731 matches
-
amărâtul de cățel maidanez, care s-a luat dând din coadă, vesel, după noi. Nici nu știu la cine țipa Andrei, la mine că vorbisem cu câinele sau la ăla că îmi răspunsese în felul lui, dar, până la urmă, tot maidanezul a fost mai înțelept. După ce s-a jucat cât s-a jucat cu mine, s-a dus și așa, într-o doară, l-a apucat de marginea pantalonilor. Doar puțin, pentru o secundă, după care i-a întors spatele, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
stat, pe vremea tenebroasă a ciumei portocalii, în timpul lui Băse Împărat, două animăluțe de companie de la care nimenea nu-și mai putea lua ochii: el, copilaș ramolit, becisnic și puhav, odraslă de șacal comunist, și ea, tânără cățea, puiuț de maidanez nehalit, cu părul lung și ochii languroși, repede dedulcită la dejunuri cu Pedigree. Lui i s-a spus tandru și respectuos, pentru puterea tatălui său, Muc cel Mare, stăpân mai mult de patru decenii peste pivnițele și averea Zmeului Roșu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
radios, jovial. Acum? Ea Alzheimer. Dispărută total, nici măcar ivindu-se între tufănelele ei dragi din curte. El autorul unui cutremurător jurnal nescris. Anonim. Moșu. A rămas de la ultima nuntă cîinească. S-a pripășit în frunzarele de lîngă bloc. De origine maidanez, încercat în asprimile vieții lui de vagabond, are totuși ceva de rasă în făptura-i aducînd cu a șoricarului, dar mai masiv, mai greoi, pe picoarele lui scurte și butucănoase. Cum de-a nimerit Moșu în nunta aia bezmetică de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spunea: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi?! Sau: Măi, Val, știi tu ce tip formidabil era filozoful Conta, măi?! Sobrul motan Chini, în clipa în care îi dau drumul din bloc, se pupă lasciv cu la fel de sobrul maidanez Bobi. Hetero?... Filarmonică. În absența orchestrei, evadată, și ea, un timp din actualitate, în Vestul sălbatic, o oră jumătate cu Variațiunile Goldberg de Bach. Meticulosul vrăjitor Viniciu Moroianu se ivește de după marele buchet de crizanteme albe și roșii, ne îmbarcă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi o neobrăzată exagerare dacă am transfera metafora stabilimentului în lumea largă. Așa cum ne este ea arătată, seară de seară, pe sticlă. E de-ajuns ca un (pînă la urmă bizar) japonez să fie mușcat de-un pîrlit de maidanez și trimis, cum dracu', pe lumea cealaltă, pentru ca întreaga nație să-nceapă a mîrîi vindicativ, ancestrale furii anticanine să se orchestreze brusc într-o dodecafonie soră cu rabia, ce mai... Pînă cînd vigilentele, dar visătoarele instituții ecarisabile să scoată în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
interstatale, se-nțelege, tratat la înălțimea culturală și mai ales emoțională a chestionaților. E bine că n-a murit nimeni (în afară de cel mușcat, na). Și mai ales nu s-a aruncat cu pietre. În cine? Pentru că, tot cam o dată cu momentul maidanezului antinipon, în alt cotlon al pămîntului nu exagerat de departe s-a consumat un mînios bombardament cu pietre (din caldarîm? din buzunare?) în care au mai și murit cîte unu, doi. În cine ținteau halebardierii fără halebardă? Păi, în niște
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]