1,473 matches
-
fi "turnat" pe scumpii mei nebuni de pe scenă? Cum adică, nebunia lor (nudă) îi ținuse doar cît fusese de față regizorul-tartor? Nu l-am sunat. Cine știe de ce apăruseră, pudibond, sutienul, slipul? Cine știe? Îi voi întreba. Celebrul Stelică, preferatul magistrului Brânzei, se credea Napoleon și, în nebunia lui teribil de adecvat costumată, ținea să ne convingă degajat, fără efort că și era. Ședințele "didactice" cu el deveneau dintr-o dată spectacole atît de, nu știu cum, convingătoare, că ieșeam din ele meditativi. Pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sau calup, sau... nemaiputînd îndura corosivitatea, amenință cu Miliția. Mărgărit puse punct: mă, H., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Trei. Ajuns, după botezul focului gazetăresc, în scurtă recluziune, sus, la belvederea cu băieți veseli a magistrului Brânzei, pe cine aud, într-o dimineață, urlînd în rezerva alăturată? Pe Mărgărit. Vocea lui unică nu mă putea înșela. Era, într-adevăr, Mărgărit. Ce urla Mărgărit? Janeeetta! Janeeetta! (Janetta, un fel de Ana Pauker a universității ieșene, deșteaptă brici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu ochi albaștri, pe atît de stenică pentru imensa masă de români, retrasă noaptea la un semnal în case, răsucind cu mînă flămîndă butonul aducător de speranță. Unde mai e brațul ăla spăimos? În ce dimensiune s-o fi convertit? Magistrul Dima, jovial cu măsură, îți întindea în scîrboșii ani staliniști -, cînd brațul îți era scuturat cu un "noroc, tovarășe!" o mînă boieresc moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scîrboșii ani staliniști -, cînd brațul îți era scuturat cu un "noroc, tovarășe!" o mînă boieresc moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec ca gîndirea unui împărat poet", îi plăcea magistrului să citeze, eminescian, făcînd alintat cu mîna voluta ce se cuvenea... E nelipsit de la vernisaje. O aschimodie cu nelipsitul aparat în stînga. Cu dreapta, îți prinde mîna (ți-o scoate și din buzunar, la o adică) și ți-o strînge
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
între fosta Prefectură și Vila Ciopec), al cărei trotuar îl romantizam cu gingaș-renoiriana domnișoară Georgeta Wagner, azi la fel de renoiriana soție... eroină Georgeta Gheorghiu. În răstimpul în care, alături de minunatul pictor Craiu, beneficiam acolo, sus, în Pășunile Raiului de oblăduirea fabulosului magistru Brânzei, Craiu mă lua de braț și, pe sub salcîmii otrăviți de floare, îmi spunea: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi?! Sau: Măi, Val, știi tu ce tip formidabil era filozoful Conta, măi?! Sobrul motan Chini, în clipa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i iau vorba din gură: ... să tragi cu mitraliera, nu? De la schimbarea partenerului de dans la cea a partenerului de viață nu-i decît un pas, un pas de deux. Îl detaliază magistral-ironic David Lodge în Schimb de dame. Doi magiștri ai campusurilor universitare, despărțiți de ocean, dar amici, trec unul pe lîngă altul, în zbor de avion, fiecare propunîndu-și să ia locul celuilalt, beneficiind de generozitatea soțiilor care abia așteaptă tentanta schimbare. Parșivul romancier își pune în lucrare întreg arsenalul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Spielrein speculează cu acribie dar și cu maximă discreție propria-i suferință de început, frecvenntînd apoi, prin implicări de excepție, congresele internaționale în materie, consolidîndu-și, în același timp, o viață de familie normală. Neuitînd însă nici o clipă răvășitoarea dragoste pentru magistrul care, redîndu-i sănătatea, i-a dezinhibat geniul. Cînd prima doamnă Regan făcea acida remarcă la adresa Raisei Gorbaciova: "Vorbește, vorbește, vorbește..." vrînd cumva să delimiteze cele două spații de civilizație nu se gîndea la sensul profund al maliției sale. Consumată într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acasă sau de la Institut). Fețele tinere din amfiteatru, în cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe ori respectuos-amuzate. Și nu-s greu de ghicit iambii suitori, troheii, ori săltărețele dactile, vocalizate și mimate de inhibantul dar și, în egală măsură, antrenantul magistru. Rîsul e gata să irumpă dintre buzele de faun excitat, dar nu irumpe, nu trebuie să irumpă, bagatelizînd totul, nu, totul e ținut sub regia discreționarului histrion. Rîs inegalabil. Rîsul cazacilor din tabloul lui Repin. Rîs enorm, burtos, fălcos, năsos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai faceți psihoterapie cu mine, că nu ține. De observat, iarăși, că mai sînt și alienați practici. Buuun. Deși nu arăta defel a jovial stenic (și mai ales prosper), unul din acești alieniști de marcă ar fi putut fi mitologicul magistru Brânzei. Care, la drept vorbind, nici nu-și prea ogoia pacientul cu falsuri gen: Vai, ce mină bună aveți azi! Dacă nu-i aplica pe loc prăpăditului o hipnoză țeapănă (s-o țină minte), îl îndemna, țărănește, să nu se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dacă nu-i aplica pe loc prăpăditului o hipnoză țeapănă (s-o țină minte), îl îndemna, țărănește, să nu se lase melancolizat de ploaia mocănească de-afară, că de cînd e lumea lume mai și plouă. Scurt. În schimb, pedantul magistru Pirozynski, mînuindu-și ironia cu subțirime de pan poleac, îl plimba pe pricăjit prin tratate, convingîndu-l, finalmente, că mina lui e una... de aur. Două stiluri. De extrapolat. Cînd în București descinde trimisul organismului european, să-i frăgezească în roz pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne placă/ să ne displacă. Artizanul acestei mărșăluiri spre deriziune prins într-o colosală rețea internațională de programe de artă, substanțial subvenționate are aerul antipatic al nebunului șiret. Cel care-i păcălește deopotrivă și pe autenticii alienați, dar și pe magiștrii alieniști. N-avem încotro însă: trebuie să dăm Cezarului ce-i al lui, pare să spună, din off, implacabila voce. "O, ce zile frumoase!", cum sună piesa lui Beckett în limba francezului César. Tradusă și în românește. 10 iunie Dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
salut, printre invitați, pe bunul meu fost coleg de facultate (trecut prin triste pușcării comuniste), Truț Vacaru, așa cum o făceam și-acum o jumătate de secol: stînd, ca Chaplin, într-un picior. - îmi întrerup, o secundă, speach-ul, mă-ntorc spre magistrul chirurg Pussy Diaconescu, și-i trimit o dubioasă bezea. - mi-l mai întrerup o dată și fac, fără glumă, o mult înclinată reverență sobrului meu prieten academician Alexandru Zub, și el trecut cîndva prin triste bolgii. - o descopăr pe delicata Zamfira
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ofensive ideologice, busola nativă și-și confecționase un facies de ghetou. Exstă, antologic, reconfortanta fotografie cu un Călinescu în maximă ebuliție discursivă inspirată mască de histrion superior studenții amfiteatrului, împresurîndu-l pe orator și neputîndu-și stăpîni rîsul la schima serioasă a magistrului. (Căruia nu-i dispăruse hazul zeflemitor nici cînd hahalerele activiste vizate în fel și chip de scriitor îl pedepsiseră cu înlăturarea de la catedră.) Între două personaje... antagonice mi s-au consumat sublim primele ieșiri în larg: Catargi și Comarnescu. Embleme
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
curînd plecat dintre noi, cu neiertător casantul său calificativ, imbecil, imposibil de prizat altfel decît rîzînd cu lacrimi, avem exact ceea ce România a pierdut iremediabil: dimensiunea comicului superior. Nu aș risca pînă la a surprinde chiar și la fostul meu magistru de facultate, academicianul de-acum, Constantin Ciopraga, unda de umor subiacent a intervențiilor sale voit docte și serioase. Răposatul poet prieten Florin Mihai Petrescu, fost, și el, student al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
risca pînă la a surprinde chiar și la fostul meu magistru de facultate, academicianul de-acum, Constantin Ciopraga, unda de umor subiacent a intervențiilor sale voit docte și serioase. Răposatul poet prieten Florin Mihai Petrescu, fost, și el, student al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci cînd profesorul începea să-și dezvolte sobra intervenție publică. Numai tusea lui cronică îi întrerupea dezmățul hilar. Și tare nu cred că nu dibuise, el, pișicherul, sub ștaiful magistrului, bruma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci cînd profesorul începea să-și dezvolte sobra intervenție publică. Numai tusea lui cronică îi întrerupea dezmățul hilar. Și tare nu cred că nu dibuise, el, pișicherul, sub ștaiful magistrului, bruma de... autoșagă. Cum, la fel, nu aș risca în cazul celuilalt academcian ieșean, Alexandru Zub, fost coleg de promoție universitară și autorul unei doct măgulitoare prefețe la albumul meu Uși celebre, Uși umile. Vrînd să-i atrag atenția că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
caracter - devenită rara avis în zilele noastre - care nuanțează și potențează personalitatea lui Leonid Boicu, istoricul și omul pe care, personal, am avut bucuria și șansa de a-l cunoaște, vreme de 35 de ani, în ipostazele de coleg și magistru, de vecin și (îndrăznesc să mărturisesc) de prieten. Dacă pe istoric îl recomandă opera sa, impresionantă nu atât prin dimensiune, cât mai ales prin valoarea intrinsecă a cărților și studiilor publicate, o producție științifică ilustrând, deopotrivă, o strălucitoare carieră „frântă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
subțirimea” corpului profesoral din Universitate, i-ar fi îngăduit lui Leonid Boicu să ocupe un binemeritat post în cadrul Catedrei de Istorie a Facultății, cu atât mai mult cu cât era și preferatul ilustrului său (și al multor altora dintre noi) magistru, profesorul Dimitrie Berlescu. „Era sortit catedrei” - mărturisea sincer prietenul său (trecut și el, între timp, în lumea umbrelor), istoricul Vasile Cristian, iar „creatorul de școală și omul de echilibru care a fost Dimitrie Berlescu a dorit foarte mult să-l
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Editura Polirom, 2006), Teoria și metodologia evaluării (Editura Polirom, 2008). CUPRINS Introducere 1. Discipolat și iubire pedagogică 1.1. Râvnita și subversiva Întâlnire 1.2. Gânduri pentru un posibil discipol 1.3. Limitele iubirii pedagogice 1.4. Despărțirea și „sacrificarea” magiștrilor 1.5. Discipolatul și Învățarea prin comuniune 1.6. Dezamăgirea și trădarea În educație 1.7. Și magiștrii pot deveni „uzurpatori”! 1.8. Miracolul relației educative 1.9. În căutarea unui model 1.10. Educația - o relație privilegiată 2. Confluențe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
1. Râvnita și subversiva Întâlnire 1.2. Gânduri pentru un posibil discipol 1.3. Limitele iubirii pedagogice 1.4. Despărțirea și „sacrificarea” magiștrilor 1.5. Discipolatul și Învățarea prin comuniune 1.6. Dezamăgirea și trădarea În educație 1.7. Și magiștrii pot deveni „uzurpatori”! 1.8. Miracolul relației educative 1.9. În căutarea unui model 1.10. Educația - o relație privilegiată 2. Confluențe și contradicții formative 2.1. Conflictele valorice și exigențele formării 2.2. Învățăm și ne formăm. Dar pentru
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
autentică stare de Împlinire, de fericire. În acest dimpreună umblet, ambii parteneri se Îmbogățesc și se fericesc: el prin tine, și tu prin el. Nu aș spune că unul e mai privilegiat În fața marelui adevăr decât celălalt. Nu cred că magistrul e mai „deștept” sau mai „copt” decât Învățăcelul lui. Și chiar dacă ar fi o denivelare În acest sens, aceasta e relativă și trecătoare. Nu În asta ar consta particularitatea operei de formare. În fapt, se ascunde aici o tainică dinamică
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
unor conduite ce se cer a fi activate sau stârpite la un moment dat. Contează ținta finală (pe care doar dascălul o are În cap!), care nu trebuie să facă rabat de la valorile individului și situației pentru care este pregătit. Magistrul trebuie să fie stăpân pe sentimentele sale, să fie uneori distant, chiar „dur”, pentru că celălalt Îl pândește permanent, Îi exploatează slăbiciunile și i se „urcă În cap”. Fiecare dintre protagoniști are o anumită experiență de viață sau o maturitate afectivă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
bruiajul” afectiv a toate stricător. Educația se face printr-un permanent „negoț” Între două persoane situate la niveluri diferite. Altfel, pe o axă uninivelară, posibilitatea unui schimb devine absurdă. Discipolul ar fi dezamăgit când ar descoperi că Între el și magistru nu este nici o deosebire (de știință, de conștiință, de trăire). Situarea tautologică, pe același plan, nu are nimic de-a face cu actul educativ autentic și eficient. „Pe copil Îi bine să-l săruți numai În somn” - spune o vorbă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de iubirea (ce se dă sau se primește) fără măsură, mai mult decât trebuie. Ea dăunează și celui care dă și celui care primește, e mai periculoasă și mai rea decât... răul cel mai rău! 1.4. Despărțirea și „sacrificarea” magiștrilor În calitate de profesori ați primit, cu siguranță, o invitație la un curs festiv al absolvenților unei școli sau facultăți. Gest memorabil, ce se repetă an de an, și care este valabil nu numai În universități, ci aproape În toate școlile care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
discurs mobilizator, de impunere În fața celorlalți prin deșertăciuni de tot felul (discursuri siropoase, nostalgice, sentimentaliste, „inteligente” etc. zămislite așa, „instantaneu”, ad-hoc). Un astfel de prilej constituie, de fapt, o situație cât se poate de normală de despărțire dintre discipoli și magiștri, nu lipsită de evidențierea unei drame pedagogice care a existat dintotdeauna, de care nu suntem Întru totul conștienți, chiar dacă este Îmbrăcată În faldurile gesticulațiilor festive. În fond, ce se Întâmplă? Absolvenții vor să „scape” de sub „tirania” dascălilor, vor să-și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]