7,652 matches
-
ce rămânea și de către cel cu munca. Partea din recoltă datorată de țăran proprietarului trebuia dusă la locul de depozitare tot de țăran, aceasta fiind o obligație nouă, față de prevederile legislației din secolul al XVIIIlea. Sterian își depozita recolta la magaziile din Dobreana sau la cele de lângă curtea boierească din Lunca. Boierii Rosettești depozitau recoltele în magaziile din jurul curților, la curtea Virginiei Lambrino sau la locul numit „Moara lui Ciulei”, în gura tiubienei. Recolta era vândută direct unor negustori din Bacău
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la locul de depozitare tot de țăran, aceasta fiind o obligație nouă, față de prevederile legislației din secolul al XVIIIlea. Sterian își depozita recolta la magaziile din Dobreana sau la cele de lângă curtea boierească din Lunca. Boierii Rosettești depozitau recoltele în magaziile din jurul curților, la curtea Virginiei Lambrino sau la locul numit „Moara lui Ciulei”, în gura tiubienei. Recolta era vândută direct unor negustori din Bacău sau era dusă cu carele până la Galați. Porumbul era păstrat în coșare împletite din nuiele, așezate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în Lunca și una în satul Mărăști Vale, și câte o moară cu țiței în Fruntești și Mărăști Vale. Înainte și după primul război mondial, boierii Rosetti au construit o moară cu benzină la locul numit Gura Știubienei, unde erau magaziile de cereale și stupina. Această moară deservea satele Lunca, Fruntești, Slobozia și Valea Boțului. Moara s-a numit după numele administratorului moșiei, Ciulei (Moara lui Ciulei). În acel loc a continuat să fie o moară pânăă după 1950 și era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu era o producție pentru piață, deoarece în toată perioada evului mediu și pânăă în prima jumătate a secolului al XIX-lea au avut o economie închisă. Puține dintre produsele gospodăriei țărănești luau drumul pieții Constantinopolului. șările Române, fiind chelerul (magazia de provizii) Imperiului Otoman, cu oi, seu, unt, orz, grâu, cai, vite de povară, o parte din produse luau calea exportului, la care participau și țăranii. Mari turme de vite, din braniștile domnești, mănăstirești și boierești ajungeau pe piețele Europei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se afuma carnea și slănina, iar pe pod se depozitau cereale. Necesitățile de ordin practic, economic, au dusă la adăugarea pe o latur îngustă a casei, sau în spatele unei camere cu acoperișul prelungit o cameră lung și îngustă, folosită ca magazie, bucătărie, loc de spălat, de pusă războiul de țesut, altfel spus, cameră cu funcții multiple, numită chiler, cuvânt turcescă desemnând camera de provizii, magazia. Casa bi și tricelulară, care este casa românească tipică, are echilibru estetică și este multifuncțională, conține
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a casei, sau în spatele unei camere cu acoperișul prelungit o cameră lung și îngustă, folosită ca magazie, bucătărie, loc de spălat, de pusă războiul de țesut, altfel spus, cameră cu funcții multiple, numită chiler, cuvânt turcescă desemnând camera de provizii, magazia. Casa bi și tricelulară, care este casa românească tipică, are echilibru estetică și este multifuncțională, conține cel puțin două elemente de distincție: prispa și pridvorul. Prispa este un element de tranziție „între în afară și înăuntru.”, de trecere din curte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nuiele pe o structură de lemn dispusă pe piatră, de formă ovală, erau pe lângă fiecare gospodărie care cultiva o suprafață mai mare cu porumb. Era o construcție aparte, nu era integrată alteia, așa cum este acum când sub o șură sau magazie se detașează un spațiu dreptunghiular, îngrădit cu șipci destul de rezistente ca să „țină”. Pivnița, beciul, dispusă sub chiler sau sub o altă construcție anexă, mai rar detașată, a fost o groapă săpată în pământ pentru a proteja alimentele păstrate pentru iarnă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zapcii aflați acolo să execute pe locuitori să-și îndeplinească obligațiile. Alți slujbași, răzeși cu titluri de boierie, erau însărcinați să strângă salahori (meșteri de prin sate) cu uneltele necesare și să-i ducă la locurile fixate unde se construiau magaziile pentru armatele rusești de ocupație, sau să strângă produse pentru aceleași armate. Trebuie să spunem că, începânăd cu secolul al XVIII-lea, de la 1711 și până la războiul de independență din 1877, rușii au ocupat șările Române de 9-10 ori. Deși
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arabil, 300 ha pășune, 33 ha vie, 3000 oi, 200 vaci, 30-40 caii, 20 boi, pe lâng tractoare, selector, moară cu ciocănele, atelier de reparații. La început, CAP-ul nu avea sediu propriu, apoi toată gospodăria cu instalații, ateliere, grajduri, magazii s-au construit pe șesul dintre biserică și casa preotului Gheorghe Antohi. Specialistul CAP-ului Fruntești a fost inginerul agronom Șanta, maghiar, care a rămasă să trăiască în Fruntești. Inițial, lotul de folosință dat fiecărui membru cooperator era de 8
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
forța de muncă din agricultură este îmbătrânită, oamenii bătrâni nu mai pot lucra, iar cei tineri sunt plecați în străinătate sau au alte surse de câștig. Deși se produce mult mai puțin decât pe timpul regimului totalitar comunist, nu lipsescă din magazie produsele alimentare, aduse, evident, de pe piețele străine. Procesul privatizării a demarat mai greu și din cauza izolării, a greutăților impuse de o infrastructură deficitară, dar până la urmă, și-a făcut loc , ca peste tot sub forma buticurilor, a magazinelor alimentare, a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gîndeam că Îl deranja că servitoarea lui don Gustavo se purta cu mine ca și cînd mi-ar fi fost mamă și că Îl jignea faptul că eu acceptam ca altcineva să joace acest rol. Uneori, pe cînd umblam prin magazia din spate făcînd pachete sau pregătind o livrare, Îl auzeam pe cîte un client glumind cu tata. — Sempere, ceea ce trebuie să faci dumneata e să-ți cauți o fată de treabă, că acuma e belșug de văduve arătoase și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
totul? I-a vîndut fiul editorului cărțile lui Coubert? am Întrebat eu. — Bezmeticul de filfizon a ținut să se dea deștept. A cerut mai mulți bani decît Îi oferea Coubert, iar acesta și-a retras propunerea. CÎteva zile mai tîrziu, magazia editurii Cabestany din Pueblo Nuevo a ars din temelii, la puțin timp după miezul nopții. Gratis. Am oftat. — Ce s-a Întîmplat cu cărțile lui Carax? S-au pierdut? — Aproape toate. Din fericire, secretara lui Cabestany, cînd a auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am oftat. — Ce s-a Întîmplat cu cărțile lui Carax? S-au pierdut? — Aproape toate. Din fericire, secretara lui Cabestany, cînd a auzit de ofertă, a avut o presimțire și, pe socoteala și pe riscul ei, s-a dus la magazie și a luat cîte-un exemplar din fiecare roman al lui Carax. Ea era cea care păstra toată corespondența cu Carax și, de-a lungul anilor, Între ei se Înfiripase o oarecare prietenie. Se numea Nuria și mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dar dumneata ești Încă foarte tînăr și te pricepi la femei așa cum mă pricep eu să fac plăcinte. — Și asta e adevărat, am admis eu. Însă ce s-a Întîmplat cu cărțile pe care fiica dumneavoastră le-a luat de la magazie? — SÎnt aici. — Aici? — De unde crezi că a ieșit cartea asta pe care ai găsit-o În ziua cînd te-a adus tatăl dumitale? — Nu-nțeleg. — E foarte simplu. Într-o noapte, la cîteva zile după incendiul de la magazia lui Cabestany
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
luat de la magazie? — SÎnt aici. — Aici? — De unde crezi că a ieșit cartea asta pe care ai găsit-o În ziua cînd te-a adus tatăl dumitale? — Nu-nțeleg. — E foarte simplu. Într-o noapte, la cîteva zile după incendiul de la magazia lui Cabestany, fata mea Nuria a apărut aici. Era speriată. Spunea că cineva o urmărise și că se temea că acel Coubert voia să pună mîna pe cărți ca să le distrugă. Nuria mi-a spus că venise să ascundă cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
E pomenit mult În ziare. Poate că ați auzit de dînsul. Am Înghițit În sec. — Vag. — N-am mai auzit de Julián pînă cînd un individ a contactat editura, vrînd să achiziționeze exemplarele din romanul lui Carax rămase, eventual, În magazie. — Laín Coubert. Nuria Monfort Încuviință din cap. — Aveți idee cine era omul ăsta? — Am o bănuială, Însă nu sînt sigură. În martie 1936, Îmi amintesc fiindcă pe atunci pregăteam editarea la Umbra vîntului, cineva a sunat la editură și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Era aceeași cu vocea bărbatului care sunase spunînd că e Jorge Aldaya. Fiul lui Cabestany, un imbecil arogant, a vrut să-i ceară mai mulți bani. Coubert a spus că se va mai gîndi la ofertă. Chiar În acea noapte, magazia editurii din Pueblo Nuevo a ars, și cărțile lui Julián odată cu ea. — Mai puțin cele pe care dumneavoastră le-ați salvat și le-ați ascuns În Cimitirul Cărților Uitate. — Așa este. — Aveți vreo idee pentru care motiv ar dori cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
magnifice. Ultima va sosi corabia, care aduce măsura cea de necrezut. Acolo se află cheia comorii lui Frederic, care deschide poarta Împărăției Luminii. Un pergament sigilat, fără indicarea destinatarului. Semn că acesta știa că va veni și Îl aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din măruntaie. Toată zona era ocupată de prăvălii, dar nu exista nimeni la Încărcatul sau la descărcatul mărfurilor: clopotul bătuse nu de mult ora a noua și probabil că toți hamalii se apucaseră de mâncat. Astfel, Dante se Îndreptă spre magazia de stofe de lână. În poartă era paznicul, așezat pe un butoiaș, cu un ulcior Între picioare. - E cumva În depozit o Încărcătură de fetru? Omul Îl cântări alene din cap până În picioare. - Cine vrea să știe? - Autoritatea Florenței. - Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vrea să știe? - Autoritatea Florenței. - Pe Sfânta Treime și pe Sfântul Ioan! replică omul, reținându-și un căscat. Poetul se trase mai aproape. Paznicul Îi citi ceva În privire și se grăbi să se ridice, făcând doi pași Îndărăt. - Intrarea În magazie e interzisă pentru cine nu face parte din breaslă. Iar depozitele sunt confidențiale, pentru siguranța negoțului, adăugă de Îndată, uitându-se alarmat În jur. Dar nu era nimeni pe care să Îl cheme În ajutor. Priorul veni și mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păru să cedeze. - Dar mai apoi va trebui să Îl anunț pe conducătorul breslei, scânci el intrând Într-o cămară de după ușă. Consultă grabnic un registru, iar apoi se Îndreptă prin curte până În cealaltă parte a porticului, urmat de Dante. Magazia era ticsită de mărfuri până la rafturile cele mai Înalte, din stejar masiv, care se Întindeau prin toată Încăperea. Urmându-l pe paznic, Dante pătrunse În acel labirint, Începând să urce peste pachetele Înghesuite din ce În ce mai mult spre interiorul edificiului. Temnița Minotaurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
viziuni. Îngenunche În fața poetului. - Mi-o iau drept martoră pe Sfânta Fecioară și pe toți sfinții. Nimic din ceea ce voi vedea nu Îmi va ieși niciodată de pe buze. Dante scoase din traistă colțul de oglindă pe care Îl găsise În magazie, Întinzându-i-l sticlarului. Omul atinse cu vârfurile degetelor marginea de sticlă pentru a-i determina grosimea. - Și zici că provine dintr-o placă de cinci picioare? murmură neîncrezător. Apoi Își apropie limba, ca și când ar fi vrut să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ai confundat carul mortuar cu unul de evacuare? - Faceți cum vă spun și nu vă temeți. Sunt priorul Florenței și fac toate astea un rost. Nimic din ceea ce veți vedea nu e Împotriva regulii voastre. Se Îndreptă cu repeziciune spre magaziile de stofe de lână, Însoțit de sinistra sa suită. În cămăruța de lângă poarta Închisă, paznicul dormea de o bună bucată de vreme. Ieși somnoros, cu o expresie agasată, care se transformă pe dată În uluire, când văzu cine Îi curmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul pentru morți pe culoarele Înguste, până În punctul unde era depozitat fetrul venețianului. În magazia ticsită până În tavan, aerul era aproape irespirabil din pricina căldurii. - Ajutați-mă să Încarc baloturile de jos. Cu cea mai mare atenție. Înăuntru e ceva fragil și prețios. Fiți atenți să nu cadă. Acum, când avea din nou sub ochi plăcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vis, murmură priorul, ștergându-și fruntea și el. Un vis visat de un om mare. - Va trebui să Îl informăm pe căpitanul de la Misericordia de toate astea. - Mâine. Mâine veți avea vreme pentru toate. Micul cortegiu funebru reapăru de sub portalul magaziei, trecând Încă o dată prin fața paznicului, care Încă mai tremura. În preajmă, bezna era Îmblânzită de strălucirea lunii. Dante indică direcția Baptisteriului. Cu o Îmbrâncitură, carul o porni pe urmele lui. La un colț de stradă, se opri dinaintea unui rond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]