3,127 matches
-
ce scâncit erai și ce greu adormeai. Gigel: Vezi, ML, ce mic eram... ML:... o pușlama. Gigel: ML, s-ar putea s-o vedem pe Mătușa Halley? Cine știe dacă o mai văd ...(numără iar pe degete) ML: (începe să manevreze luneta) Gigel, privește! (Gigel, privește! Uite-l pe Jupiter, pe Saturn, pe Venus, pe Marte (preia luneta) Acum s-o căutăm pe Mătușa Halley. (Pe bolta cerească apare în mișcare cometa Halley. Traversează bolta cerească și dispare) Gigel: Fantastic! Ce
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
dispare) Gigel: Fantastic! Ce frumoasă este! ML, prin lunetă se poate vedea locul unde au aterizat cosmonauții pe Lună? (Radu râde zgomotos) Radu: Auzi gogomănia gogomăniilor! Păi... ML: (privește prin lunetă) Stați, stați puțin că...(caută insistent pe bolta cerească, manevrând luneta din ce în ce mai grăbit) Gigel: ML, se întâmplă ceva? Te pot ajuta?... Radu: Da, să pleci acasă... ML: Gigele, mă poți ajuta dacă îmi spui unde este Luna. Gigel: Pe cer, ML! Unde poate să fie? ML: Tocmai că nu este
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
erau pistruii care trebuiau, iar părul era vopsit negru. În spatele chipului meu impasibil, sufletul mi se făcu ghem, așteptând să treacă senzația neplăcută. Jerome și cu mine Încă mai stăteam În capul oaselor. Fața lui o apăsa pe a mea. Manevrându-l puțin, am reușit să văd În celălalt capăt al Încăperii, unde erau Rex și Obiectul. Stăteau deja Întinși. Cămașa albastră a lui Rex părea să fluture În lumina care clipea. Dedesubtul lui, unul dintre picioarele Obiectului se legăna În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a proprietarilor. Gremlinul era mic și vioi, ca părintele Mike; dispărea din trafic și apoi apărea iar, așa cum făcea acesta pe după altar, În biserică. Cadillacul Eldorado, puternic și cu o alură de vapor - ca și Milton - se dovedea dificil de manevrat târziu În noapte, În aglomerația de pe pod. Acolo erau camioane uriașe, cu semiremorcă. Erau mașini mici, ai căror pasageri se Îndreptau spre cazinourile și localurile de striptease din Windsor. În tot acest trafic, Milton scăpă Gremlinul din ochi. Se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ca să-și alunge mâhnirea, începe să urmărească din priviri reverberația multicoloră a bucățelelor de sticlă opacizată din mo za icul piscinei. Pereții curbi concentrează lumina, ale cărei raze se revarsă în exterior ca dintr-o cascadă. Doi sclavi încep să manevreze discret corzile atașate de cele patru coloane din jurul bazinului, pentru a trage copertina de deasupra. Peste puțin timp soarele va bate cu putere. Tiberius ia aminte la ei: — Hai să nu mai zăbovim, că întârziem la Ara Pacis! Le face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ben - și deodată mă simt așa de ușurată, că-mi vine să plâng. ― Așa, spune Geraldine suspinând. Destul despre mine. Ce se mai întâmplă în viața ta? Ea zice asta în mod frecvent, iar eu fac ce fac mereu, adică manevrez conversația înapoi către Geraldine, pentru că altfel, ce i-aș putea spune? Să-i spun oare despre excursia mea la librărie, s-o transform într-o aventură exagerată, spunându-i că am dat peste bărbați atrăgători la fiecare pas? Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
talie, de pe burtă și de pe șolduri. Nu spune nimic, scrie doar rezultatele pe formular. ― Bun, spune el când termină. Dă-ți, te rog, pantofii jos, ca să te cântăresc. Rahat. Mă urc pe cântar uitându-mă nefericită la perete, în timp ce Paul manevrează cântarul până ce arată exact greutatea mea. Optzeci și șapte de kilograme. El notează pe formular, în timp ce eu încerc și reușesc să-mi controlez jena. Singura ușurare este că dacă aș fi venit acum o lună, aș fi avut aproape nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
devin vag conștientă că acele sunete pe care le tot auzeam în ultimele secunde nu însemnau că e telefonul defect, ci că am un apel în așteptare. ― Stai un pic, o întrerup eu pe Lauren. Mă mai sună cineva. Cum manevrezi chestia asta nenorocită? Lauren îmi explică și fac așa cum îmi spune: apăs butoanele de care îmi spune ea. ― Alo? ― Tot eu sunt, spune Lauren. ― Rahat. Stai așa, să mai încerc. ― Alo? ― Nu, tot eu sunt. ― Of, eu mă dau bătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
inexplicabile, ca și când eu aș fi pus la cale o excursie blestemată de la bun Început. Ce aberație. Partea cea mai proastă este că nu-mi amintesc cum am murit. Ce făceam eu În acele ultime clipe? Pe cine am văzut eu manevrând instrumentul care mi-a adus moartea? M-a durut? Poate că a fost așa de oribil că mi-am blocat această amintire. E În firea omului să facă asta. Și, chiar dacă am murit, nu sunt eu În continuare om? Autopsia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și mama lui refuzau să-și vorbească altfel decât prin intermediul lui Walter. Vorbea birmaneză cu bunicul și engleză cu mama. Nici nu se putea pregătire mai bună pentru cariera de ghid, carieră care Îi cerea să fie priceput În a manevra neînțelegerile ce pot interveni Între două persoane care călătoresc În același spațiu, În același timp, dar vorbesc două limbi diferite. Dar când și când, Walter se gândea la blestemul pe care-l reprezentase limba engleză pentru familia lui. Oare el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu lucrăm“, spuseseră ele. Ce Întrebare ciudată, nu-i așa? Polițiștii aprobară. La etajul doi era mult mai multă gălăgie, iar femeile de aici erau tinere, unele chiar fete, pentru că ele erau țesătoarele și trebuiau să aibă energie ca să poată manevra războaiele de țesut. Țesătoarele povestiră că negresa fusese impresionată de măiestria lor, mai mult decât alți turiști, care considerau că trupurile lor erau simple prelungiri ale mașinilor. Polițiștii o urmăreau pe o tânără mișcându-și picioarele cu agilitate când pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
centru din Tokio. Majoritatea clienților erau din trupele militare staționate aici. Americani sau civili angajați în armată. Un joc era între 250-300 de yeni. Un japonez de rând nu dădea atâția bani. De aceea era o atmosferă specifică acolo. Eu manevram aparatele din spate. Pe atunci nu existau aparate automate, cum sunt acum. Aranjam popicele cu mâna. Mi se spunea «Băiatul cu popicele». Salariul nu era rău. La primul interviu se făcuse o coadă lungă cât un șarpe cu cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
editură. Puteam face antrenamente fără probleme. Și maestrul era plecat pe undeva. Toți eram liberi să facem ce ne poftea inima. La început, oamenii nu se descurcau dacă nu eram pe lângă mașini, dar, cu timpul, toți au învățat să le manevreze, așa că i-am rugat pe superiori să mă transfere. Nu aveam voie să cerem așa ceva. Pentru că lucrasem în secția cărților cu benzi desenate, am folosit niște hârtie rămasă pentru a crea o versiune comică de douăzeci de pagini a cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dimpotrivă, am simțit vitalitatea lor. Încă nu știu cât de prezentă este această putere individuală, din punct de vedere social. Kawai: Aceasta este o caracteristică a Japoniei. Când au venit aici, propovăduitorii creștinismului credeau că nu există o țară mai ușor de manevrat, că vor creștiniza multe persoane. Nu a fost deloc așa. Pentru că aici exista ceva, nu puteau să pângărescă lucrul acela. Acesta mi se pare un lucru pozitiv, care mă liniștește. Nu pot să explic ce formă are acest lucru. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Gomes da Costa, datat "Cartierul general din Sacavem, 17 iunie 1926, prin care i se cere plecarea din Guvern. Motivul era că "refuzase sistematic să accepte toate încercările de conciliere, pentru bunul mers al Guvernului" și se "lăsase turburat și manevrat de influențe ostile mișcării revoluționare pe care le efectuase armata". Gomes da Costa înconjoară în același timp Lisabona cu trupe, ca să evite o rezistență armată. În ultimatumul adresat din Sacavem îl acuză pe Cabeçadas și de "discordia care a și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
țină spatele oriunde s-ar fi întors: unul, fără platoșă și cu un fizic impunător, zdrobea cai, scuturi și armuri cu un buzdugan bătut cu cuie, celălalt părea chiar că râde cu neobrăzare, ca într-un soi de delir, însă manevra sabia cu o abilitate ucigătoare. Datorită celor trei războinici atât de valoroși, hunii își reveneau din năuceala produsă de intervenția arcașilor lui Sebastianus, iar burgunzii păreau a fi, în punctul acela, în mare dificultate - și pentru că acum arcașii nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că acolo totul se încheiase, însă observă patru războinici ce înaintau înspre ei. Intervenția lor era ultimul lucru pe care l-ar fi dorit; însă timpul era scurt. Frediana deja pornise din nou asupra sa cu o ploaie de lovituri. Manevrându-și cu abilitate calul, făcu o altă eschivă, apoi întinse degetul spre cei patru care se apropiau: — Uite! îi strigă. Curând ai mei o să fie aici. Dacă te prind, n-o să-i pot împiedica să te ucidă. O să mori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndepărta acum bârna ce zăvora poarta, iar un altul căzu străpuns de săgeata lui Maliban. Câțiva bagauzi, dându-și seama că puținii soldați încă în viață primeau ajutor, înaintară să-i întâmpine pe noii veniți, în timp ce tovarășii lor continuau să manevreze cu înfrigurare mecanismul de deschidere a porții. Curând, o șuviță de lumină de culoarea opalului se desluși între cele două canaturi grele și începu să se lărgească. în același timp, scârțâitul lanțului anunță tuturor combatanților că, în afara zidurilor, podul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
față luminată de inteligență - una din cele mai distinse figuri din câte am văzut. Era inteligent și în viața practică și înzestrat cu o mare voință: trăia din câteva mii de franci, pe care le da cu dobândă, știind să manevreze mica lui sumă așa ca să producă cel mai mare venit posibil. Umbla foarte bine îmbrăcat, corect detot - și avea o mare grijă să nu fie atins deloc de nimene. Pe-atunci nu-l puteam aprecia bine, căci nu aveam termen
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
voi fi acasă. Servim masa de seară, mă voi odihni puțin după care vom merge undeva să dansăm. Bine...? Hai fi-i bună, nu mai vreau să te văd bosumflată...!” O sărută Împăciuitor pe frunte În timp ce Nando Își anunță sosirea manevrând butonul soneriei. Era destul de agitat, vorbind de unul singur. „Am avut unele discuții destul de contracditorii cu soția mea...! Dumneaei susține și pe bună dreptate: Dumineca trebue cu sfințenie rezervată familiei...Totuși, dacă mă gândesc bine, nu am ce-i reproșa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adune gândurile realizând situația de fapt. Datorită vibrației electrice, atât mâinile precum și picioarele tremurau supuse unei trepidații violente și, totul băltea În jurul lui. Cu răbdare dezbrăcă tot ce avea pe el rămânând gol, și cu un mare efort de voință manevră corpul până În momentul când se mută În partea comodă a patului. Era dezorientat...! O nelămurită obsesie Îi contamina memoria, În mod inexplicabil. Se trezise după un somn ce durase milenii, după o călătorie În timp, depășind cu ușurință, Însăși viteza
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de pahar ar fi bine venit...” Cu o dexteritate demnă de profesia sa, solistul acordă vioara scoțând unele sunete plăcut auditive, făcând semn orchestrei să-l acompanieze, aplecându-se către urechea Șefului de Șantier cu vocea joasă,aproape În surdină manevrând cu dibăcie arcușul viorii. „Cioc, cioc la poarta noastră! „Cine bate la fereastră... „E cocoșul de Gheorghiță! „Vine de la morăriță... Entuziasmat șeful bătu din palme, comandând pentru orchestră câteva sticle din vinul cel mai bun.Apoi se scotoci enervant de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe alții...!! Dacă renunța la barăci, planul de producție În perioada iernii era ratat, iar muncitorii lui să-și caute de lucru În altă parte producând o serioasă degrigoladă În activitatea lui profesională. Din moment ce sabia avea două tăișuri, urma so manevreze cu suficientă precauție.Bolborosi cu vocea sugrumată de emoție. De acord. Mâine dimineață aduc o parte din bani iar la primirea barăcilor restul...! Ai altă propunere...?” „Mai Încape discuție? Întodeuna am avut Încredere În cuvântul tău...Cum primesc banii, putem
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
armei nucleare, diplomația română a făcut istorie...! Mai mult...! România a contribuit și cu jertfe omenești, până la victoria definitivă a germniei hitleriste...! Iar dacă, armata română a-r fi fost Înzestrată cu echipament de luptă motorizat și arme ușor de manevrat, cu abnegția și vitejia bine cunoscută a-r fi putut intra În Paris Înaintea americanilor și, implicit În posesia laboratorului de energie nucleară...!România trebuia tratată nu ca țară Învinsă ci parteneră și, să-i fie recunoscut meritul dovedit al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
inocență arhaică, lăuntrică, premergătoare științei de carte, prin forță naturală, un Întreg nobil? Copiii dădeau foc la biblioteci. Și se Îmbrăcau În șalvari, lăsându-și favoriții să crească. Aceasta era deplinătatea lor simbolică. O oligarhie de tehnicieni, ingineri, oamenii care manevrau mașinăriile grandioase, mult mai sofisticate decât acest automobil, aveau să ajungă să guverneze cartierele industriale Întinse, pline de adolescenți boemi, narcotizați, Împodobiți cu flori și „Întregi“. El personal era un fragment, domnul Sammler Înțelegea acest lucru. Și avea noroc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]