808 matches
-
scoală în fiecare noapte țipând. — Și ce visează măria sa Gheorghe, vărul meu? — Prostii, Constantine, prostii, gura târgului, interveni jupâneasa Stanca. — Ba visează, taică, visează, răsări de sub masă Constantin cel mic. Visează că stă și celșește la biselică... — Și? — Și vine mamaia, doamna Ilinca, moaltă și-i spune: „ție nu-ți dau nimic că ia tot nașu Dinu...” — Mamă, asta nu mai este gura târgului, asta-i politică. Tot de la Zamfira? întrebă Brâncoveanu, scărpinându-și bărbia și apoi netezindu-și barba frumos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la apartamentul fiecărei familii din bloc. Toate apartamentele erau supraetajate și aveau curți generoase, iar camerele propriu-zise se aflau dincolo de grădini, ascunse de vegetație. Pentru ca fiecare grădină să primească partea cuvenită de soare, fuseseră construite în spirală, iar din spațiul Mamaiei, aflat la parter, le puteai contempla curbura, pierzându-se în înălțimea celor cinci etaje. Nu era o priveliște plăcută, și nici utilă; soarele lipsea în cea mai mare parte a zilei, iar senzația de claustrofobie era pregnantă. Dimineața era cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
duceți-vă, ne-a îndemnat Platon, am destulă apă, duceți-vă. - Bine. Mai ai nevoie de ceva, lumină, ceva? - Nu, e totul în ordine. - Atunci numai bine și ne vedem în câteva zile. Oricum, o s-o mai sun eu pe mamaia să mai vadă ce faci. - Mulțumesc mult. Drum bun. - Pa. - Pa. Și am urcat în casă. După două ore, porneam spre litoral. * Samore! Samore! Samore! Insuwer, Samore! Bowse tu Samore! 1 Samoro, din’t undoostynd none. Sye aggae. 2 Gorri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de numele ăsta. Era "pe-aici, pe undeva", dar pe unde? Abia când, la capătul multor drumuri, mi-a trecut prin cap să pomenesc de proprietăreasa casei unde mă născusem, faimoasa Ma'am Catana, bătrânii s-au dumirit, și o mamaie m-a dus, aproape de mână, în locul unde trăise, despotic, proprietăreasa și brusc m-am văzut în fața unei case care exista de mult în mintea mea, aureolată de suferință și nebunie. Casa în formă de "U", cu leandru mirosind extatic, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mulțumit, lu’ Pipiță îi e cam târșă, dacă ne prind, nici nu-i vedem din cazemată, Migu îi trage un șut în cur, hep, ofsaid poziție, i-a tras cam tare, Pipiță se bâzâie, se duce să-l zică lu’ mamaie, vede el acasă, pe Migu îl doar fix în pix, puțoii de grădiniță n-au ce căuta într-o cazemată, eu tac chitic, să nu mă dau de gol, sunt în grupa mare, da’ nu văd de ce n-aș sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i explice, cu modestele sale cunoștințe, câte puțin din viața aștrilor cerești. Ea primi cu bucurie... Era o dorință a ei mai veche, și gândul o purta în copilărie, când din cerdac se uita seară de seară, pe cer, până când mamaia venea și o lua în casă... - Hai fata mamii, hai la culcare... Ai să te mai uiți și mâine!” Privea, atunci stelele, fascinată ca la niște ființe misterioase, dar nimeni nu-i spunea nimic despre ele. Și, acum iată se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
el adevărata viață. În cameră, observa cum i se fixau imaginile trecutului, cu cât era mai întunecată si mai pustie, cu atât imaginile se conturau mai deslusit. Gândul îl purta în urmă, demult, la anii copilăriei... când, seara îl punea mamaia să se închine, si îl culca. Și, cu plapuma trasă peste cap și cu ochii închiși, trăia în lumea lui de minuni. Se gândea la Dumnezeu: El e mare și bun, El le poate pe toate și le știe pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pământ, Ca un aprod ce anunța Vreme rea..! Bătrânul Iorgu, în fața ferestrei, neclintit, privea undeva departe, năpădit de gânduri. Iși aminti cum pe Vasilica, mușcată de veninul remușcărilor, în ultimii ani de viață... o năpădiră tot mai des amintirile despre mamaia ei... despre moartea ei... în ce chinuri s-a stins... Moartea mamei ei, o înnăspri și mai tare, și, se simți și mai singură și mai tristă... Au început remușcările... ”-Voi muri tot paralizată și părăsită, ca și mama... blestemul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un intelectual al epocii reprezentau o adevărată ghiftuire cu Înțelepciune, Înțelege că trebuie să fondeze În Europa o societate care să-i Îndrume pe guvernanți pe căile cunoașterii și ale binelui.” „O idee originală. Merita să studieze atâta. Vreau niște mamaia proaspătă”. „E În frigider. Fii bună și du-te tu, eu lucrez”. „Dacă lucrezi, ești furnică și dacă ești furnică, faci ca furnica, așa că du-te după provizii”. „Mamaia e voluptate, deci se duce greierele. Dacă nu, mă duc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Confreria, inventând o limbă și o scriere magică, ce ar fi servit drept fundament științei fraților care aveau să vină. „Nu, că murdăresc cartea, bagă-mi-o În gură, nu, nu face pe proasta, așa, bine. Doamne, ce bună-i mamaia, rosencreutzlische Mutti-ja-ja... Dar știi că ceea ce primii rozacruceeni au scris În primii ani ar fi putut ilumina lumea, dornică de adevăr?” „Și ce au scris?” „Aici e trucul, manifestul nu spune, te lasă să-ți vină apă-n gură. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atât de tare-n vână Încât să zică «eu sunt», unii zic că nu există, pentru că n-au fost contactați, alții zic că există, tocmai sperând să fie contactați”. „Iar rozaruceenii tac”. „Ca peștii”. „Deschide gura. Să-ți dau puțină mamaia”. „Un deliciu. Într-acestea Începe războiul de Treizeci de ani și Johann Valentin Andreae scrie o Turris Babel pentru a făgădui că Într-un an Anticristul va fi Înfrânt, În timp ce un anume Ireneus Agnostus scrie un Tintinnabulum sophorum...” „Ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mult, vă promit. Trebuie doar să vă ducem la ambulanță. Kay vorbea de parcă i s-ar fi adresat unei prietene, lui Mickey, de exemplu. Auzise polițiști și asistente adresîndu-se răniților de parcă aceștia ar fi fost idioți. „În regulă, drăguțule.“ „Hai, mamaie.“ „Nu-ți face griji.“ — Uite, vine și fiul dumneavoastră, zise ea, cînd o văzu pe Mickey ajutîndu-l pe omul sîngerînd. Patridge, ai terminat cu fetele? OK, toată lumea. Haideți. Repede, dar cu grijă. Mărșăluiră de-a valma intrînd În bucătărie. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
avansase deloc; era simpatică în felul ei, deși nu avea nici măcar o postuniversitară și era foarte bătrână (la vremea aceea cred că avea deja peste 35 de ani; fetele de la birou, mai toate de-o vârstă cu mine, îi spuneau „mamaie“). Vă întrebați probabil ce căutam împreună pe stradă din moment ce aveam atât de puține lucruri în comun. O luasem cu mine pentru că se ocupa de achiziții și avea un background solid în negocieri de produse food. Nu mai lungesc povestea: am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
dau și eu seama de asta. Doar că n-aș vrea să mă schimb. De ce atunci când ești mic naivitatea înseamnă inocență, iar atunci când ești mare înseamnă prostie? Aveam vreo cinci ani, știu că nu începusem școala. M-am dus cu mamaia la piață, ne făcuserăm deja un obicei al nostru, doar că în ziua aia ne-am oprit pentru pri ma dată la o tarabă. Una, cum intri în piață, pe dreapta. Era o tanti care vindea acolo. Dornică de vânzare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nu mi-a luat mult să mă hotărăsc. Eram atât de curioasă să răzuiesc, încât am pus repede degetul pe unul. Tanti l-a dat jos de pe sârmă și mi l-a întins. Moneda pentru răzuit am luat-o de la mamaia - cred că o avea deja pregătită. M-am apucat de răzuit și, când aproape să zic „Gata, am terminat“, am auzit „Nu-i bun, dă-l la tanti“. Tanti care vindea lozurile mi-a zis asta. Și i l-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu mai contează ce are sau nu. Intru pe poartă și văd vreo cinci babe pe care nu le-am mai văzut vreodată. „Ce mare și frumoasă s-a făcut asta mică a lui Andrei“, „Ce bine c-ai venit, mamaie, că altfel vorbea lumea“, „Hai, du-te-n casă și vede-l pe mort“. Ca să intru în casă, trebuie să urc trei trepte pe care bunicul meu nu le-a urcat niciodată singur. Și unicul lucru la care mă gândesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
teze, ar încăpea într-un coșciug de copil. El stă întins pe masă, într-un costum negru. Bunicul meu pare întreg și mi se face greață. În toate oglinzile și vitrinele din casă văd re fle xia picioarelor lui. „Hai, mamaie, pupă mortul și pupă mâna părintelui.“ Mă aplec, îl pup, mă uit la preot și înapoi la mort. Mi se taie respirația: îmi sprijin mâna pe picioa rele lui de lemn, ca și cum m-aș sprijini de masă. „Duceți fata afară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ceaiuri. Ce i-or fi făcut? Ce-or fi tăiat din ea? Doctorii ăștia de astăzi sunt niște trăsniți, te reped și nu-ți spun mai nimic, l-a întrebat pe unul și a luat-o peste picior: „Ce zici, mamaie, ești acum întreagă, te poți da jos și pleca acasă? Asta-i tot! Ai să te poți uita și după flăcăi. Ce-am tăiat înăuntru e treaba mea!“. N-a avut curajul să mai întrebe o dată. Dar îi e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urmat sârguincios școala, atunci ar fi fost cu adevărat ceva rău. Așa însă... Se însoară! Ei, și ce? Vom deveni doi bunici tineri! Putem conveni ca nepotul sau nepoata care va bate la poarta vieții să ne spună : tataia și mamaia, glumi el, cu scopul de a înviora atmosfera. - Crezi că acest lucru mă îngrijorează!? Ai și găsit o soluție! Nu e ceea ce așteptam de la înțeleptul meu soț! - Atunci, ce? Dacă se căsătorește așa de tânăr, e treaba lui! Nimeni, niciodată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Acum fă-ți bagajele și valea!“, zise unul dintre petrecăreți. „Dar unde să mă duc?“, bolborosi bătrâna, ținându-și În continuare ochii Închiși... „Pe lumea cealaltă, mamaie, mai faci și mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Acum fă-ți bagajele și valea!“, zise unul dintre petrecăreți. „Dar unde să mă duc?“, bolborosi bătrâna, ținându-și În continuare ochii Închiși... „Pe lumea cealaltă, mamaie, mai faci și mata un pic de loc pe aici, ca să mai respirăm și noi...“ „Respirați, respirați, dragii mamei, murmură babulea. E suficient aer pentru toți...“ „Păi, dacă ne iei cu filosofia, mamaie, Întoarcem foaia, și o să fie de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În continuare ochii Închiși... „Pe lumea cealaltă, mamaie, mai faci și mata un pic de loc pe aici, ca să mai respirăm și noi...“ „Respirați, respirați, dragii mamei, murmură babulea. E suficient aer pentru toți...“ „Păi, dacă ne iei cu filosofia, mamaie, Întoarcem foaia, și o să fie de rău...“ Ținându-și pleoapele Închise, bătrâna vorbea ca un somnambul. „Întoarceți și ceasul, nu numai foaia“, zise ea cu un glas neașteptat de tineresc. Numai lăsați-mă să dorm...“ „Ceasul a fost Întors, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vrea să aprofundeze aceste amănunte și nu am insistat. Fiecare om cu istoria lui. M-a dus la Bondai Beach, cea mai mare plajă din Sydney. Nu mi-a plăcut deloc. Aglomerație, bazinul de lângă ocean este închis. Bondai seamănă cu Mamaia noastră. La fel de aglomerată, de murdară și de pestriță. Suntem la începutul verii. Australienii spun că apa este prea rece și este prea frig pe plajă, dar eu mă simt minunat. Acolo, la Bondai Beach, Silvia mi-a povestit despre ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
hainele în genți, aș vrea în rafturi, dar degeaba, că aici este control în fiecare lună și ți le ia, ți le răscolește, e datoria oamenilor. Mai mult se murdăresc pe rafturi. În genți e miros specific, nu ca la mamaia mea în dulap la țară, cu levănțică, de mirosea la circumferință de zece metri. E greu, în timp o fi mai bine. Haine n-am multe. După dimineață închid televizorul, nu știu ce fac ăștia că se țin numai în seriale, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Oltenița că o nepoată e bolnavă, trage să moară. Bine, tată, ia bani, du-te la Oltenița și spune lui mă-ta să vină acasă, am venit eu. S-a întors băiatul pe aceeași zi și mi-a zis că mamaia lui, mama soției, i-a zis că mama e acasă, nu e acolo. Am așteptat o zi, n-a venit, nici a doua zi. Mă duc să văd ce-i cu Rodica, iar de acolo la sârbi, că plec cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]