mai plăcut să savureze satisfacția de a ști că, în curând, unul dintre principalii pioni ai tratatului urma să fie eliminat din partida istoriei. ― Excelență, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
celuilalt. Se răsuci, veni încet spre Dante Negro. Îi desprinse încet panglica neagră, după care îl sărută mai întâi pe ochiul ascuns, apoi pe gură. Cu delectare. Cu totală dăruire. ― Nici nu sper la o fericire mai mare, Alexandra Marioritza... madame... țigancă de ocazie... ocrotitoarea mea! Și dezlănțuit, cu o furie posesivă printre miile de sărutări: Ucide-mă! Ia-mi viața! Iar... Și iar... Și iar... E cu totul altceva. (fr.) Taci!... Termină!... Căcat! (fr.) Roșu aprins (it.). Doriți... ceva... anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ți se pune de-a curmezișul și te scuipă afară, și atunci jupânu’ nu mai are încotro, cât o fi el de înțelegător și bine intenționat... Rafael o lăsă baltă. Prudență, mă rog, n-ar mai fi insistat pe metehnele madamei Ortansa, care i-ar fi mâncat sufletul, temându-se pasămite pentru slujba asta onorabilă, curată și comodă la o adică, măcar că nerodul de Milică se lipsise de bună voie... Idiotul și cretinul, mai bine nu te-ai mai gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la ea. — Tipu’ a intrat glonț aici și a Întrebat de d-șoara Lesley Porter. N-a fost vreun control la Întâmplare. Cineva i-a dat numele ăsta. Și zi-mi tu cine ar fi putut să fie persoana, dacă nu madama de colo? Lou indică violent cu degetul mare spre biroul Lindei. Până atunci, vorbisem cu voce scăzută, așa că era imposibil ca Linda să fi auzit ceva, dar am tresărit amândouă ca niște școlărițe vinovate când s-a deschis ușa. Fliss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și să Încerce să le demonstreze că nu-i o escroacă internațională și că nu suferă de halucinații și că era sigură că Într-adevăr avea cu ea o valiză În care erau niște hîrtii foarte importante și, În afară de asta, madame, desigur că există niște copii după hîrtiile alea. Au ținut-o așa toată noaptea, iar În ziua următoare, cînd un detectiv a venit să percheziționeze apartamentul ca să vadă dacă găsește valiza, a găsit o pușcă de-a mea și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se pare că aveau dubii dacă s-o lase să meargă mai departe spre Laussane, și mi-a povestit cum s-a luat polițistul după ea și a apărut În compartiment chiar Înainte să plece trenul și a Întrebat-o: „Madame, sînteți sigură că restul bagajelor sînt În regulă? Sigur nu mai lipsește nimic? Vreo hîrtie importantă, ceva?“. „Bine“, i-am zis, „dar de fapt nu-i nici o problemă. N-aveai cum să iei și manuscrisele, și copiile dactilografiate, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am prins cu treaba asta și am uitat. — Și ce-ai mai făcut după aia? — PĂi, să vedem. M-am dat jos din pat și am coborît scările, m-am Întîlnit cu proprietara, care m-a Întrebat ce-i cu madame. Era Îngrijorată, pentru că venise poliția și-i pusese ceva Întrebări, dar era totuși amabilă Încă. M-a Întrebat dacă am găsit valiza furată și eu i-am zis că nu și atunci ea a spus că-i un mare ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că nu mai am nici copii. I-am zis că și copiile erau tot În valiză. Mais ça alors, a spus atunci. De ce am mai făcut copii dacă le pun lîngă originale - ca să se piardă toate? I-am spus că madame le băgase din greșeală În valiză. Mare greșeală, mi-a zis proprietara. Fatală. Însă, desigur că monsieur și le amintește pe toate. I-am zis că nu. Dar monsieur va trebui să și le amintească. Il faut le souvienne rappeler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
da. Ce nenoroc, a spus. Dar era sigură că pe alea le țin minte. Je tâcherai de la faire, i-am spus. Așa să faceți, chiar În noaptea asta. I-am spus că așa o să fac. Oh, monsieur, mi-a zis, madame e frumoasă și plăcută și tous le qu’il y a de gentil, Însă ce greșeală gravă a făcut. M-a Întrebat dacă beau un pahar cu ea. I-am spus că da, desigur, și, trăgÎndu-și nasul, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simtă acolo, chiar În ziua În care s-a făcut experimentul. E clar? Rigoare științifică, realism, pasiune. Te poți folosi de știință și În același timp să-l atragi pe cititor visceral. Există oare ceva mai teatral, mai dramatic decât madame Curie Întorcându-se seara acasă și văzând În Întuneric o lumină fosforescentă, Dumnezeule, ce să fie asta... E hidrocarbura aia, golconda, flogisticul sau cum dracu’ Îi zicea, și voilà, Marie Curie a inventat razele X. Dramatizăm. Cu respectarea adevărului”. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
drăguțul de Boutroux de vină, mă faci să râd!” „Atunci ia povestește-mi ce s-a Întâmplat la Lyon În cele două săptămâni... Capela profanată, ostia cu tetragramaton, Boutroux al dumitale cu o robă roșie cu crucea pusă răsturnat și madame Olcott, ghicitoarea sa personală, peuchère, ca să nu-i zic altfel, care-i apare tridentul pe frunte, și potirele goale care se umplu singure cu sânge, și abatele care scuipa În gura credincioșilor... E adevărat sau nu?” „Dragul meu”, râdea Bramanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prejos de cei care se duc la sanctuar. Tocmai mă Întrebam cine suntem noi. Noi, care-l considerăm pe Hamlet mai adevărat decât portarul nostru. Am dreptul să-i judec pe ăștia, eu, care umblu de colo-colo căutând-o pe madame Bovary ca să-i fac o scenă?” Diotallevi clătina din cap și-mi spunea În șoaptă că n-ar trebui să se reproducă imagini ale lucrurilor divine și că acelea erau toate niște epifanii ale vițelului de aur. Dar asta Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
visat urât... - Nu. N-am visat nimic. În orice caz, nu-mi amintesc nimic. Au hotărât să petreacă ajunul de Crăciun și noaptea de revelion într-un celebru restaurant din La Valette. Veronica rezervase masa sub numele de Monsieur et Madame Gerald Verneuil. Ea găsise numele, și tot ea alese costumele pentru revelion. - Nu cred că riscăm să fim recunoscuți, îi spuse. Chiar dacă, astă-toamnă, fotografiile noastre vor fi apărut pe prima pagină a tuturor magazinelor ilustrate. - Poți fi sigură că au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asta știrbă... Dacă mai stai vreo oră, poate vine și mama... — Ei, las’ că mai trec io... Să se facă vremea bună și trec. Azi, dacă tot am ieșit, poate-apuc să dau și pe la Ivona... O să înceapă acum poveștile cu madamele ei... Aproape îi vine să râdă, i-a dispărut iritarea de mai înainte. Numai că ea nu mai spune nimic ; se ține strâns de balustradă și coboară atentă fiecare treaptă. — Vezi să ai grijă de voi... îi strigă de jos
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu animalele care nu se adaptau când se modifica radical clima. Ei bine, tu crezi că nu faci la fel ? De ce să te simți obligată să dai pensii oamenilor de casă, să împarți haine de câte ori ai ocazia, să duci oala madamei Ana, doar ca să n-o trimiți la azil ? Când și așa stăteam înghesuiți și terorizați, tu și mai ales Muti găseați momentul să vă mai faceți asemenea scrupule ! Și pe stradă, de atâtea ori te-am observat cum îți deschizi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Titi la fel, Miti Popazu a plecat la Viena, așadar nici măcar o floare ! Un mormânt părăsit... Ce păcat, atât de tânără și de fermecătoare și de grațioasă și, dacă ar vrea, ar putea să dirijeze și casa, în locul Sophiei și madamei Ana... Cine o controlează seară de seară pe leneșa de Nela dacă i-a șters de praf pantofiorii de lac și dacă i-a dat cu ulei de rițin așa cum se cuvine ? Ar putea și să servească ceaiul, și să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zgomotele apropiate îl bucură mult mai mult. Ușorul scârțâit familiar al măsuței de servit ceaiul, zăngănitul lingurițelor și al cleștișorului de zahăr, un țârâit fin, ca de nisip - glaselele, fursecurile, five o’clock-urile care, la o mișcare mai nedibace a madamei Ana, alunecă pe platouri. Tânărului îi este foame, dar tocmai de aceea se ferește ca de foc să întoarcă înapoi capul. — Neutralitatea definitivă nu vi se pare o soluție ? îngână eroic Titi Ialomițeanu. — Ștefan ! se aude glasul metalic al Sophiei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu mâna osoasă face un semn din care foarte clar se înțelege că destinul însuși pare a rostogoli asupra salonului aceste sunete rotunde, metalice și egale. Voilà... Și, imediat, renunță a mai lua în seamă întrebările grăbite ale junelui, văicărelile madamei Ana ; grijuliu, se apropie de cea care, cu o dulce supunere femeiască, a așteptat să-i dea în primul rând lui funebra veste. Probabil are din nou migrenă, din nou va trebui să stea legată la cap cu comprese de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ana, sau se face că nu le înțelege, dar dacă îi amintești soarta ta amară, de orfană, lasă fierul de frizat unde se nimerește și te ia la pieptul ei care miroase a bucătărie și a levănțică, tu ești puiul madamei Ana, îți șoptește cu vocea ei dogită, nu sunt eu doica ta ? Nu e Spiridon fratele tău de lapte ? Și cât trăiește madam Ana, să știi că nu ești singură pe lume ! Și ai și o soră grijulie, și mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va alina suferințele. Iar într-o zi, cel pe care îl va îngriji, oh !, va fi prinț. Sau ofițer francez. — Est-ce qu’elle est née ?... va întreba sever mama lui, prințesa, când o va găsi veghindu-l devotată, la căpătâi. — Madame ! ? va răspunde ea demnă, și o șuviță de Walkirie i se va desprinde fluturând de sub boneta de infirmieră. Dar cum mai departe nu va mai scoate niciun cuvânt, se va crede că este un copil abandonat. Un copil abandonat într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am spus, și am întins vârful demi-botinei ca să mângâi spinarea arcuită a motanului care, cum mă văzuse, îmi ieșea, păcătosul, în întâmpinare. Vezi, i-am spus, ce blană strălucitoare are acum ? Ei bine, să știi că motanului Pițurcă este pacientul madamei Ana. Habar nu am de unde venise plin de râie, și madam Ana, care nu știe multe, l-a înșfăcat și l-a muiat în gaz. Și când a scăpat bietul din mâinile ei, era teribil să-l vezi ! Aaa, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]