116,985 matches
-
Nimănui Himera încolăcită vânătă și puiul ei pe cer i-am văzut eu întâi n-am mai spus nimănui Când credeam că-s doar nori cineva din apropiere șopti în engleză Doamne, ia uite ce-i acolo Puiul ridică laba mamei sale ca pe o aripă de morsă și începu să sugă și căzură pe autostradă Autocamioane imense trecură peste ei și nu mai rămăsese decât mormanul de mâl Un mesaj misterios La începutul mileniului o găină cotco-dă-cește în iarba seacă
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
înconjoară. Din tot ceea ce am trăit ca moarte Chiar și osemintele mele adunate în urne De mii de ani se arată sub sabie și aromă Duse pe scuturi de duhurile celor vii. Ține-mă bine în brațe - îi spuneam mereu mamei Când abia învățasem să merg - Țineți-mă bine în brațe, duhuri Ale nemuritorilor intrați în oameni Și făcuți fericire și joc. * îmi vine să plâng de adorații de lacrimi, Cu mâna pe tăișul sării. Unde e locul zămislirii pe care
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
vă invit ca, măcar o dată, să ne abținem de la orice comentarii! Foarfeca - Să nu lași foarfeca deschisă că e păcat! - De ce e păcat? - Nu știu, da' e păcat. Multă vreme m-a intrigat această curioasă și îndelung repetată interdicție a Mamei. Până în ziua în care am descoperit că Atropos, cea mai bătrână și mai afurisită dintre cele trei Parce, se folosea de această fatidică unealtă pentru a tăia firul vieții. Iar o foarfecă deschisă era, evident, o invitație făcută teribilei Parce
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
am exclamat: iată un mit al Antichității care a traversat Balcanii până în Dacia, unde s-a împământenit și s-a transmis până-n... Dar, tocmai când să trag o mândră concluzie protocronistă, mi-am amintit că, la vârsta de doisprezece ani, Mama a intrat ucenică la un atelier de croitorie. Desigur, a început de la mătură și făraș, a trecut apoi la spălatul veselor și al rufelor, căci abia după încă doi ani se ajungea la adevărata ucenicie. Dar din prima zi i
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
așa am gîndit, că uneori așteptarea își poate pierde orice urmă de frumusețe din cauza unui fapt banal precum urinatul. Și-atunci i-am zis să plecăm la casele noastre, iar el a zis că e bine și așa, în pizda mă-sii de treabă, șamane. (Fragment din volumul Celelalte povești de dragoste în curs de apariție la Editura Polirom)
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din mama Gange Raiul și curățătoria aleșilor Rufele se bat de pietre și se întind la soare Pe cea mai veche bucată de pământ Râvnită și respingătoare Leproși, cerșetori, vânzători de noroc, asceți cu chipul vopsit, Balegă de vacă, iluzii de praf
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
Locurilor sale Cele de obârșie nimănui încredințate. De-aceea s-au zis: Numele Deloc, având înțelesuri (duble) cu două fețe: Nimeni, Mândru, Bărbat Vârtos Ramunc De Mândru-Loc Să-I Cauți Locul în Cer. întru care zic ție: Ramuc Cere Marei Mame Amua să te mute în Cer, Cere-i Scara Cerească să urci la Tatăl Cetății Să-ți dea un pumn de secară Către Zamenos, către Seamănul Său Ceresc, Să te duci la seceră, la moară să urci s-aduci făina
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
vechi, Tu Ești Viața Vieții Theo-Kronos - Salmolsis - June onorat ca zeu al tunetelor timpului tău în tronul sfânt, și Cronos June Drept Ortac Totodată Orator de Epos Sofic, declamator de cutume de ethos. Mi-a zis: Ești Zeul Kronos și Mama Sa Noaptea, Totodată, }ine-te către Scaunul Zeului Tunetului și-o să te numești Kamui Tamiris. Acestea m-a descântat Syrmia Syria Ka Tiamat Ka Syrmia Prima cu A Mia Athena - este Camui Tamiris Zeea Oaie Și cu Io Al Ei Fiu
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
cu Feea Luciu de Apă Cavaler Cabyr Ordianus Fiul Oii și al Colunei, Ca Bacele Basu Mirele Nopții Kosmin Koson de Motru - Trăiește o noapte cu Feea Ino Lucenia Luciul Apei, Zi-mi Fiul Oii Argat înțărcat, zi-mi Numele Mamei Mioare Cetățean, Ortac, Vârtosul Manimazos, Zeus cu O Mie de Suflete, Kaloian Frumosul Pământului, Salmoxis înțărcatul în Biserica a III-a Secretă din Muntele de cretă Și de Ritul Fericirii Fiului Iepei, Zi-i Irotisei, șhierodulei sacre a ritului,ț
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Pe Cal de Rege cu nimbul nopții călător, Pe cel bun îl sărută, pe cel rău îl arde șscrumeșteț: Iedera pe care să te urci în Eden, Laurul ce te-ncunună pe merit, Laptele ce-l sugi la sânul Marei Mame din Rithonul de Aur, Poporul ce te întâmpină: numele Legii este numele tău - Salmolsis - Cavalerul Kabyr, Eroul născut dintre păstorii cimerieni în Epir: Epirota Codinu Domnul Nopții învățătorul Dacilor Râpeii, Crai-Nou Copilului Serii Din străbunul de la Tărtăria, Codrin Fiul Nopții
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
margine a lumii, lăsat să circule pe cărarea care duce la beție, la secția de sicrie - nu glumesc: am spus parola și unul dintre soldați a bătut de trei ori cu patul puștii în ușă. Deschideți! Deschideți, circarilor, tu-vă mama voastră de bandiți împuțiți - dacă nu, tragem! Nu aveți decât". Nu auzeau bine? Era un ecou. Aici se va înălța un monument al soldatului necunoscut, oricum... Habar nu aveau pe ce lume sunt, de fapt: nu suntem în Moldova? Unde
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
o zi fără sfârșit; umărul ei stâng se făcea tot mai alb sub trandafirul gri, necredincios. Era vremea petrecerilor. Bisericile își mușcau buzele privind spre sălcii ușoare: se dezveleau inimi de păsări smolite, crescute cu greu, cu pâine mestecată de mamele tinere; cutele cearșafurilor de pe brațe se îngropau pentru totdeauna. Așa coboram încet, mult după miercurea nopții: ca o mânecă, înapoi, la brățara unui ceas. Lăsasem mereu pe masă o iarnă albă, pe jumătate golită, când femeile începeau să limpezească melodii
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
nici să beau laptele lor. Mâncarea mea preferată și băutura mea preferată erau cuvintele, cuvintele adunate-n povești. Fiecare își trage puterea din ceva, cu asta eram de acord, iar eu descoperisem repede ce mi se potrivește - s-ascult povești. Mama era disperată de acest beteșug al meu: că nu simt gustul și plăcerea mâncării. Ce fel de arătare mai sunt și eu?, dacă nu mă hrănesc, cum am să mă fac mare?! zicea și se ruga de mine în toate
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
promițându-mi că o să-mi placă și că e spre binele meu. Îmi dădea cu lingurița în gură, iar eu îmi țineam buzele încleștate și refuzam să înghit. Până la urmă, impresionat de lacrimile ei (o, de atunci o iubeam pe mama amețitor și sentimentul acesta în timp nu s-a tocit ci a sporit...), cedam și înghițeam cu noduri acele triste-mbucături pe care le uram și de care eram sigur că nu-mi folosesc la nimic. Dar oamenii mari au
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
dorința sa de a mă aduce în rândul oamenilor obișnuiți, de a mă dezvăța de smirna cuvintelor, de a mă face să-mi pierd darul rar al hranei de sorginte verbală și de a mă trece în normalitatea mâncării banale, mama a observat că sorb poveștile ca pe apă, că le respir ca pe aer. Drept care, cînd voia să mănânc (încă îmi dădea în gură!), îmi spunea și câte o poveste. Era un fel de armistițiu între noi: eu obțineam povestea
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
și cresc, fiindcă înghit cu chiu cu vai ce-mi gătea ea, eu știam că doar poveștile însoțitoare contează ca mâncare, ele mă țin de fapt în viață și îmi dau putere. Însă nu mă mai oboseam să-i explic mamei acest adevăr, sigur nu m-ar fi crezut. Până la nouă ani mi-a dat în gură și n-am mâncat decât cu povești: ajunsesem de râsul lumii. A fost pentru ea o luptă grea să-mi schimbe mecanismul de funcționare
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Până la nouă ani mi-a dat în gură și n-am mâncat decât cu povești: ajunsesem de râsul lumii. A fost pentru ea o luptă grea să-mi schimbe mecanismul de funcționare, să mă treacă în rândul oamenilor obișnuiți. Apoi mama a murit în accidentul acela nefericit (o, de atunci viața e ca o casă cu acoperișul spart!...), aveam șaptesprezece ani atunci și ea tot nu câștigase pe de-a-ntregul bătălia. Chiar și acum, când sunt om în toată firea, aș
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
sale de la cioroiași, pe pajiștea verde, sub nuc, la umbră, degustând dulceață de vișine și bând apă proaspătă scoasă din fântâna de alături; sau acasă la noi, la calafat, în sufrageria modestă; sau la craiova, venită în vizită, ca și mama, la tanti marioara...), ea rostește totdeauna aceeași frază (i se adresează de fiecare dată mamei): "Angelo, dacă aș putea eu să dau timpu-napoi!..." Are un mod special de-a vorbi: cuvintele ei sunt cumva lăcrimoase, parcă lichide, curg cum curge
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
bând apă proaspătă scoasă din fântâna de alături; sau acasă la noi, la calafat, în sufrageria modestă; sau la craiova, venită în vizită, ca și mama, la tanti marioara...), ea rostește totdeauna aceeași frază (i se adresează de fiecare dată mamei): "Angelo, dacă aș putea eu să dau timpu-napoi!..." Are un mod special de-a vorbi: cuvintele ei sunt cumva lăcrimoase, parcă lichide, curg cum curge pârâiașul sau apa pe caldarâm, când plouă torențial. Eu, mogâldeață, sunt de față, cu urechile
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
de la înălțimea operei lor, așteptând naiv-anapoda ca ei, cu viețile lor, să fie egalii operei lor. "Craii de curtea-veche" este neîndoielnic o capodoperă, dar viața lui mateiu - nu, categoric nu. Mateiu: copil dinafara căsătoriei, urându-și tatăl celebru, tratându-și mama de condiție umilă ca pe "o valiză" pe care o depune la propriu într-un depozit, falsificându-și necontenit biografia și atribuindu-și aberant și mincinos origini nobiliare; cu studii neterminate, ahtiat după bani, după funcții publice și onoruri, nemizând
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
avut o nevastă de care s-a despărțit. Nu știu dacă a și divorțat, femeia a fugit la Sofia. - La Sofia? - Acolo a întâlnit un român și-a plecat cu el la Giurgiu. - La Giurgiu? - Era și ea româncă după mamă, de pe lângă Dunăre. Vorbea nițel și limba. - Care limbă? - Limba română... Maică-sa se trăgea din Zimnicea... - De unde? - Din Zimnicea, un orășel pe malul celălalt al Dunării. Ca și Giurgiu... - Câți ani ai zis că are? - Camionagiul? - Da, doar el e
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
prins de un dești, care voia să-i scape. - Cum îți zice? m-a întrebat Odobescu. - Teodorescu, i-am răspuns. - Cum așa, Teodorescu?... M-am gîndit. Cu sfială: - Teodorescu N. Ion. - Așa îți zice la școală. Dar cum îți zice mama, acasă? M-am codit. Dar așa îmi zicea: - Iancu... - Iancule, mai ține o bucată de zahăr... Odobescu îmi dete două bucăți. De ce mi-a dat el două, în loc de una?... Ca să nu uit nici pînă azi că intuițiile lui Alexandru Odobescu
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
și despre proximitatea morții privite drept în față - cu o loialitate de neîmblânzit; și fără precauții, fără teama că unele mărturisiri l-ar pune într-o situație - ca să zic așa - stingheritoare. Episodul relațiilor incestuoase cu tânăra și prea senzuala sa mamă este, am văzut, edificator. Nu e singurul. " De copil am descoperit ce înseamnă femeia, frumusețea, sănătatea și igiena sa. Asta a contat mult în viața mea, pentru că copilul ce eram, cu o mamă ca a mea, a învățat ce înseamnă
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
incestuoase cu tânăra și prea senzuala sa mamă este, am văzut, edificator. Nu e singurul. " De copil am descoperit ce înseamnă femeia, frumusețea, sănătatea și igiena sa. Asta a contat mult în viața mea, pentru că copilul ce eram, cu o mamă ca a mea, a învățat ce înseamnă o adevărată femeie." Interlocutorul insistă, nu vrea să treacă prea repede peste episod: Este o temă ce a rămas majoră, ca să nu spun obsesională, în toată opera domniei voastre." " S-ar putea" - răspunde
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
să nu știi dacă te-au dus în bucurești sau varșovia și să-i rogi să te plimbe într-o targă în jurul statuii aviatorilor, despre locurile în care el a fost, despre cum îi întorcea partitura lui enescu, despre regina mamă, despre prințesa ghica, despre cum veneau radu gyr și nichifor crainic la școala militară cu zelea codreanu și el era acolo, în patul din spitalul ilfov, privind, respirând, acolo, lângă kirilă, vorbind despre cum e să mergi la vânătoare, să
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]