2,351 matches
-
cauți de două săptămâni? ridică sprânceana Ștefănel, uimit. Știi cine sunt? - Nu. Dar știu alte lucruri. - Ce fel de lucruri? - Știu că ești așteptat la templul Shaolin. Ceea ce Înseamnă că ești o persoană de mare valoare, inițiată În secretele artelor marțiale și ale budhismului. „Va fi o iarnă grea, Îi spusese Yamabushi. Oprește-te la templul Shaolin.” „Cum Îl găsesc?” Întrebase Oan-san. „Nu e nevoie să-l cauți. Te va găsi el pe tine. Ascultă chemările spiritului și prețuiește Întâlnirile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Drumul Mătăsii, precum și cele referitoare la Japonia medievală și pregătirea unui războinic Ninja. Etapele și tehnicile acestei pregătiri, precum și diferitele niveluri ce pot fi atinse de un astfel de războinic sunt cele expuse de specialiștii japonezi În istoria artelor marțiale. Evenimentele parcurse de Ștefănel se leagă de izbucnirea războaielor Onin, În 1467, de luptele date În Kyoto și de implicarea În conflict a unor clanuri Ninja de pe munții Iga și Koga. Războiul, petrecut În timpul domniei shogunului Ashinaga Yoshimasa (un estet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu vrea să-l vadă. Un spațiu larg, deschis, cu pereți înalți, perfect pentru întruniri publice. O săptămână în urmă. Umbrele după-amiezii se prelungesc asupra celor cincizeci de mii de oameni adunați să asculte o cuvântare care sfidează noua lege marțială proclamată de general. Intrarea a fost atât de îngustă, încât generalul n-a putut să-și introducă mașinile blindate, lucru care l-a iritat foarte tare, pentru că spera să folosească tunurile lor de mare calibru. Era al naibii de cald și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stive de-a lungul pereților de la Jallianwala Bagh. Fântâna, aflată într-un colț, era plină de ele. Când s-a lăsat întunericul, rudele care veniseră să-și caute morții au fost atacate de șacali și câini sălbatici. Fiind instaurată legea marțială s-a interzis circulația după ora opt. Majoritatea locuitorilor orașului erau prea speriați ca să mai vină acolo, așa că morții au fost lăsați până dimineața. Spitalul Jubille era condus de europeni. Nimeni nu a venit să solicite tratament. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Franța sau Amritsar. Spuneți dacă vreți război. Dacă vreți pace, deschideți-vă imediat magazinele. Să mă informați despre bandele de răufăcători. Îi împușc imediat. Ascultați-mi ordinele. Pran se grăbește să se îndepărteze de acest loc. O săptămână de lege marțială a lăsat o duhoare de nedescris în Amritsar. Lemn ars. Gunoaie neridicate. Miros dulceag de carne arsă, de mătase de sari arsă și pulverizată pe răni ca să oprească sângerările. La capătul unei străzi observă ceva, o sclipire aurie în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
putea să fie jucată azi. Bănuiala lui e că va fi Bătălia stegarilor de fier. — Este preferata împăratului Hsien Feng, explică el. Majestății Sale nu-i prea plac operele clasice. Le consideră plictisitoare. Le preferă pe acelea care conțin arte marțiale și acrobații. — Și Marii Împărătese îi plac tot acestea? — A, nu. Majestatea Sa Împărăteasa preferă vocile stilate și actorii-vedetă. Ea însăși ia lecții de operă și este considerată o expertă. Există posibilitatea ca împăratul Hsien Feng să aibă dispoziția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noștri au fost bombardați în timp ce se aflau în barăcile lor. Forțele franceze și engleze au atacat cele patru forturi din Taku de la gura de vărsare a râului Peiho. Îngrozit de colapsul apărării noastre pe mare, împăratul Hsien Feng declară legea marțială. Îl trimite pe Kuei Liang, socrul prințului Kung, acum Mare Secretar și cel mai înalt funcționar manciurian de la Curte, să negocieze pacea. În dimineața următoare, Kuei Liang caută să obțină o audiență de urgență. S-a întors în mare grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
purta războaie devenise un impediment - nimic altceva decât bariere din țepușe de bambus apărau forturile noastre și complexul lor de tranșee și valuri de pământ. Soldații noștri nu aveau nici o șansă să își arate măiestritele deprinderi de luptă din artele marțiale. Cădeau împușcați înainte chiar de a-și zări inamicul. Cavaleria mongolă era celebră pentru invincibilitatea sa. Trei mii au pierit într-o singură zi. Au fost măturați de tunurile și puștile occidentalilor precum frunzele uscate de vântul toamnei târzii. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
an, alte posturi decît cele vechi, fiecare cu pretenții care, de regulă, loveau în interesul altora. Activi și familiarizați cu tot soiul de șmecherii, în mijlocul acestei mulțimi mișunau și cîțiva pensionari. Ivit pe palier, un inspector aruncă gloatei o privire marțială și cîrîi cicălitor: - Tovarăși, degeaba stați. Mai avem de lucru. Îndobitocit de respect, tot acest popor îl asculta încremenit. Nimeni nu clintea din loc. Năclăită în vopseaua proaspătă, fiecare ușă care dădea pe coridor era însemnată cu o cifră. Nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
așezară în lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce vă frământă? Astfel încurajați, cei trei vasali se uitară unul la altul, cu hotărâre. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În acea zi, rugile lui Mitsuhide fuseseră mai stăruitoare decât ale oricărui alt luptător din armata lui. Și, din acest motiv, trecând prin dreptul fiecărui soldat, ochii îi străluceau de emoția îndârjirii. Atitudinea comandantului suprem nu rămânea nereflectată în spiritul marțial al oamenilor săi. Clanul Akechi plecase la război de douăzeci și șapte de ori. Acum, însă, oamenii trepidau într-o încordare febrilă, ca și cum ar fi intuit că bătălia spre care se îndreptau era ieșită din comun. Fiecare om simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăudată și se spunea că nici un dușman nu se întâlnise cu el de două ori. Katsuie ținea enorm la acel om. Îl numea cu drag „Genba al meu“ sau „nepotul meu“. Mândru cum era, vorbea public și liber despre virtuțile marțiale ale lui Genba. Katsuie avea mulți nepoți, dar, când spunea „nepotul meu“, se referea numai la Genba. Deși nu avea decât douăzeci și opt de ani, Genba comanda Castelul Oyama ca general al clanului Shibata și primise o provincie și un rang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă un om nutrea înalte idealuri, însă era învins pe câmpul de luptă, marile lucrări administrative nu puteau să înainteze. Astfel, risca totul pentru câte o bătălie și, odată ce începea o campanie, lupta, cu înverșunare, până la sfârșit. Recompensându-i izbânzile marțiale, Curtea Imperială îl informă pe Hideyoshi că avea să i se decerneze gradul de General-Locotenent al Gărzii Împărătești. Hideyoshi refuză, protestând că faptele lui nu meritau o asemenea cinste, dar Curtea insistă cu diplomație și, în cele din urmă, acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tăiat pe loc, zbiera el. Fugăriți-i și împușcați-i pe toți lașii care dezertează! Oricine împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de ostași ai săi dezertaseră deja, iar restul abia se mai țineau cu picioarele pe pământ. În plus, își pierduseră deja încrederea în comandantul lor suprem. Fiind astfel redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răgușit aproape de tot, zbierând la oameni în timp ce alerga în susul și-n josul malului: — Stăpânul nostru a spus că aceia care devin atât de mândri de victorie, încât se lasă duși de val și fug după dușman vor apărea în fața curții marțiale la înapoierea în tabără. Înapoi! Întoarceți-vă! În sfârșit, entuziasmul orbesc li se risipi și toți oamenii se retraseră de pe țărmul râului. Se făcuse cam a doua jumătate a Orei Calului și soarele se afla la jumătatea dumului unei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Își opri calul la distanță și descălecă, părând încă destul de temător. Mulțimea de războinici care-l însoțeau se traseră într-o parte și-n alta. Plasându-se în mijlocul lor, Nobuo porni spre Hideyoshi, în armura care-i arăta tot prestigiul marțial. Hideyoshi. Acolo se afla omul care, până deunăzi, fusese înfierat în fața națiunii ca fiind cel mai infam asasin și cel mai mare nerecunoscător. Acela era dușmanul ale cărui crime fuseseră enumerate atât de Nobuo, cât și de Ieyasu. Chiar dacă primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceapa ciorii, i-a sărit pe loc țandăra și a tăbărât așa deodată cu sfântu-i retevei, sfințit la biserica-i proprie peste un alt deputat de la acest Sfânt Sinod, un amărăștean mai famelic, numit Arie care nu făcuse nici arte marțiale și nici nu venise cu ceva ciomege, proprietate personală, la această întâlnire bisericească, ci se gândise că îi sunt de ajuns ideile sale, expuse frumos și pe înțelesul tuturor. Gândise nenorocitul de Arie, că va avea acolo un schimb de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
serviciu la reputatul industriaș neamț al Brașovului care îi devenise socru, despre mobilarea locuinței, un întreg etaj cedat tinerilor căsătoriți din familia marelui Friedrich Wolf, dar și despre evoluția războiului și comentariile postului de radio Londra, despre speculă și legea marțială și legile rasiale și bizantinismul poliției secrete și cumplitele ierni rusești și scandalul amoros de la Operă și înfometarea țărănimii și deportările rasiale și camuflaj și chefurile corpului diplomatic și vanitatea mareșalului dictator și și... toate le știa inginerul Claudiu Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ale unor oameni care nu au existat niciodată. Ce fel de individ visează să facă așa ceva? Un nebun, bănuiesc, dar, mamă Doamne, ce m-a făcut să râd ideea asta! Când eram la marină, erau să mă trimită în fața curții marțiale pentru că am etichetat greșit un set de hărți nautice. Am reușit să-l conving pe comandant că fusese o greșeală, dar nu e adevărat. Ăsta sunt eu, Nathan. Sunt generos, sunt bun, sunt loial, dar sunt și un farseur înnăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
De parcă ar fi scris el scenariul. Sau ar fi jucat în film. E puțin ciudat din punctul ăsta de vedere. Nu pare să existe vreun fir narativ sau ceva de genul ăsta. Doar multe efecte speciale și scheme de arte marțiale. În mare parte, e genul de film la care majoritatea fetelor nu s-ar duce sub nici o formă. Sunt obosită, și lentilele de contact mă irită. Închid ochii, cu speranța că așa n-o să le simt atât de uscate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În operă, retrăiește grandoarea trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe genunchi și coate are vânătăi vizibile de la practicarea artelor marțiale. În timpul orelor de canto, petrece ore în șir studiind o arie și nu se dă bătută până nu-i iese perfect. Profesorii sunt încântați de standardele înalte pe care și le fixează singură și este foarte iubită. După ore, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să vă contrazic. Fairlynn adună de pe jos alunele căzute. În scrierile dumneavoastră există un soi de laudă la adresa războiului însuși. Asta mi se pare extrem de interesant, sau - îmi permiteți să spun asta? - tulburător. Ați lăudat însăși violența. Credeți în legea marțială. Adevăratul dumneavoastră țel este să ucideți elementul yin din China, am dreptate? Mao dă din cap. Așa că omorâți, insistă Fairlynn. Omor ca să vindec. Fairlynn scutură din cap. Tovarășe președinte, ne faceți prizonieri în casa gândirii dumneavoastră. Ne faceți să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să nu răspundă ordinului de mobilizare, bursa retrasă, singur, de dimineața până seara În bibliotecă, Întinzând seara singurul costum, tot mai lucios În coate, sub saltea, ca să-l calce, mâncând o dată pe zi, dacă avea noroc, dezertor, așteptat de Curtea Marțială, de linia Întâi a frontului, transfug... Moțăie, tot mai amorțit, În scaun, Întrezărind În fugă o fotografie mișcată care se va risipi În buimăceală și somn când va Încerca să o rețină și doar niște cuvinte. nesiguranță frică singurătate foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
legăna Între dorința ei normală de femeie-furnică-soldat de a căra În cuib-mușuroi ceea ce soarta i-a aruncat În față și obișnuința petrificată În cinci milenii de conviețuire de a considera orice interdicție a tatei ca funcționând sub regim de lege marțială, Încălcarea ei neputând să poarte alt nume decât VINĂ. It’s so hard to choose. Deci prima pornire ar fi fost să mă duc, măcar În al treisprezecelea ceas, să stau de vorbă cu el, să Îl Întreb când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Malik-el-Haideri sări din pat, repezindu-se să-și ia pistolul de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla, făcu un efort să-și mențină aerul marțial, luă poziție de drepți, salutând și ciocnindu-și tocurile cizmelor, ceea ce păru cu adevărat ridicol, cu toate că pe figura locotenentului se vedea clar că nu avea dispoziția necesară să sesizeze comicul situației, și când ochii i se obișnuiră cu penumbra încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]