1,754 matches
-
și forțe spirituale cărora să li se adreseze, noi, cei care am parcurs până acum simbolistica sacrului și ceremonia ca fiind cheia purificării, noi devenim precum preoții în catedrale, magi observatori ai vieții profane și investim în ea sfințenia 136. Magicienii moderni cred că realizează aceasta doar manipulând în fața participanților iluzii. Să ne oprim o clipă la rolul instrumental și cel expresiv al magiei. Țintind calea de dezvoltare a omenirii, antropologii identifică trei tipuri de magie instrumentală, productivă, protectivă și distructivă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
distructivă 137, iar cea expresivă rezultă din înțelegerea simbolică și socială. De aceea magia întâlnită și în cadrul marilor religii, în societățile esoterice dă un sens grupului, comunității, frăției prin împărtășirea ritualurilor care dau putere și tărie membrilor. La fel de bine mulți magicieni au fost izolați ca persoane din interiorul sau de la marginea societății. Oricum, magia nu poate fi separată de sistemul de gândire, credință și practicile unei societăți și este parte integrantă din istoria omenirii și din paginile demonstrației noastre. Deci, filosofic
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
magia-impersonală, mecanică și tehnică, cea care manipulează aceste forțe. Emile Durkheim 139 afirma că religia este de masă realizând pentru aderenții săi o credință, o biserică, pe când magia nu impune legături permanente între credincioși și doar temporale între ei și magicianul care oficiază pentru ei. În același context știința și tehnologia realizează capacități productive pentru bunăstarea oamenilor spre deosebire de magie, care ca și religia, lucrează cu invizibilul, cu forțe nonempirice, dar este eficace ca știința. Magia invocă o relație cauză-efect simbolică, și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care nu-și propune să influențeze evenimentele sau să le prezică ori să le înțeleagă. Dar puterea mistică a acesteia este aceeași cu cea care stă la baza magiei. Așa încât figuri religioase ca preoți, profeți ori șamani sunt identificate ca magicieni pentru că activitatea lor în cadrul ritualurilor include acte definite ca fiind magice. Teoria ca teoria, dar practica diferențierii între toate acestea, mai ales când științific faptele sunt religios-magice, aceasta relevă în domeniul științei similitudini 142. Dintre cele mai noi sunt alchimia
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
slav este divinația 160 prin selectarea la întâmplare a unui text biblic bibliomancia. Asemănător, în America de Sud și în Africa credințele indigene se întrepătrund și azi cu religia creștină. Perioada în care orice deviere era considerată erezie este aceea în care magicienii erau considerați ca servitori ai diavolului 161. Cu toată lupta Inchiziției împotriva acesteia, din rațiuni politice sau sociale sunt întâlnite tot mai multe cărți și o proliferare a formulelor magice. Sunt identificate două categorii majore de magie 162: magia joasă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
practicile evreiești și sursele științifice arabe ca în manualul de magie Piocatrix, întotdeauna păstrându-se filonul tradiției creștine. La începutul perioadelor renascentiste magia era privită ca fiind periculoasă, antisocială, demonică, incluzând practici condamnate de farmece, necromanție și vrăjitorie. Vrăjitoarele și magicienii erau vânați de inchiziție pentru a distruge transmiterea cunoștințelor lor. Cu toate acestea un manual de tipul Malleus maleficarum 165 descria acum peste cinci sute de ani sabatul vrăjitoarelor sau adunarea de la miezul nopții, inducând misoginismul asocierii vrăjitoriei cu femeia
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
s-a aplecat asupra magiei astrale și puterii muzicii de a dirija influențele cosmice 168, tradițiile mistice ale lui Hermes Trismegiustus influențându-l pe Giordano Bruno 169. Tradiția hermetică iudaică și creștină tolerată în parte a fost considerată ca aparținând magicienilor răului care ca și Faust pactizaseră cu diavolul. A urmat extinderea spre tradițiile magice ale orientului, cu toate că Hegel, de exemplu, vedea în India secolului al XIX-lea o civilizație imatură, în parte și pentru faptul că conștiința hindusă închide categoriile
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
erau mari preotese, Solomon încerca să le domine. După cum scrie în Talmud, el domina cele patru spectre nocturne, Lilith 172, Naama 173, Aguereth 174 și Mahala 175. După tradiție el iubea sexualitatea sub toate formele și învățăturile uranismului, fiind un magician de temut. Reginei de Saba i-a dăruit un inel în care era inserată o rădăcină magică având puterea de a alunga demonii. Inelul era gravat cu semne ce desemnau pentaclul și cheia lui Solomon. Secretul descântecelor ce vindecau, folosite
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
deține și fiind dăruit de creator devine un canal perfect între cele două realități. În ritualul de sacrificiu se dedublează actul original divin (formele diferite sunt datorate înțelegerii și explicațiilor diferite) de creație. Fiu al Cerului sau braț al Domnului, magicianul, preotul, regele, împăratul, toți devin mediatori ai câmpurilor ce vibrează actul originar. Lumina e vibratorie, sunetul e vibratoriu, simțirile noastre vibrează în muzica sferelor, E un destin, e o magie eternă căreia ne închinăm, indiferent cum. Acțiunea divină e un
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a săvârși schimbarea nu numai în ei înșiși ci în toți cei care-i însoțesc. Și astfel curge Cuvântul, fluviul tainic al înțelepciunii, dintotdeauna ca un amestec heterogen de zâne, demoni, vrăjitoare, stafii și spiriduși, oameni obișnuiți și printre ei magicieni capabili să înțeleagă și să transmită imagini acceptabile tuturora. În țesătura lumii lumea materială și cea eterică formează un amalgam fascinant datorat, în aceeași măsură, filosofiilor oculte elaborate la cel mai înalt nivel intelectual, al superstițiilor tradiționale și influențelor folclorice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Taurului și ale Hyadelor din același grup stelar și al Hesperidelor, cele trei surori care păzesc livada cu mere de aur634. Eusebius îl asociază cu patriarhul Enoh, părinte al astrologiei în Biblie, iar Roger Bacon îl consideră unul din primii magicieni. Cartea lui Enoh este un memorial al credințelor din Atlantida arcane și gândire mistică care evocă înalta îndrumare celestă și ierarhia îngerilor 635. Éliphas Lévy consideră că aceasta cuprinde două volume distincte, una hieroglifică, cealaltă alegorică. Prima conține cheile inițierii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nivelul infinitului nu poate fi decât vidul în toate ipostazele sale. Aceste ipostaze sunt legate între ele prin unicitate la nivelul primelor spirale ale devenirii, dar vidul, el însuși se conturează în creație inexplicabil de real iar poetul devine creator, magician al cuvântului într-o varietate copleșitoare a reflexelor unui singur și același arhetip de adevăr și frumusețe divină. Sunt nopți de-acele blânde și tainice de vară,/ Când singur glas de greieri și tânguirea rară/ A buciumelor triste pe dealul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în arta cunoașterii. Tenta puternică de magie și ocultism, trecând de la Cabală prin mintea subtilă a lui Dee a ajuns la dramaturgul avid de a folosi această putere de vrăjitor, fără nicio restricție impusă de vreo doctrină. De la Giordano Bruno, magician capabil să vorbească cu îngerii, eretic într-o viziune îngustă, știința s-a materializat în filosofia armoniei universale la discipoli deveniți mari maeștri ai acestei lumi. John Dee s-a aplecat asupra matematicii și geometriei, alchinmiei și astrologiei, ducându-l
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și frunzele fermecând în anotimpuri sufletul, iar poeții transcriu afectiv sămânța ce rodește în conștiița lor lirică. La rândul lor picioarele noastre sunt pietrele și nestematele pământului care descoperă reflecția adâncurilor și culorile se asociază vârstelor noastre. Alchimistul, cărturarul și magicianul, știe că operele pietrei filosofale sunt în număr de patru. El înnegrește, albește, îngălbenește și face materia violet. Cuvântul folosit de poesie este unit prin secretele alchimiei cu astrologa și succesiunea anotimpurilor. Dar fără pământ, fără materia prima, unde-am
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Pentru a mă înfrăți cu puterile întunecate Litera runică pe care luna o scrie cu vraja sa magică Și toți cei ce sunt plini de impertinență în timpul zilei Sunt micșorați acum de formula magică rostită de mine!1170. Aparent mic magician în formare, autorul este pătruns aici de puterea pe care i-o dă cunoașterea, transmițând antidotul neliniștii inițiatului și nerăbdării lui de a ști, acela al liniștii pe care o introduce în suflet lumina lunii, declanșatoare a strălucirii simbolice datorată
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o vadă. Cornalina are aici roade, și-i împrejmuită cu ramuri de viță înfrunzite, plăcute vederii. Lapislazuli a înfrunzit, Și are roade, nespus de plăcute vederii 1195. Paradisul babilonian cu pădurea cedrilor poae fi distrus de puterile malefice ale esoterismului. Magicienii Humbaba și Omul-scorpie din Epopeea lui Ghilgameș veghează tainele minunatei Păduri a Cedrilor și Muntelui Mașu pe care soarele îl străbate în cursul nopții. Și totuși ei sunt forțe malefice. Reușita valorilor autentice de a se impune și tendințele edenice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
între tainele realității și suspendarea acesteia în creație. Răul și binele sunt noțiuni strict legate de om, de relațiile dintre oameni, de ceea ce omul face sau nu face naturii, de acțiunea lui creatoare sau distrugătoare. Bucuria de a fi un magician al cuvântului care să definească lumile în care omul ar putea să existe ca trup ori suflet, este înțelepciunea poetului de a reda spiritului poetic bucuria existenței omenirii. De-a mea și mută și-nghețată stare să nu mă-ntrebi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să lege în eforturile lor termenii materiali și magici pentru a-și învinge rivalii și a obține succesul. 158 Marvin Meyer and Richard Smith (eds.), Ancient Christian Magic: Coptic Texts of Ritual Power, 1999. 159 Simon Magus (Fapte 8:9-25), magicianul care intenționează să cumpere puterile miraculoase ale discipolilor lui Cristos. În legendele creștine de mai târziu această poveste devine o dramatică luptă între adevărata religie cu miracole divine și magia demonică, falsă plină de iluzii. 160 Charles Burnett, Magic and
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
163 De multe ori magia a servit ca temă literară cum de exemplu apare Merlin în romanele cavalerești ale lui Arthur. 164 Necromanția utilizează riturile și formulele creștine latine de a oblige spiritele morților să asculte. 165 Edward Peters, The Magician, the Witch, and the Law, 1992. 166 Brian Vickers (ed.), Occult and Scientific Mentalities in the Renaissance, 1984. 167 Gershom G. Scholem, On the Kabbalah and Its Symbols, 1969. 168 D.P. Walker, Spiritual and Demonic Magic: From Ficino to Campanella
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Noul Testament, 1 Cor, 13:12. 267 Robert Fludd, Summum Bonum, Frankfurt, 1629. 268 Babilonul era numit și Ka Ra, cetatea soarelui, templele erau aici dedicate învățăturii și formării maeștrilor din adepți. Învățăturile străvechi erau predate de învățați numiți astrologi și magicieni, care însă cunoșteau tradiția. Daniel a fost unul dintre aceștia. 269 Kierkegaard 270 Lucian Blaga 271 doctrina cuvânt latin sau didaskalia grecesc înseamnă suportul înțelegerii raționale a credinței în procesul instrucției, disciplinei, propagandei și controverselor. 272 decretum cuvânt latin și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
clasele de jos ale Indiei”, deteminand apariția elementului numit „yoga populară”. Pentru popor, yoghinul nu este doar omul „sfânt” care a abandonat lumea spre a realiza eliberarea absolută a sufletului ci, mai ales omul puterilor miraculoase, cel care inspiră teama, magicianul. Eliade sugerează că a experimentat el însuși dimensiunea magică a yogăi, pentru a-și dezvălui apoi câteva aspecte in literatura sa fantastică: „Cred în realitatea experiențelor care ne fac ‹‹să ieșim din timp›› și ‹‹să ieșim din spațiu››”. Prin dublul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o imitație târzie a mitului lui Osiris, zeul cel mai popular din mitologia egipteană, simbolizând ideea de renaștere permanentă, dar mai ales moartea ca trecere în altă lume. De reținut este opinia lui E. R. Dodds care îl consideră poet, magician, invățător religios și profet, un șaman mitic sau un prototip al șamanilor.”<ref id=”24”>Victor Kermbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 446</ref> Infernul lui Orfeu începe odată cu ieșirea din Infern. Cântecele sale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
imaginea ideală a iubitei transfigurată în cântecul care dăinuie. Orfeu nu e un poet, e Poetul însuși. Mitul nu va fi umbrit niciodată de conștiința timpurilor, rămânând o prezență cu multiple avataruri și semnificații: prezență paradoxală și misterioasă, cântăreț, poet, magician, arhetipul îndrăgostitului, erou civilizator, inițiator în misterele orfice. În semnificațiile originare ale mitului se disting două mari direcții, una religioasă, debutând cu orfismul și continuată în creștinism, în care cântărețul devine alegorie a viciilor și virtuților și una laică, poetică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
unelte ale lui Satan. În Transilvania secolului al XVII-lea au avut loc procese și condamnări la arderea pe rug pentru vrăjitorie în zona Sibiului și a Sighișoarei de unde provin câteva legende despre trecerea lui Faust prin aceste meleaguri. Tipul magicianului cunoscut încă din Antichitate s-a perpetuat de-a lungul secolelor în tradiția populară. Creștinismul primitiv a moștenit de la mitologiile orientale și evreiești concepția despre o lume de demoni opusă celei divine, iar după primele epoci s-a constatat existenta
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o recăpăta, vrăjitorii îl invoca pe diavol, încheie un pact cu acesta pe care îl semnează cu sângele propriu. Motivul pactului reapare și în legendele creștinismului antic și medieval, unde locul de evocare este în general o răscruce solitară, unde magicianul se înconjoară de un cerc pe care spiritele nu-l pot trece. O dată pactul încheiat, demonul îl insoțește pe magician, căruia i-a promis serviciile sale, luând forma unei aparențe inofensive, cel mai adesea a unui câine negru. Tradiția a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]