1,101 matches
-
cetate că multe altele, un cuib liniștit între munți care este al lor încă din evul mediu. Este puțin mai mult, ca un municipiu în cadrul Statului Papal, o mică autonomie fără întăriri, fără apărare. În Italia pretutindeni duci, mari prinți, marchizi, baroni, regi și împărați. Peste tot este răspândită asuprirea și absolutismul. În Olanda situația este mai puțin posomorâta. În Veneția apare o mică rază de lumină. Ajunge la Veneția vestea că pe un vârf al muntelui Apenin, în interiorul statului papal
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
o profundă legătură spirituală care constituia în primul rând un prilej de schimb de idei, nu o simplă legătură socială. Pentru Demetriescu, prietenia este sentimentul descris de Marcus Pacuvius în tragedia "Dulorestes" - citat de Cicero în "De Amicitia" - este amiciția marchizului de Posa pentru Don Carlos din tragedia lui Schiller sau cea a lui Basanio pentru Antonio din "Neguțătorul din Veneția" a lui Shakespeare. Chiar dacă analogiile de acest gen par să prezinte prieteniile lui ca un exercițiu literar, Anghel Demetriescu era
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
Științe ale Informației, Áquila - GED, Lda., Lisabona. Creator al sistemului ATHOS destinat arhivelor virtuale complexe. Din 2003, director fondator al firmei Cyberlex; creator lingvistic al variantei spaniole și portugheze al programului Tropes pentru analiză semantică a conținutului textual. Premiul Fundației Marchizul de Pombal, pentru „Inovație și Tehnologie”, pe 2003. 2006 - 2008, profesor la Universitatea Modernă din Lisabona, Facultatea de Psihopedagogie, unde a condus cursul Introducere în intervenția psihopedagogică I. 2009 și până în prezent, expert pe termen lung, UEFISCDI, București.
Dan Caragea () [Corola-website/Science/308610_a_309939]
-
angajat ca secretar a unor personalități, scriind și comedii și alte piese de teatru la comandă. În 1583 s-a înrolat în marină și a luptat în bătălia de la Isla Terceira, sub comanda viitorului său prieten don Álvaro de Bazán, marchiz al Sfintei Cruci de Mudela. Va dedica una dintre comediile sale fiului marchizului. Lope de Vega a ajuns să studieze gramatică într-o organizație clericală și apoi matematică în cadrul Academiei Regale, muncind ca secretar al marchizului de las Navas. Cu
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
teatru la comandă. În 1583 s-a înrolat în marină și a luptat în bătălia de la Isla Terceira, sub comanda viitorului său prieten don Álvaro de Bazán, marchiz al Sfintei Cruci de Mudela. Va dedica una dintre comediile sale fiului marchizului. Lope de Vega a ajuns să studieze gramatică într-o organizație clericală și apoi matematică în cadrul Academiei Regale, muncind ca secretar al marchizului de las Navas. Cu toate acestea, însă, continua să fie atras de deja numeroasele sale aventuri amoroase
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
don Álvaro de Bazán, marchiz al Sfintei Cruci de Mudela. Va dedica una dintre comediile sale fiului marchizului. Lope de Vega a ajuns să studieze gramatică într-o organizație clericală și apoi matematică în cadrul Academiei Regale, muncind ca secretar al marchizului de las Navas. Cu toate acestea, însă, continua să fie atras de deja numeroasele sale aventuri amoroase. Elena Osorio a fost prima sa mare dragoste, „"Filis"”, din poeziile sale, despărțită pe atunci de soțul ei, actorul Cristóbal Calderón. Lope îi
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
acțiunii, narând două întâmplări în loc de una în aceeași operă, procedeu denumit „"imbroglio"”. După ce și-a ispășit pedeapsa, Lope de Vega s-a mutat în Toledo în 1590 și acolo i-a servit lui don Francisco de Ribera Barroso, mai târziu marchiz de Malpica, și după aceea ducelui de Alba. A devenit „gentilom de cameră” la curtea ducală din Tormes, unde a trăit între 1592 și 1595. Aici a intrat în contact cu opera dramatică a lui Juan del Encina, perfecționându-și
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
Lope de Vega s-a căsătorit numai pentru bani. Cu toate acestea, cei doi au avut împreună un fiu, Carlos Félix, și trei fiice, la care scriitorul a ținut cu adevărat. Lope de Vega a început munca de secretar al marchizului de Sarria, viitor Conte de Lemos, rămânând în serviciul său până în 1603, când Lope pleacă la Sevilla. Lope se îndrăgostește de Micaela de Luján, „"Celia"” sau „"Camila Lucinda"” din versurile sale; o femeie frumoasă, dar incultă, care pe deasupra mai era
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
14 octombrie 1536, Le Muy, Franța) a fost un poet și militar din „Secolul de aur” spaniol. Este considerat unul din cei mai mari scriitori de expresie spaniolă din istorie. era descendent, din partea tatălui, a lui Íñigo López de Mendoza, marchiz de Santillana, iar, din partea mamei, a lui Fernán Pérez de Guzmán. S-a născut probabil la Toledo, conform unora în 1501, și a altora în 1503. A rămas orfan de tată și a primit o educație riguroasă la Curte, unde
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
și ale teistului conte Volney. Unul dintre avantajele locuirii în Brooklyn a fost ocazia lui Whitman de a vedea oameni faimoși în zilele în care aceștia vizitau New York City. Astfel, el i-a văzut pe președintele Andrew Jackson sau pe marchizul de Lafayette. Acesta din urmă a ajuns personajul principal al uneia din poveștile legate de copilăria lui Whitman, deoarece, în timpul vizitei sale la New York l-a ales pe micuțul Walt (avea pe-atunci doar șase ani) din mulțime și l-
Walt Whitman () [Corola-website/Science/308084_a_309413]
-
Numele real: un vampir, care apare în românul ficțiune a scriitoarei americane Anne Rice. Informații generale:S-a născut în 1758 în Auvergne. Este al șaptelea fiu al Marchizului de Lioncourt și al Gabrielei de Lioncourt, soția acestuia. Istoria vieții sale de muritor.Lestat a trăit în Castelul Lioncourt până la vârsta de 12 ani,când a fost trimis la o mănăstire pentru studii.După ce tatăl său a aflat de
Lestat de Lioncourt () [Corola-website/Science/308183_a_309512]
-
Celor Care Trebuie Păziți.Mai târziu a plecat în New Orleans unde l-a găsit pe tatăl său orb și pe Louis de Point du Lac,pe care l-a transformat în vampir.Din 1791 până în 1794 a trăit cu Marchizul și cu Louis pe plantațiile familiei Point du Luc.După moartea tatălui său și a rebelinii sclavilor,a fugit cu Louis.În 1862 a fost grav rănit de Claudia,dar a supraviețuit și s-a întors la Paris.Aici,condus
Lestat de Lioncourt () [Corola-website/Science/308183_a_309512]
-
încep să apară personajele din farsa organizată de Falke, care-l asigură pe prinț că se va distra copios. Adela, îmbrăcată cu rochia stăpânei, află de la sora ei Ida că nu aceasta a invitat-o la bal. Eisenstein, prezentat ca Marchiz de Renard, trebuie să facă față numeroaselor pahare oferite de prinț. O recunoaște pe Adela, dar Falke încearcă să-l convingă că aceasta este domnișoara Olga. Frank, directorul închisorii, este prezentat drept contele Chagrin. La petrecere apare și Rosalinda, mascată
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
de postura sa de arestat. La închisoare sosesc, pe rând, Frank, directorul, apoi Adela și Ida, care-i mărturisesc adevărul că Adela nu este artistă, dar e plină de talent. Apare și Eisenstein, despre care Frank află că nu este Marchizul de Renard. Surprizele continuă: Gabriel, la rându-i află cine a fost arestat în locul său și îl întâlnește pe avocatul Blind, chemat de Alfred. Dorește să se răzbune pentru infidelitatea Rosalindei, dându-se drept Blind. Însă mare îi este surpriza
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
comerțul cu statele și teritoriile vestice ale Uniunii. În 1798, Spania a revocat unilateral acest tratat, fapt care i-a nemulțumit profund pe americani. În 1801, guvernatorul spaniol Don Juan Manuel De Salcedo a preluat administrația Louisianei de la fostul guvernator, marchizul de Casa Calvo și a restabilit imediat dreptul Statelor Unite de a depozita bunuri în port. Anterior, în anul 1800, Napoleon Bonaparte a readus Louisiana sub controlul Franței conform condițiilor celui de al treilea tratat de la San Ildefonso, după ce, între 1762
Achiziția Louisianei () [Corola-website/Science/307587_a_308916]
-
Evului Mediu timpuriu, a dus la o stabilizare economică și politică a regiunii. Conform acestei autonomii ținuturile au purtat sub carolingieni denumirea de "regnum", principii normanzi asumându-și ei înșiși răspunderea pentru implementarea dreptului și instituțiilor francilor. Titlul de "marchio", marchiz, dobândit de Richard I. în 965/968, i-a permis acestuia să instituie la rândul său conți în domeniu, alegându-i din rândurile propriei familii. Titlul de duce a fost purtat de casa normandă după venirea la putere a Capețienilor
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
permanent a devenit la 9 aprilie 1772. A continuat să scrie numeroase lucrări științifice și filosofice până la moartea sa, survenită la 29 octombrie 1783. În discursul funebru ținut cu această ocazie la Academia Franceză, noul secretar al acestei prestigioase instituții, Marchizul de Condorcet, a elogiat întreaga activitate a lui D'Alembert, subliniind îndeosebi contribuțiile sale la dezvoltarea științelor exacte. Împreună cu Denis Diderot, D'Alembert a fost inițiatorul și editorul principal al Enciclopediei. În 1745, D’Alembert, care era deja membru al
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
crimă la acel moment pedepsită cu moartea. (El a fost eliberat opt ani mai târziu și i s-a permis să se întoarcă în Franța). Fratele ei mai mic a fost Abel-François Poisson de Vandières, care mai târziu a devenit marchiz de Marigny. Jeanne Antoinette a fost inteligentă, frumoasă și rafinată. Și-a petrecut copilăria la Ursuline în Poissy unde a primit o bună educație. La adolescență, mama ei i-a adus acasă tutori care au învățat-o să cânte la
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
y a que je me désole d’un conte que je me fais!"" ("Mă-ntristez de ce scriu"). Ironia destinului este că exact ceea ce s-a vrut inițial o glumă colectivă, o farsă a unor literați parizieni ce viza un nobil (marchizul De Croismare), avea să sfârșească ca serios roman epistolar în toată regula. Pe scurt, povestea este asta: Marchizul, care era un obișnuit al diverselor saloane pariziene, decide să se retragă prin 1759 la castelul său din Caen. Amicii săi apropiați
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
destinului este că exact ceea ce s-a vrut inițial o glumă colectivă, o farsă a unor literați parizieni ce viza un nobil (marchizul De Croismare), avea să sfârșească ca serios roman epistolar în toată regula. Pe scurt, povestea este asta: Marchizul, care era un obișnuit al diverselor saloane pariziene, decide să se retragă prin 1759 la castelul său din Caen. Amicii săi apropiați decid să intervină pentru a-l readuce la viața mondenă a capitalei, unde considerau ei că-i e
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
nu se declară învinsă și face apel la Parlament, moment din care afacerea capătă un caracter public și alură de scandal național. În această etapă cauza ei a primit sprijin de la diverse persoane aflate în poziții influente, cum este și marchizul De Croisemare. Sentința inițială este însă reconfirmată la data de 17 martie 1758: călugărița n-are încotro decât să se împace cu soarta pe care nu și-a ales-o și pentru care nu avea vocație, ea trăind după acest
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
în care fetele de moravuri mai ușoare (curvele) erau "internate" cu forța în mânăstiri), și solicitând adăpost și ceva de muncă. Astfel, amicii sperau să-l aducă în capitală pe al lor Marc-Antoine-Nicolas. Doar că soarta le joacă feste, căci marchizul ordonă tinerei să vină la Caen, unde sigur va fi ferită de orice necaz, cel puțin pentru un timp. Glumeții atunci schimbă strategia și rescriu anuntându-l pe nobil că religioasa este bolnavă, fapt ce o împiedică să călătorească. Vor exista
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
un timp. Glumeții atunci schimbă strategia și rescriu anuntându-l pe nobil că religioasa este bolnavă, fapt ce o împiedică să călătorească. Vor exista în final 19 scrisori (toate compuse de Diderot) care au fost schimbate de grupul de amici și marchiz. Ultima, cea mai lungă, reprezintă practic corpul romanului de astăzi, pe care critica îl consideră în primul rând un roman psihologic (Arthur Wilson), căci Diderot arată o cunoaștere fină a psihologiei umane, a individului cât și a grupului (gloatei), însă
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
vor continua să apară în „Memoriile Academiei din Petersburg” încă 20 de ani. A murit la 18 septembrie 1783, fiind înmormântat în cimitirul luteran din Sankt Petersburg. În discursul funebru ținut pentru Euler la Academia Franceză, secretarul acestei prestigioase instituții, marchizul de Condorcet, spunea: „"... il cessa de calculer et de vivre"” („el a încetat să mai calculeze și să trăiască...”). Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii, printre care geometrie, calcul infinitesimal, trigonometrie, algebră și teoria numerelor. El este o
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
190 de tunuri moderne. Pierderile de vieți omenești s-au ridicat la peste 10000 persoane. Curajul și abnegația cu care au luptat românii au fost apreciate în repetate rânduri în presa românească, în presa străină și de către personalități europene precum marchizul Gramez de Wardes, Prințul Gorceakov sau Izzet Fuad Pașa. Edificatoare în acest sens sunt cuvintele lui Mihail Kogălniceanu din scrisoarea trimisă către agentul diplomatic al României la Viena, Ion Bălăceanu, care spunea: "„România a participat la războiul din 1877-1878 în
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]