771 matches
-
descoperirea dinamitei Într-o conferință pe tema „Poate fi literatura globalizată?”, Gheorghe Schwartz susține teza conform căreia nu limba frânează procesul globalizării, ci eterogenitatea mentalităților și a moravurilor. Cu alte cuvinte, nu contează dacă scrii în americană sau în graiul maramureșean, important e să poți vedea lumea (Weltanschauung!) ca și un... Ca și un ce? Ca și un timișorean sau ca și un new-yorkez? Aici n-am înțeles prea bine... Probabil că Schwartz crede într-un soi de ecumenism generalizat, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
explic de ce Maramureșul e regiunea românească cea mai cunoscută în Occident. În orice caz, în Franța. Sigur, turismul, frumusețea așa-zis sălbatică a acestei regiuni, faima etnologică întreținută încă din timpul lui Ceaușescu, fotografii care s-au perindat pe meleagurile maramureșene, bisericile de lemn, veșmintele locuitorilor, toate astea au contribuit, nu încape nici o îndoială. Jean Cuisenier, starostele etnologilor francezi, a scris o carte, Memoria Carpaților (tradusă de curând și în românește, la Editura Echinox din Cluj), în care Maramureșului i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
curând și în românește, la Editura Echinox din Cluj), în care Maramureșului i se consacră cel mai mare număr de pagini. Gurile rele (cum sunt și eu considerat de unii...) ar spune că faima Maramureșului se datorează mai degrabă adolescenților maramureșeni care se prostituează în Bois de Boulogne sau adulților care cerșesc cu seninătate pe străzile Parisului. (Cerșetorii aceștia nu sunt numai țigani, cum le place unora să spună, ci chiar țărani maramureșeni, bărbați și femei care se reped să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
că faima Maramureșului se datorează mai degrabă adolescenților maramureșeni care se prostituează în Bois de Boulogne sau adulților care cerșesc cu seninătate pe străzile Parisului. (Cerșetorii aceștia nu sunt numai țigani, cum le place unora să spună, ci chiar țărani maramureșeni, bărbați și femei care se reped să-ți deschidă ușa, mai ales în fața oficiilor poștale (n-am înțeles de ce): încropesc ceva bani în felul acesta și apoi se întorc în satul de baștină și se pun să construiască o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice, Editura Academiei, București, 1981. 30. Oskar Dähnhardt, Natursagen. Eine Sammlung naturdeutender Sagen, Märchen, Fabeln und Legenden, vol. I (Sagen zum Alten Testament), Leipzig și Berlin, 1907. 31. Anca Pop-Bratu, Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice, Editura Meridiane, București, 1982, pp. 58, 69, figura XXII. 32. Victor Brătulescu, „Biserici din lemn din Maramureș”, în Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, an 34, 1941, p. 71, fig. 116-117. Mulțumim Olgăi Trestioreanu-Brătulescu pentru permisiunea de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cuțit/ pe fruntea latinității; iar pentru Sighet: Cât-îi Maramureșu'/ Nu-i oraș ca Sighetu";/ Sighetu'-i oraș mnicuț/ Tătă fata-i cu drăguț. Cuvinte "obișnuite", cunoscute de lumea întreagă. Citesc, în continuare, Nicolae Labiș, Mihai Eminescu, Gellu Naum și folclor maramureșean fără să mă plictisesc! Ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? Cât datorezi poeziei în devenirea ta umană? Cât reproșezi poeziei în neîmplinirile tale cotidiene? Poezia e un dar sau o povară? Iată un răspuns șablon: poezia mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
semnificație estetică, unic. În rest nu-i decât o întâlnire ratată între Cuvânt și Intimitate. Care ți-au fost, care îți (mai) sunt mentorii? Cât le datorezi, cât îți datorează? Nicolae Labiș, George Bacovia, Mihai Eminescu, Gellu Naum și folclorul maramureșean. Lista este aleatorie. Apoi nu vreau a nedreptăți pe cineva și mai zic: toți poeții care îmi plac. Nu le datorez și nu îmi datorează nimeni nimic. Lor le datorez eu totul. Ce am fost și ce-am ajuns, lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Din perspectiva ta, vezi Europa cu o sută de ani în față? Iți pasă de " ora exactă " a Europei? Unde se situează poezia ta în relație cu poezia Europei? Domnul tău englez nu a înțeles nimic din frumoasa-i experiență maramureșeană. O văzut, o plecat și o scris. Atât. Dacă ar fi mângâiat măcar unul dintre câinii stânei și-ar fi dat seama că acei câini, câinii de stână, sunt chiar de mângâiat. De nemângâiat este jurnalistul! Ăsta mușcă și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
târgul aista al Siretelui și de aceea suntem puși să facem rânduială... Că, pe aici, din vechime, a fost cnezatul rusinesc al Haliciului, cu una sută cincizeci de ani înaintea moldovenilor. Înțeleg! Cnezat al rusinilor, dar fără oameni... Doar cnejii maramureșeni care-au venit n-au întemeiat Moldovu cu rusini, ci tot cu moldoveni!.. Altfel nici că se putea! Că unde sunt acei rusini? Și unde-s urmele lor scrise, vorbite, zidite! Lipsesc ca și cum nici n-ar fi fost vreodată. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel de haine. Acum, de exemplu, își trântise o șubă siberiană și o pălărie de paie Maurice Chevalier. Își mai și înnoda, lasciv, mult aplecată pe stânga, nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți nelămuriri, vă ajut eu insistă oficiantul. De-asta suntem aici. Pentru chestii de colaborare și îndrumare, respectiv, când nu tăiem chitanțe. Chiar dacă nu suntem solicitați, avem instrucțiuni să întrebăm onor clientela, care poate e nelămurită sau, așa cum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tulim, o după-masă întreagă am șmotruit ca electrocutații și-am săpat niște șanțuri, de putea să se plimbe metroul prin ele și să intri în ele pîn' la perciuni... După ce-am scăpat noi de acolo, a angajat niște gudulani maramureșeni, oameni râioși la muncă, care-n două mișcări au desfundat străduțele, au fleorțăit ogrăzile, au șubrezit fundațiile și i-au înconjurat vrăjitoarei gospodăria cu trei seturi de tranșee... Cataroiul deșirat nu mai rezistă. 57 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trimit lui Majed? Dar unde Dumnezeu o fi Majed?... Între timp, Antu a gestionat fericit înălțarea unei capele în curtea căsuței mele. Este o bijuterie arhitectonică, futurístă rău de tot. Am lucrat un an la schițele ei. Am amestecat stilurile maramureșean și moldav și a rezultat un fel de mini-bisericuță de poveste. I-am școlit pe meșterii băștinași și din perspectiva priceperii misterului șindrilei. Au realizat, din nu știu ce fel de lemn, o șindrilă specială, care ar putea fi invidiată și pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dacă erai student la arte. Ei îi arătau plasatoarei legitimațiile de la Filologie și forțau intrarea. Alo, alo, unde dați buzna? Numai cei de la Arte pot intra cu legitimația! Păi ce, doamnă, Filologia nu-i artă? No! Văzându-i cu traiste maramureșene și clopuri, simțind damful de usturoi, funcționara bătea în retragere. La epoca studenției, când făceau transhumanța din Maramureș, Ionicii garau în camera lui Șerban, pe a cărei ușă era aplicată plăcuța Lift de patru pesoane, maximum 320 kg . Proprietarul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bătrână. Abia când auzi din nou răcnetul acela Își dădu seama că Înăuntru se afla o femeie care năștea. De pildă, În Amintirile soldatului Paul Alexa din Bred, din războiul din anul 1914 această imagine adecvată contextului În care țăranul maramureșean este confruntat cu un eveniment mondial și permanent cu moartea capătă formularea: La cătană-așa i-i dată / Să moară moarte-mpușcată; La cătană-așa i-i scrisă / Să moară moarte ucisă; La cătană-așa i-i bună / Să moară fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prezentările de pe crucile din „Cimitirul vesel”. Artistul e acum aici și poate să-i prezinte „civilizația lemnului” cu vestitele porți ale caselor, pe care sunt sculptate funii împletite, colaci și sori în relief. Sau poate să-i arate vestitele biserici maramureșene cu turlele săgetând văzduhul... Ori poate să treacă împreună în Munții Apuseni, ca să asculte „chemările” tulnicăreselor. Îi poate dărui Anei frumoase blide pictate și căni de lut, o poate învăța să lucreze ea însăși cu vestita roată a olarului... Dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Sibiu), „Pământul” (Călărași), „Pagini literare” (Turda), „Familia”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. La Satu Mare a scris frecvent la publicațiile locale „Cronica sătmăreană” și „Afirmarea”. Este unul dintre animatorii cenaclului literar Afirmarea. Traduce integral Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu de Apollinaire în „Pagini maramureșene”. Poemul fără flăcări, volum publicat de G. în 1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Perpessicius, Lecturi, 229-232; Nae Antonescu, Gabriel Georgescu, „Afirmarea” (Satu Mare), 1978, 361-364; Grigurcu, Poeți, 247-250; Ion Ghiur, Un poet al existenței discrete, „Pagini literare”, 1985, 5; Gheorghe Grigurcu, Un valoros poet uitat, RL, 1993, 10; Vasile Știrbu, „Poemul fără flăcări”, „Astra maramureșeană”, 1997, 1; Ion Ghiur, G. Georgescu, uitarea și puterea, „Echipa”, 1998, 2; Dicț. scriit. rom., II, 353-354; Laura Temian, Otilia Marinescu, Ana-Maria Brezovschi, Autori maramureșeni, Baia Mare, 2000, 203-206. P.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Gheorghe Grigurcu, Un valoros poet uitat, RL, 1993, 10; Vasile Știrbu, „Poemul fără flăcări”, „Astra maramureșeană”, 1997, 1; Ion Ghiur, G. Georgescu, uitarea și puterea, „Echipa”, 1998, 2; Dicț. scriit. rom., II, 353-354; Laura Temian, Otilia Marinescu, Ana-Maria Brezovschi, Autori maramureșeni, Baia Mare, 2000, 203-206. P.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
a-l da ca zestre fiicelor. În plus, presupunea dreptul de judecată asupra sătenilor, îndatorați cu dijmă și cu muncă pentru stăpânii lor, așadar o stare de lucruri tipic feudală. Țăranii erau supuși cnezilor-aceștia erau stăpânii lor. Un text juridic maramureșean spunea: "Cnezatul era dreptul de a exercita stăpânirea pe proprietățile sale, în chip independent de magistrații țării". Această nobilime prestatală (cnezială) nu se afla, la origine, cuprinsă în instituțiile monarhiei feudale (Ungaria), de-aici situația lor de dependență pe pământurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
învăluite în mister (necunoscute). Este cert că venirea lui de peste munți, din regatul Ungariei, n-a fost întâmplătoare și este exclus ca aceasta să fi avut loc în urma unei expediții vânătorești, cf. legendei. Gratificațiile acordate de regele Ludovic unor nobili maramureșeni sugerează o expediție militară organizată din inițiativa curții ungare, prin folosirea elementului românesc de dincolo de munți. Prezentarea evenimentelor din 1359 ("descălecatul") de către tradiția istorică, în care rolul principal i-ar fi revenit lui Dragoș, este în dezacord cu sursele istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împotrivirea celor înlocuiți sau destituiți, în vremea în care funcția voievodală devenise ereditară. El, Dragoș, a acționat ca împuternicit al regelui Ungariei, într-un teritoriu cu o populație potrivnică ambițiilor dominatoare ale regatelor catolice vecine. Grupul politic și militar cuceritor maramureșean a avut de întâmpinat și alte adversități, dar nu cunoaștem amănuntele. Dar, așa cum rezultă din legendele populare, oamenii de rând i-au primit bine pe Dragoș și grupul de nobili din jurul său.33 V. Spinei este singurul istoric cunoscut care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
coroanei ungare. Folosindu-se de faptul că regele Ungariei, Ludovic de Anjou, era angajat în război împotriva Veneției și în problemele din sudul Dunării, după moartea lui Ștefan Dușan al Serbiei, voievodul Bogdan a trecut munții în fruntea luptătorilor săi maramureșeni. Ajuns la est de Carpați, după ce părăsise "moșia sa" de la Cuhea, "el strică socotelile regelui" (Iorga) și reușește să izgonească pe stăpânul legiuit al mărcii, Balc, apoi se instalează aici "cu așa putere" încât nu mai poate fi înlăturat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spre sfârșitul secolului al XIV-lea), la nord-est și est linia Nistrului, iar sud-estul (Bugeacul) era stăpânit în continuare de Hoarda de Aur. În concluzie, întemeierea ("descălecatul") Moldovei, ca stat de-sine-stătător, departe de a fi rezultatul exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern, firesc, a fost perturbat de invazia și dominația mongolă și de politica expansivă a regalității ungare. Confruntările cu Hoarda de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
București, 1943. Mehedinți S., Creștinismul românesc, București, 1941. Meteș Șt., Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX, București, 1977, p. 22-36. Mârțu F., În legătură cu problematica primei capitale a Țării Românești, în BOR, 1970, nr. 7-8, p. 787-795. Mihaly I., Diplome maramureșene din secolele XIV-XV, Sighet, 1900. Mihăilă Gh., Împrumuturi vechi sud-slave în limba română, București, 1960. Minea I., Din trecutul stăpânirii românești asupra Ardealului. Pierderea Amlașului și Făgărașului, București, 1914. Idem, Despre stema Moldovei, în Cercetări Istorice, 1925, nr. 1, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1927) poate fi considerată o lucrare semnificativă pentru orientarea publicisticii lui. Este, de asemenea, autor de versuri, găzduite de diferite reviste și iscălite cu pseudonimele Robert Hart și Walter Rahuz. Câteva articole privitoare la cultură i-au apărut în „Icoane maramureșene”, „Cugetul liber”, „Șantier”, „Gândul vremii” ș.a. A fost unul dintre fruntașii Partidului Socialist din România, militând pentru formarea și consolidarea Federației Partidelor Socialiste din România (1924-1927). Membru în Comitetul Executiv al Partidului Social Democrat din România (1926-1938), s-a aflat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]