1,651 matches
-
schilozi sau lupte mixte, fără a uita de pariuri, un lupanar specializat În damblagii și monștri, un cazinou, un birou de consultanță juridică și financiară, un atelier pentru filtre de amor, o scenă pentru spectacole de folclor regional, teatru de marionete și defilări de dansatoare exotice. De Crăciun, se punea În scenă o reprezentație a Păstorilor cu participarea Întregului catalog al muzeului și a Întregii galerii de prostituate. Faima acestui spectacol se Întinsese pînă dincolo de hotarele provinciei. Tenebrarium-ul s-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă năpădește un fior Înghețat. Tata Îmi aruncă o privire Întrebătoare. Am Încuviințat. Înăbușindu-și un suspin, deschise ușa. Siluetele lui Fumero și ale celor doi ciraci se conturau În lumina gălbuie a pragului. Niște pardesie gri tîrÎnd după ele marionete din cenușă. — Unde-i? strigă Fumero, dîndu-l la o parte pe tata cu o mînă și deschizîndu-și drum spre sufragerie. Tata făcu un gest să-l oprească, Însă unul din agenții care Îi acopereau spatele inspectorului Îl Înșfăcă de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
venit la apelul celui care Îl ucisese pe Miquel. N-am aflat niciodată cum Îl cheamă și cred că nici el nu știa pe cine omorîse. Ca toate războaiele, personale sau la scară mare, și acela era un joc de marionete. Doi oameni au Încărcat trupurile agenților morți și i-au sugerat barmanului să uite de cele Întîmplate, sau avea să Întîmpine probleme serioase. Să nu subestimezi niciodată talentul de a uita pe care Îl deșteaptă războaiele, Daniel. Cadavrul lui Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia lună. Julián era o hîrcă. Nu avea buze, nici obraji. Era un chip fără trăsături, o biată marionetă carbonizată. Orbitele i se lărgiseră și acum Îi dominau expresia. Infirmierele nu mi-au mărturisit-o, Însă simțeau repulsie, aproape frică. Doctorii Îmi spuseseră că un soi de piele violacee, reptiliană, avea să se formeze Încetul cu Încetul, pe măsură ce rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
socrul defunctului a primit vestea În azilul de la Bañolas, a mulțumit cerului și și-a spus că de-acum putea muri Împăcat. 13 Julián a scris cîndva că lucrurile Întîmplătoare sînt cicatrice ale destinului. Nu există lucruri Întîmplătoare, Daniel. SÎntem marionetele propriului nostru inconștient. Ani la rînd voisem să cred că Julián continua să fie bărbatul de care mă Îndrăgostisem, sau cenușa acestuia. Voisem să cred că o vom scoate la capăt, după clipe de mizerie și de speranță. Voisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cum trupul său se zvîrcolea În timp ce Coubert Îl tîra nemilos spre ieșire, cum genunchii lui se loveau de treptele din marmură, iar zăpada Îi sufla În față, cum omul fără chip Îl Înșfăca de gît și, ridicîndu-l ca pe o marionetă, Îl arunca În fîntîna Înghețată bocnă, cum mîna Îngerului Îi străpungea pieptul, țintuindu-l, și cum sufletul blestemat i se risipea Într-un abur negru ce cădea În lacrimi Înghețate peste oglinda fîntînii, În timp ce pleoapele i se zbăteau pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
face cu un joc care sfârșește numai pentru a reîncepe”<footnote B. Elvin, op. cit., p. 5. footnote>. Într-un joc mecanic, ființe complet „despersonalizate” prin caracterul mimat al acțiunilor și sentimentelor parodiază existența. Acordând interes formelor „primitive” de teatru, pantomimei, marionetelor, comediei dell’arte și șotiei, circului, farsei populare, Caragiale ne prezintă imaginea unei lumi menținând sub travestiuri și „despersonalizări” impresia că viața se desfășoară într-un circuit închis și fără perspective „un spațiu închis, fără ieșire”<footnote I. Constantinescu, op. cit
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Farfuridi: Ceva la mijloc... Trahanache: Ceva la mijloc?” Comicul scenei provine din gesticulație, din mimică, din semne de exclamație, din interjecții și puncte de suspensie. Într-o lume a haosului și pseudoordinii, personajele nu pot acționa, ci sunt acționate, devin marionete. Nu întâmplător, Caragiale denumește personajele „oamenii dramaturgului”, „păpușile” lui. S-a observat că dramaturgul avea predilecție spre coordonarea spațiului comic prin gruparea personajelor. Toate conflictele comediilor decurg din faptul că un membru al unui grup vrea să se introducă în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
care ne provoacă râsul. Urâtul se eliberează în acest proces de natura sa hibridă, egoistă. Își recunoaște neputința și devine comic.” Viciul devine comic prin efectul de automatism și de rigiditate pe care-l proiectează asupra personajelor ce devin simple marionete. Urâțenia împinsă până la diformitate este și ea comică, dacă diformitatea este imitată de către o persoană inspirată. Caricaturistul realizează disproporții și deformări mărind efectul până la a face vizibilă cauza. În același fel, gesturile, mișcările corpului omenesc sunt rizibile în măsura în care ne fac
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
tot dinadinsul să profite de degringolada lui și-l manipula de la distanță. Noimann se gândi mai Întâi la Satanovski. Poate că și aceasta era o simplă demonstrație de iluzionism, În care Îi fuseseră antrenate afectele. Noimann se simțea ca o marionetă aflată În mâinile unui păpușar dibaci, care, ascuns după cortină, Îl prezenta publicului, schimonosindu-i fața În fel și chip. Era suficient ca păpușarul să miște un deget pentru ca medicul să simtă În interiorul său o neliniște și teamă ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea. Nu cunoaștem adevărul pentru că el ne-a fost ascuns permanent; azi, la fel ca și ieri, domnește minciuna, fărădelegea și defăimarea. Legionarii sunt trași veșnic pe roata infamiei. Marionete, agenți vopsiți în culori naționale, ne atacă furibund și ne vor pieirea, negând adevărul, inclusiv memoria morților noștri și istoria Neamului nostru creștin. El a îndurat „pelerinajul” multor închisori, una mai crâncenă decât alta: Deva, Alba Iulia, Târgușor, Gherla, apoi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
provocase cele mai mari dezastre. O caricatură fixată pe panoul cu anunțuri spunea totul: Mickey Cohen purtând cipilica de ovrei, cu semnul dolarului lipit pe moț, și mânuind cu niște sfori doi polițiști în uniforma de la LASD ca pe niște marionete. Un balon îi completa gândurile: Băi, ce le-am tras-o la LAPD! Bine că-i am pe polițiștii de la comitat să mă șteargă la fund! Danny văzu mai multe găuri mici punctând fața lui Mickey: gangsterul numărul unu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era la datorie, iarna era frumoasă iar vântul Încetase. Dar cetatea tot n-avea suflet. Era, parcă, locuită de păpuși mecanice. Viața continua, dar În surdină. Oamenii făceau ceea ce făcuseră și până atunci, dar mișcările lor aduceau cu cele ale marionetelor. Totul stătea sub clopotul de sticlă al unei așteptări grele. Erina aștepta o veste despre Cosmin. Oricum ar fi fost ea, dar veste. Cetatea mai aștepta și alte vești. Unele le primise. Dar erau rele. Din câte pricepuse Erina, sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Wiggs, care se uită în jur nervos, căutând pe cineva să-l sprijine în atmosfera rece care se instalase la popotă. Observă expresia contemplativă a tânărului Privett-Clampe și-și făcu iluzii că măcar unul din adunare apreciase subtilitatea argumentelor sale. Marionetă prostească a clipei, Privett-Clampe ridică privirea întâlnind-o pe cea a lui Wiggs. Gândindu-se că ar fi bine să zică ceva, spuse: da, ar fi bine, apoi înclină din cap cu oarecare convingere. Asta a declanșat ceea ce a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viu până la noi - o mie de miliarde de ani... - Cât suflul universului! murmură ca o încheiere Zeul Neantului. În acest timp, Homer, care, la început, de bine de rău, se ținuse de bara din fața altarului, atârna acum moale, ca o marionetă, cu picioarele rășchirate grotesc și cu brațele bălăbănindu-i-se de la subțiorile proptite de sulul metalic. - Nu ești dumneata Barbara Hamilton? - Ba da, răspunse un glas mirat de femeie. Dar de unde știi? Era amplificatorul care reproducea "pista sonoră" a memoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
urmei, amândoi suntem manciurieni. Nu încercăm să ținem sus același cer? Nu sunt în stare să mă conving. Nuharoo și cu mine suntem regenții de drept, numiți de împăratul Hsien Feng. Însă Su Shun ne privește doar ca pe niște marionete, regenți numai cu numele. Nu avem nici un cuvânt de spus cu privire la edicte și decrete. Acum câteva zile el chiar a refuzat să se uite pe un proiect pe care noi îl autorizaserăm după câteva modificări minore. Ordinele și cererile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trebui să ne retragem din Regență. La audiență, oamenii lui Su Shun vorbesc unul după altul, încercând să ne sperie. Ei îl vorbesc de rău pe prințul Kung și îl acuză pe Tung Yen-ts’un de neloialitate, considerându-l o marionetă: — Trebuie să tăiem mâna care trage sforile! Prințul Kung voia ca eu să nu vorbesc, dar portretul negativ pe care îl zugrăvește Su Shun are efect printre membrii Curții. Ar fi fatal să îi permit lui Su Shun să stăruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Astfel, deși îl încercau mila și compasiunea în mijlocul unui asemenea banchet, nu suferea nici o mustrare de conștiință din cauza motivului său ascuns, și anume de a-l folosi pur și simplu pe acel filfizon fragil și aristocratic ca pe propria lui marionetă. Motivul era clar: nimeni nu are mai mari șanse să declanșeze dezastrul decât descendentul nătăfleț al unei familii ilustre înzestrat și cu o moștenire, și cu reputație. Și, cu cât e mai predispus să fie folosit, cu atât devine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înțelegea foarte bine gândurile. Punându-se în locul lui Ieyasu, se întreba dacă ar fi fost în stare să reacționeze la fel. Pe măsură ce acele zile treceau, singurul om pe deplin mulțumit de sine însuși era Nobuo. După întâlnirea de la Yadagawara, devenise marioneta ideală a lui Hideyoshi. Indiferent de situație, se întreba: „Oare ce părere o fi având Hideyoshi despre asta?“ La fel cum înainte se bazase pe Ieyasu, acum era îngrijorat de reacțiile lui Hideyoshi față de tot ceea ce făcea, Prin urmare, tindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
femei cred că sunt asistenta satului și mă roagă să le văd copiii bolnavi... Spun că sunt noua învățătoare și femeile par să priveasca prea insistent la paltalonii mei albi, prea mulați... Apoi, dau cu înțeles din cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și picăturile de sânge sfințesc amurgul zilei aplecate . Iarna o să fie grea. Fiecare înfrigurat va trece prin flacăra lemnului împărțit.Moartea râde ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii.Sforile îi strâng din ce în ce mai crunt încheieturile.Păpușarul le strunește cu îndemânare și zâmbește larg publicului după fiecare reprezentație. Ar zâmbi și ea copiilor care îi îndeasă dulciuri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aveau simbol în puțina ei rațiune. Pe când păpușarul dormea liniștit, a pornit așa, hai hui pe străzi.A nimerit într-un „azil de suflete” ...Lumea îl numea „anticariat”. Aici zăceau vechii prieteni ai oamenilor. Unii plecați, alții emancipați, alții îndatorați. Marioneta asculta înmărmurită povestea fastuoasă a oricui. Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și simte voluptatea libertății ca pe o pasăre liberă a văzduhului. Păpușarul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
atâta joacă. Într o noapte senină, va privi cu mare curaj luna sidefie, fantomatică arătare cântată cu glas răgușit de trubadurii întârziați și liniștea o să-i pătrundă n suflet, picătură cu picătură, ca o perfuzie uitată-n venă... Așa gândesc marionetele când păpușarul le sucește bezmetic brațele, capetele, și trupurile lor fac plecăciuni la comandă. Degeaba râd copiii.Totul e durere. Cortina se lasă ca o pânza a întunericului peste chipurile nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-o să-l mai asculte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-o să-l mai asculte Ecoul pașilor ei va răsuna ca o rugăciune pe altarul tăcerii și ea visează mereu același vis în care oamenii au sfori legate de trupuri. Dragoste este destulă Gura știrbă a lumii se hlizește într-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]