775 matches
-
Munteanu, unul dintre zugravii care au decorat interiorul bisericii din Desești.. Marius Porumb sistematizează traiectoria activității celor doi pictori care au activat la Desești în cadrul Dicționarului de pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII-XVIII. Autorul acordă un capitol aparte picturii maramureșene și implicit a celei din Desești în lucrarea sa intitulată Un veac de pictură românească din Transilvania, sec. XVIII. Alte cercetări, având ca subiect activitatea zugravilor Radu Munteanu și Alexandru Ponehalschi, se datorează istoricilor Ecaterina Cincheza-Buculei . și Aurel Bongiu . Arhitectura
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Transilvania, sec. XVIII. Alte cercetări, având ca subiect activitatea zugravilor Radu Munteanu și Alexandru Ponehalschi, se datorează istoricilor Ecaterina Cincheza-Buculei . și Aurel Bongiu . Arhitectura bisericii din Desești a fost analizată în contextul mai amplu al recentelor studii dedicate arhitecturii bisericilor maramureșene de către Alexandru Baboș și Joby Patterson. a fost datată de către Marius Porumb la mijlocul secolului al XVIII-lea. Tit Bud consemnează că biserica a fost construită în 1770. Același an de construire a bisericii îl propune și Joby Patterson, iar Alexandru
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
de veci, Amin luna lui iunie 7 zile, de 35 de forinți” . Inscripția nu consemnează numele pictorului, dar este importantă deoarece conține data execuției și numele donatorilor. Toate cele trei inscripții din biserica din Desești certifică importanța pe care nobilii maramureșeni au avut-o, în calitate de ctitori, în construirea și împodobirea lăcașurilor de cult. Inscripția de pe iconostas nu conține numele pictorului, dar prin analogie stilistică cu alte iconostase semnate de către Alexandru Ponehalschi, tâmpla bisericii din Desești se poate atribui aceluiași pictor. După
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
când realizează o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul la biserica din Bârsana. El a fost probabil conducătorul unui atelier intinerant, afirmându-se ca pictor muralist, dar și ca zugrav de icoane. Tâmpla bisericii din Desești, ca în toate bisericile maramureșene este pictată pe peretele estic al naosului, înălțându-se până la boltă, icoanele mobile reducându-se la un singur rând . La Desești iconostasul este format din trei registre suprapuse, iar partea inferioară conține 4 icoane mobile, ce constituie icoanele împărătești. În
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
hram a bisericii din Desești. Pictorul Radu Munteanu a fost originar din satul Ungureni, situat în zona Lăpuș. Icoana Mucenița Paraschiva pictată în anul 1754 la Sălnița reprezintă prima lucrare pe care o cunoaștem din cadrul activității pictorului. Contactul cu zugravii maramureșeni au influențat activitatea lui Radu Munteanu, determinând adoptarea programului iconografic specific bisericilor maramureșene și în cadrul monumentelor de cult din zona Lăpuș (bisericile din Ungureni(1782), Rogoz(1785) Clădirea bisericii constituie atât lăcașul ceresc, casa lui Dumnezeu, cât și biserica pământească
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Ungureni, situat în zona Lăpuș. Icoana Mucenița Paraschiva pictată în anul 1754 la Sălnița reprezintă prima lucrare pe care o cunoaștem din cadrul activității pictorului. Contactul cu zugravii maramureșeni au influențat activitatea lui Radu Munteanu, determinând adoptarea programului iconografic specific bisericilor maramureșene și în cadrul monumentelor de cult din zona Lăpuș (bisericile din Ungureni(1782), Rogoz(1785) Clădirea bisericii constituie atât lăcașul ceresc, casa lui Dumnezeu, cât și biserica pământească. Activitățile cele mai sacre se desfășoară în zona sanctuarului încăperea sa fiind destinată
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
rai și Cain îl ucide pe Abel. Arborele patriarhilor cuprinde întreg peretele vestic, fiind pictat într-o desfășurare amplă. Ansamblul parietal al bisericii din Desești prezintă de asemenea o altă caracteristică dintre cele mai importante ale programului iconografic din bisericile maramureșene: pe pereții naosului are loc prezentarea comparativă într-o manieră accentuat moralizatoare a scenelor din Vechiul Testament (scene din Geneză) și Noul Testament (minuni, pilde și Patimi). Ciclul Patimilor este cel mai detaliat redat, cuprinzând șaisprezece scene. Radu Munteanu va păstra această
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
sfinți militari, pustnici, mărturisitori. Registrul inferior al peretelui de nord, cuprinde trei episoade din viața Sf. Dimitrie: Lupta lui Nestor cu Lie, Lie aruncat în țepi și Sf. Dimitrie îl binecuvintează pe Nestor. Primul episod este redat frecvent în bisericile maramureșene, personajul negative Lie fiind adesea reprezentat în costum de husar. Alte teme din Vechiul Testament pictate în registrul inferior al naosului sunt: David plânge moartea lui Avesalom, David îl ucide pe Goliat, Iuditha și Holofern. Ușa intrării de vest a naosului
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
din Vechiul Testament pictate în registrul inferior al naosului sunt: David plânge moartea lui Avesalom, David îl ucide pe Goliat, Iuditha și Holofern. Ușa intrării de vest a naosului este împodobită cu reprezentările Sf. Petru și Pavel. În bisericile de lemn maramureșene pronaosul este denumit de către localnici „biserica femeilor”, deoarece din acest spațiu ele asistă la slujbă. Compoziția Judecata de Apoi ocupă cel mai important loc în cadrul picturii pronaosului bisericii din Desești: ea are o amplă desfășurare, întinzându-se pe cei patru
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
pereți ai încăperii. Judecata de Apoi este o reprezentare care nu a lipsit aproape din nici o biserică de lemn românească din zona Maramureșului istoric, fiind pictată întotdeauna în spațiul pronaosului. Datorită spațiului redus pe care îl aveau la dispoziție pictorii maramureșeni au fost nevoiți să recurgă la o selecție a scenelor, neputând să înfățișeze toate imaginile recomandate de tratatele de iconografie. Selectarea s-a făcut în funcție de caracterul didactic al scenelor, iar Judecății de Apoi, cunoscută pentru rolul ei moralizator, i s-
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
foc, în pline chinuri sunt pictați „furii” și „giudecătorii nedrepți”. Într-o parte a Iadului se află doi diavoli care torturează o fată așezată pe un pat, iar inscripția de lângă explică semnificația scenei: „Fata care doarme dumineca”. Însă lumea Iadului maramureșean include anumite reprezentări care nu sunt descrise de către cărțile de iconografie. La Desești, în partea superioară a Iadului sunt pictate, stând pe scaune, Lenea, Moartea, Ciuma și Foamea. Ulterior, zugravul Radu Munteanu a inclus aceste personaje: în anul 1785 în cadrul
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
lor s-au inspirat apoi cercetători consacrați, valorificând numai în parte datele monografice. În 1909, Ioan Bîrlea a adunat de la Nicolae și Vasile Doroș inscripțiile din biserică și de pe margini de carte, în valoroasa sa colecție de însemnări din bisericile maramureșene. Doi ani mai târziu, Tit Bud a preluat și el informații despre biserică și parohie din scrierile fraților Doroș în lucrarea sa de referință despre viața bisericească din parohiile vicariatului Maramureșului până la acea dată. Lăcașul lipsește din lucrările monografice ulterioare
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
dată. Lăcașul lipsește din lucrările monografice ulterioare asupra bisericilor de lemn din Marmureș, precum cele semnate de Victor Brătulescu în 1941 și de I. D. Ștefănescu din 1968. Interesul pentru biserica din Breb revine în lucrarea lui Francisc Nistor despre porțile Maramureșene, unde portița incintei cimitirului, dată din 1790, este pentru prima dată publicată. De una dintre cele mai vechi icoane din valoroasa colecție păstrată în Breb s-a ocupat Marius Porumb în 1975 iar despre pictura murală păstrată parțial pe exterior
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
biserica de lemn din Berbești a fost selectată și desenată de artistul Károly Cserna în volumul ilustrat dedicat Ungariei de nord, din 1898. În 1909, Ioan Bârlea a adunat inscripțiile din biserică în valoroasa sa colecție de însemnări din bisericile maramureșene. Doi ani mai târziu, Tit Bud face un mic istoric al bisericii. Câteva date suplimentare despre biserică au fost surprinse de Vasile Moldovan, cu ocazia vizitei canonice a episcopului de Gherla, Vasile Hossu. Ultimele date despre biserică, când aceasta încă
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
li s-a indus în conștiință o istorie falsă. Închisoarea Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun, de către adminstrația austro-ungară. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni. În zilele 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați. Deținuții erau ținuți în condiții
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]
-
ale competiției, echipa condusă de Mette Klit câștigă pe 26 mai 2015 primul titlu de campioană a României. Rivalitatea CSM București-HCM Baia Mare a continuat și în finalele altor două competiții: Cupa și Supercupa României, ambele trofee fiind adjudecate de reprezentativa maramureșeană. Prin câștigarea titlului național în 2015, CSM București a primit dreptul de a juca în Liga Campionilor EHF, cel mai competitiv și prestigios turneu intercluburi. Din dorința de a propune o echipă mai bună pentru noul sezon, clubul realizează o
CSM București (handbal feminin) () [Corola-website/Science/328898_a_330227]
-
meci câștigat pe teren propriu împotriva contracandidatei HCM Baia Mare. Astfel, în urma unui parcurs foarte bun pe plan intern, echipa a obținut cel de-al doilea titlu de campioană a României în aprilie 2016. Singura înfrângere suferită a fost împotriva rivalei maramureșene, în ultima etapă, când CSM nu mai putea matematic pierde titlul. De asemenea, sezonul 2015—2016 a adus o altă realizare pentru clubul bucureștean: câștigarea atât a Cupei (împotriva HCM Baia Mare în semifinală și HCM Roman în finală), cât și
CSM București (handbal feminin) () [Corola-website/Science/328898_a_330227]
-
cu sălile pline. În sezonul 2014—2015, fiecare echipă a câștigat meciul de pe teren propriu, însă marele trofeu al Ligii naționale a fost câștigat de CSM București, care s-a împus într-o dublă tur-retur în play-off. În schimb, formația maramureșeană a câștigat atât Cupa, cât și Supercupa României. Lupta celor două formații pentru supremație a continuat și în sezonul 2015—2016: CSM București a câștigat în tur, iar HCM Baia Mare a câștigat în retur, în ultima etapă, într-un meci
CSM București (handbal feminin) () [Corola-website/Science/328898_a_330227]
-
ierarhia din Liga națională, clubul din capitală fiind deja desemnat câștigător al campionatului. Ulterior, cele două echipe s-au reîntâlnit în semifinalele Cupei României, câștig de cauză având CSM București. Rivalitatea aceasta s-a stins în 2016, odată cu dispariția echipei maramureșene. Astfel, în intervalul 2014—2016, cele două cluburi au disputat 9 meciuri în competițiile interne: 5 câștigate de CSM București și 4 de către HCM Baia Mare. Odată cu debutul în Liga Campionilor EHF, CSM București a întâlnit în mai multe ocazii echipa
CSM București (handbal feminin) () [Corola-website/Science/328898_a_330227]
-
și chiar ai lui Bogdan I, Volovățul probabil avea o anumita autoritate: era vechi, din Carpați. După dispariția lui Stanislav de Elova, este consemnat că stăpân al Volovățului boierul Giurgiu, fiul cel mic al lui Dragomir Albul, tot un nobil maramureșean din suita lui Dragoș Vodă. În 1421, după ce Papă a fost de acord cu desfacerea căsătoriei dintre Alexandru cel Bun și prințesa lituaniana Rimgailla, o catolică înfocata, domnitorul face o generoasă danie fostei sale soții, constând în târgul Siret și
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Dragoș, un voievod din Maramureș.. Obiectivul noii mărci era acela de a apăra trecătorile din Carpații Orientali prin care tătarii ar fi putut să treacă peste munți. Relativ la scurt timp după stabilirea lui Dragoș în Moldova, familia unui alt voievod maramureșean - Bogdan - rivală cu familia lui Dragoș și aflată în conflict cu regele Ungariei, trece dincolo de Carpații Orientali. După alungarea descendenților lui Dragoș începe o nouă dinastie numită a Bogdăneștilor — cunoscută în istoriografia modernă ca Dinastia Mușatinilor. Opinia de mai sus
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
regii maghiari care a întreprins o expediție militară la răsărit de Carpați - în urmărirea Cumanilor - și s-a aflat în Moldova în cadrul evenimentelor care s-au asociat cu formarea voievodatului moldovenesc pe la mijlocul deceniului 9 al secolului al XIII-lea. Originea maramureșeană a lui Dragoș Vodă are doar un suport nedocumentat, legendar (nu este exclus că el să fi fost de fapt o căpetenie locală). Voievodatul întemeiat de Dragoș și consemnat cu numele de Moldavia, are centrul la Baia și ține sigiliul
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
orale. Atât Descălecătorul cât și urmașii săi au militat pentru menținerea relațiilor feudale și de supunere față de coroana maghiară, supunere care este pusă la îndoială de revolte succesive. Penultima dintre aceste revolte este înfrântă în 1359 de un alt comandant maramureșean numit tot Dragoș - din Giulești. Voievodul Bogdan din Maramureș a intrat alături de alții în conflict cu regele ungar spre sfârșitul primei jumătăți a secolului XIV. Considerat cea mai importantă persoană dintre răzvrătiți, în jurul anilor 1342-1343 regele Ludovic I i-a
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
de care era acuzat de regalitatea maghiară, aceasta nu a confiscat averile și nici nu a luat alte măsuri juridice împotriva lui, posibil pe fondul notorietății de care Bogdan se bucura în rândul comunității locale. Înainte de 1345 majoritatea populației românești maramureșene deja se răzvrătise. Deși fugit, se pare că viitorul domnitor nu a renunțat de la bun început la ideea revenirii, deoarece mai tîrziu sunt amintiți că au pătruns în Maramureș "invasores de Mulwa". Odată însă cu incendierea bisericii și curții din
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
malul unui afluent al Someșului, "Copus" [kopuș], în cronică "fluuium copus" (astăzi Căpuș), foarte probabil, după obiceiul vremii, denumit după familia pe a cărui domeniu se află. În secolul al XIII-lea și secolul al XIV-lea familiile de nobili maramureșeni Cupșa (sau Cupcia) au făcut parte dintre cele care au descălecat odată cu Dragoș Vodă în Moldova, unde au înființat satul Cupca din ținutul Suceava și o mare moșie pe cursul superior al râului Ciuhur din ținutul Hotin; au întemeiat familia
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]