1,797 matches
-
uitat lung și bovin la mine pe sub cozorocul caschetelor de baseball pe care le purtau. Enervare cumplită după, nu mai reușesc să adorm etc. Sunt un animal asocial obligat să trăiască zilnic în turmă. Mi-ar fi trebuit fie o mansardă, fie o casă la țară. Sau refugiul ultim, o chilie de călugăr. Mă salvez mergând în sala de lectură de la parter, pustie la ora aceasta. Citesc cu furie. Ce se mai fură în Canada, atunci când se fură ? În nordul regiunii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură. Cu pericolul dar de-a nu fi aprobați de cetitor, întrebăm ce piesă este aceasta: "Cerșitoarea "? Ce roman de mansardă a slujit drept plan acestei drame, în unele părți de-a dreptul respingătoare? Nici un caracter natural de la început Pân - la sfârșit. Fierarul, natură nobilă, care lucrează totdeauna după codul duelgiilor; femeia lui, care fuge cu un conte, natură nobilă, care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe tramvaiul 33, o femeie nemaipomenită, o a doua mamă pentru tînărul Mihai, mai ales că Lie s-a căsătorit cu puțin înainte ca Mihai să se despartă de Doamna Ana, femeia aceea ciudată, care locuia chiar în centru, la mansarda blocului Yanis, în care ea avea voie să intre doar pe ușa de serviciu de lîngă gunoier și trebuia să urce pe jos pînă sus, pe bloc. De lunile petrecute la mansardă, Mihai n-are chef nici azi să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aceea ciudată, care locuia chiar în centru, la mansarda blocului Yanis, în care ea avea voie să intre doar pe ușa de serviciu de lîngă gunoier și trebuia să urce pe jos pînă sus, pe bloc. De lunile petrecute la mansardă, Mihai n-are chef nici azi să-și amintească. Pe doamna Mia a uitat-o demult, a rămas una dintre celelalte. Lui Mihai îi este rușine că gîndește așa. Doamna Ana m-ar pălmui și mi-ar arăta scara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că voi, Vlădenii din Sînzieni sunteți de rasă, dar tu nu vrei deloc să depășești stadiul de mîrțoagă. Și ce dacă ai fost mare cîștigător la Olimpiada de Fizică?! Formule! Ai să le înveți acolo, la facultate... De-aici, de la mansarda mea, trebuie să cobori cal de rasă; am să te oblig să-ți descoperi Steaua Polară...>>" După opt luni, l-a trimis brusc înapoi în stradă... Ce rost mai are să-și amintească? Mai bine recheamă în amintire cele cîteva luminițe: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bine dispus. Iertați-mă! se scuză Mihai timid. Cred că după atîta năut băut în ultima vreme, de cînd cu lipsa asta... aceasta de cafea, aburii unei cafele pure... se intimidează el, amintindu-și brusc vorbele severe ale femeii de la mansardă: "în discuțiile elevate, folosește-l pe este, nicidecum e-ul de maidan și să nu te mai aud cu asta! Te doare gura să pronunți corect și elegant aceasta?" O să vă dezamăgesc surîde Maria Săteanu, dominîndu-l atît prin statura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întîmplări a cărora amintire te face să te întrebi: e adevărat?, sau: cum de-a fost așa?, ori: de ce numai atît? Deși, își zice acum cu ciudă adevărată origine a atîtor personaje feminine ale mele stă undeva sus, la o mansardă..." Și totuși, mintea lui nu vrea s-o rețină acum decît pe femeia de la Sinaia, nicidecum pe aceea care l-a părăsit în plină sesiune de examene noroc de familia lui Liuță, care i-a fost alături. Atunci, la Sinaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cenușăreasă care lăsase ascunsă undeva recuzita de femeie de serviciu a teatrului iar acum îl însoțea prin Sinaia, fără să-i mai impună program strict de lucru, ore de lectură, seri de concerte ("dacă vrei să te mai primesc în mansarda mea"), fără ambiții de-a-l "transforma într-un cal de rasă", dar mai ales fără vorbele dure strigate uneori, mai ales la începutul relației lor, cînd îl acuza că n-o să-și depășească niciodată condiția de mîrțoagă în care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot mai des gîndurile îi fug la gesturile Doamnei Ana, la vorbele ei pline de miez și mai ales la stăruința ei de-a-l face să-și venereze obîrșia. Înțelege că nu se poate concentra, gîndurile fiindu-i încă la mansarda blocului Yanis "ce-o mai fi acolo?, că prea e păzită clădirea" -, așa că își hotărăște, măcar, să se uite în jur, cu calm, păstrînd aerul că ascultă cu luare-aminte totul. Consider ca foarte reușită metafora ceaunului, pe care, însă, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vaci... Doamne!, de ce-oi fi plecat eu de la țară? Scriam poezii, dar mă obseda Fizica Atomică liceul din Iași făcuse din mine un împătimit al formulelor... Pentru ca, în final, pe vremea primului an de studenție, după opt luni la mansarda blocului Yanis, chiar dacă nu m-am transferat de la Fizică, orizontul meu a devenit un altul... Puștiul venit de la Iași, tobă de carte, răvășit total de relația cu Margareta, femeia de serviciu a liceului, ajunsese într-un București ostil... Cred norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a lungul coapsei pînă pe genunchi. Tremurul scurt al femeii îl face pe Mihai să împingă genunchiul stîng, atît cît să-l depărteze puțin, să-și poată insinua sărutul pe interiorul coapsei în sus. Știe de mult, de-atunci, de la mansardă, ce efect poate avea acest sărut. Simte imediat mîinile femeii așezîndu-și palmele pe umerii lui, pentru ca apoi unghiile să-i zgîrie pielea, ca un gest de respingere sau de chemare, după care știe că se vor opri în părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o întîlnesc o clipă măcar, cît să-i sărut mîna... Crezi că eu nu mi-am dorit s-o fac? se uită Mihai fix în ochii Mariei, cu o privire tristă. Am vrut să urc pe ușa din față la mansarda în care locuia; ușa de serviciu, de lîngă gunoier, pe unde urcam, fusese zidită. N-am fost lăsat, ba mi s-a reținut și buletinul la intrarea în bloc; a trebuit să merg a doua zi pe Calea Rahovei, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe la tine și să-ți vadă sculpturile! — Mi-ar plăcea și mie asta, se oferi Jim Ashley, spre surprinderea mea. Felice Îmi aruncă o privire aprobatoare. — Absolut! zise. O să adori garsoniera lui Sam. E așa de boemă. Exact ca o mansardă din New York, doar că... — Mai murdară, am completat-o eu. Cred că mi se urcase băutura la cap. Felice izbucni În râs. — Ce-mi place umorul englezesc! Pa, scumpo, spuse și mă pupă. După toate aparențele, trecusem un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
încui ușa, când te întorci. Hattie urcă în grabă scările. Pearl o porni prin iarbă. Sus, storurile erau trase, o singură lumină se cernea slab, prin vitraliul de pe palier. Printre copaci, la Belmont, se zărea o singură fereastră iluminată, la mansardă. Pearl trase adânc în piept aerul proaspăt, dulce, încărcat de mesajul de viață nouă, de suferință și schimbare. Își trecu mâna peste nasul subțire: „Am greșit totul, de la un capăt la celălalt. Mi-am jucat greșit toate cărțile. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sufleul îi era măcinat de o pasiune extrem de romantică și poetică. Fusese căsătorit, dar soția îl părăsise cu multă vreme în urmă, lăsându-l fără copii, iar cariera de cântăreț, cândva promițătoare, îi apusese. Locuia într-un apartament întunecos, la mansarda uneia dintre clădirile de cărămidă roșie de pe Knightsbridge. Lui Emma îi plăcea apartamentul, care-i amintea de cel al mamei lui, la Bruxelles, deși acesta din urmă era mult mai mare și plin de mobilă grea, belgiană. Emma nu încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pereți albi, decorați cu urme de bocanci. Zăresc coridoarele obscure ce dispar În Întuneric: zeci de uși Învechite, stricate, scrijelite. Apelul administratorului așteaptă nebăgat În seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă nu se mai termină scările. La al șaselea etaj, prin ușa Întredeschisă iese botul unui câine, hârâind, și fața palidă a tipului care a sunat la 113, un pitic În maieu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din răzbunare - ajunsese indiferent. În dimineața aceea depășise ultimul prag, ajungând să se Întrebe de ce naiba se afla aici, și dacă nu cumva tipul acela amețit care bântuia pe coridoarele Facultății de Drept nu era sosia lui. El rămăsese În mansarda care dădea spre cilindrul enigmatic al gazometrului, asamblând bucăți și componente de metal, pentru a face să sară În aer simbolurile inamice. Ieși o fată scăldată În lacrimi - le explica studenților care o Înconjuraseră imediat că asistentul cel tânăr era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca și cum i-ar fi dat un pumn În cap. O, nu, asta nu. În 1998 se Înscrisese În Asociația pentru Extincția Umană Voluntară. Într-o după-amiază, când se odihneau prea aproape unul de altul, pe canapelele pline de păr din mansardă, În timp ce Mabuse Îi lingea și-i sâcâia cu limba lui aspră, după un schimb serios de opinii asupra sistemelor majore (decadența concepției occidentale, tragismul globalizării), Maja găsise curajul de a-i mărturisi că uneori În viața ei se cască o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Împreună cu paharul de Coca-Cola dădu pe gât și două pastile. Din certitudinea unei justiții supreme, din gândul la ea. Pentru ea o voi face. Pentru ca ea să fie blestemată pentru totdeauna. a douăzeci și doua oră În Carlo Alberto, ferestrele mansardei de la al șaselea etaj erau Întunecate, cu jaluzelele coborâte. Emma Îi mărturisi lui Sasha că păstrase cheile casei timp de un an. Le avea În geantă, ca Întotdeauna. Apoi, dintr-un impuls inexplicabil, Într-o zi le aruncase În cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
palate minunate, ci spațiile goale și abandonate din cartierele destinate eternei și iremediabilei urâciuni, ororii pure și anonime. Oricum, după câtva timp, Meri se transferase În dormitorul de la Battello Ubriaco, iar sacul său de dormit, care fusese aranjat pe podeaua mansardei lui Aris, dispăruse. Meri stătea acum Într-un colț cu picioarele Încrucișate, iar Mabuse Îi lingea iubitor gâtul. O recunoscuse, o privea - dar nu-i adresă nici un cuvânt. Nu o Întrebă ce făcea la Battello Ubriaco, căci era chiar prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
după ce am citit, ca să ne fie bine, dar bine-bine de tot, creierele noastre ar trebui să funcționeze ca niște fabrici care-și fac planul cincinal în patru ani și jumătate. Doar că, în loc să producem rulmenți sau pânzeturi, în laboratorul de la mansardă ar trebui să clocotească endorfinele, dopamina, serotonina, noradrenalina, oxitocinele. Probabil că deja am debitat câteva prostii cu neurotransmițători și hormoni, dar, oricum, nu cred că mulți savanți citesc „Suplimentul“. Veți zice că nu mai am despre ce bucurii să scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
care zăceau sub cuier. — E sus în camera ei, a zis doamna Taylor, vâzând unde se uita Sheba. — Care dintre ele? Sheba părea vag enervată de faptul că Polly devenise într-atât de-a casei încât avea deja camera ei. — Mansarda, a zis mama ei. Am pus pe pereți un tapet ecosez. Polly s-a uitat și a zis că acolo vrea să stea. — Ce face? a întrebat Sheba. — Doarme, a zis doamna Taylor. Doamne, dar cât mai doarme! Uitasem fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de tata, am auzit. Și apoi: Încerci să te prefaci că ești așa de drăguță și de dulce. Și, finalul: — Ești o ticăloasă! La etajul al doilea, am găsit-o pe doamna Taylor stând la baza scărilor care urcau la mansardă. S-a întors când m-a văzut și m-a fixat cu privirea ei formidabilă de ou în tigaie. Zău, a zis ea, chiar nu e cazul să vii. Nu avea nici un rost să mă cert cu ea; pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
e greu să cred că... Sfârșitul propoziției i-a fost întrerupt de niște țipete ascuțite venite de sus. Era Polly. Amândouă ne-am repezit pe scări, eu înainte, doamna Taylor năpustindu-se peste mine. Când am ajuns la scările de la mansardă, s-a dat o luptă scurtă, rușinoasă pentru întâietate. Am câștigat eu. Sus, le-am găsit pe Polly și pe Sheba cam în aceleași pozoții în care le lăsase, doar că acum Polly stătea în picioare în pat, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
știu dacă aș putea suporta să fiu iar singură. Optsprezece Criza s-a sfârșit. Eu și Sheba ne-am împăcat. Ce zi epuizantă a fost! Dimineață pe la ora nouă, Sheba a ieșit din camera ei și s-a dus spre mansardă. Am prins ocazia, în timp ce-și târșea picioarele într-acolo, să mă strecor în camera ei și să iau manuscrisul. Așa cum mă temeam, camera ei era într-un hal de nedescris. Fiecare suprafață disponibilă era plină cu bucățele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]