1,037 matches
-
a avut ideea de a realiza o astfel de bicicletă, menită să ușureze transportul în mediul urban. Minunata invenție are rezistența unei biciclete normale, deși întregul șasiu este construit din carton, acoperit cu un material impermeabil de culoare albă și maro, ceea ce o face foarte ușoară, dar și rezistentă la apă și umezeală. Este impermeabilă la oxidare și poate suporta o greutate de până la 140 de kilograme. Toate acestea la prețul accesibil de zece dolari. Este o bicicleta urbană, cea mai
Bicicleta de carton, noua invenție ecologică by Sava Roxana () [Corola-journal/Journalistic/66022_a_67347]
-
tapițate cu piele, cu două și trei locuri, la prețul de 3 600 de lei, toate din import Italia, marca „Salotti Ferrulli”. Clientul are la dispoziție aceste modele într-o bogată paletă coloristică, de la negru, alb, crem, roșu, până la verde, maro și galben (din stoc sau la comandă). Firma asigură gratuit transportul mobilierului la adresa clientului și vă stă la dispoziție de luni până vineri între orele 10-18 și sâmbăta de la 10 la 16. Camelia Blada Ofertă de încălțăminte l Mărimi excepționale
Agenda2005-34-05-comert servicii () [Corola-journal/Journalistic/284090_a_285419]
-
și predicile au îmbrăcat în haine noi speranța că Dumnezeu nu și-a întors fața de la plaiurile noastre, ci doar vrea să ne demonstreze că "merge încet, dar nu întârzie...", precum UE... ...Sfintele Sărbători de Paști, ouă vopsite în galben, maro, albastru, verde, sau pur și simplu în policromie, însă din ce în ce mai rar în roșu, ceea ce demonstrează încă o dată că, pentru cei mai mulți, culoarea roșie a ouălor și-a pierdut importanța și, prin extensie, semnificația de altădată. Nu are rost să ne mirăm
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
e mai ceva ca-n Big Brother. Cojile de semințe plutesc prin aer și se opresc la marginea trotuarului, lîngă ambalaje de marsuri și cipsuri, pachete de țigări și chiștoace. Cîte-o javră se strecoară printre bulanele negre, argintii, roșii, galbene, maro ale gagicilor. Care tot freacă aerul dintre ele, pînă ăla, săracul, cred că ejaculează. Că altfel de unde cîte-o rafală de vînt, din senin, pe bulevard. Dactăr Nicu, Omul Păianjen Toate amărîtele din orașul acesta visează la dactăr Nicu, Omul Păianjen
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
să curgă în voie. În fine, apărură din buzunarul care mai fusese cercetat de câteva ori. În penumbra răcoroasă a casei tăcute, coridorul i se păru la fel de lung ca prima dată. Jocul de șah al pătratelor de gresie bej și maro, încadrate de un chenar roșcat, se îngusta spre capătul blocat vederii de ușa dinspre dormitorul de oaspeți, a cărui mobilă masivă din lemn de trandafir, marca Lengel, ultimul “l” terminându-se cu o înfloritură, o impresionase la început, pentru ca apoi
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
vederii de ușa dinspre dormitorul de oaspeți, a cărui mobilă masivă din lemn de trandafir, marca Lengel, ultimul “l” terminându-se cu o înfloritură, o impresionase la început, pentru ca apoi să i se pară greoaie și nefuncțională. “Cinci bej, cinci maro, plus alte două de pe margine, total douăsprezece - în lățime, patruzeci bej, patruzeci maro, plus marginile - în lungime, fă și tu socoteala câte sunt, ca să ai o idee de combinatiile pe care puteam să le fac - îi spusese cu ani în
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
de trandafir, marca Lengel, ultimul “l” terminându-se cu o înfloritură, o impresionase la început, pentru ca apoi să i se pară greoaie și nefuncțională. “Cinci bej, cinci maro, plus alte două de pe margine, total douăsprezece - în lățime, patruzeci bej, patruzeci maro, plus marginile - în lungime, fă și tu socoteala câte sunt, ca să ai o idee de combinatiile pe care puteam să le fac - îi spusese cu ani în urmă. Pătrate, romburi, dreptunghiuri, a căror mărime depindea de inspiratia mea din ziua
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
ceașcă temeinică de teracotă galbenă, iei o carte (de obicei una citită de două-trei ori), respiri, sorbi, citești. Dar vrei să comunici cuiva plăcerea celor trei verbe matinale! Ascuți bine cu lama două creioane "Koh-I-Noor" B, potrivești foaia liniată furnirul maro al biroului, privești acoperișurile verzi, asculți zgomotul hidroforului și-ți dai seama, deodată, că totul e pierdut, iremediabil pierdut: adolescența, poezia, dragostea, prietenia. Rămîne lectura. Atît. Orice ai spune, oricît de subtil sau de nasol, știi că textul tău are
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
pantofi de sezon, sandale și saboți, la prețuri cuprinse între 800 000 și 1200000 de lei. Încălțămintea este realizată exclusiv din piele și provine de pe piața autohtonă, dar și din import. Paleta coloristică diversă cuprinde: negru, nuanțe de bej, coniac, maro, dar și culori tari, cum ar fi roșu, albastru și altele. Programul de funcționare al magazinului „Tango“ este de luni până vineri, în intervalul de timp cuprins între orele 10-20 și sâmbăta, între orele 10-15. MONICA DIANA PAVEL Miss Seroussi
Agenda2003-17-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280948_a_282277]
-
fuge către hubloul generos al navei. Brusc mă trece un fior rece pe șira spinării, însoțit de o senzație de emoție copleșitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare și de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro și verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea albastră. Mut de uimire și plin de o admirație covârșitoare înțeleg de ce planeta Pământ se numește Planeta Albastră. Secundele devin ore, iar miile de kilometri devin milimetri. Sunt complet debusolat
ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
în lipsa mâncării, m-am declarat învinsă. Dar nu mi-era dat să scap așa de ușor. Curând, pe ușa grea care des părțea până nu demult viața publică de intimitatea mea construită cu sudoare și fier forjat acoperit cu colant maro ce imită suficient de bine striațiile lemnului, a năvălit Mary Poppins, care stătea în palma lui Sfântul Petru, destul de incomod, deoarece alături, în brazdele palmei, se odihnea și cheia de la lacătul aprozarului de la colțul străzii Peneș Curcanu. Mary Poppins zâmbea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
față frumosă, cu bărbie îngustă și părul unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu-i așa? — Da, i-am răspuns. — Am venit să vă ajut. Puteți să-mi spuneți Gloopy. Presupun că nu aveți încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în care s-urile erau tipărite ca f-urile și jumătate din pagini nu erau tăiate. Lanark începu cu Oor Wullulie. Anumite pasaje îl făceau să zîmbească, dar multe pagini fuseseră distruse de cineva care le colorase cu un creion maro bont. începu să citească No Orchids și era la jumătatea romanului în seara aceea, cînd asistentele intrară în grabă și instalară niște paravane în jurul patului de lîngă el. Aduseră niște cilindri metalici și cărucioare cu echipament medical, apoi ieșiră spunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pat. Lanark se ridică în capul oaselor. Era monseniorul Noakes care, sugîndu-și buza inferioară, îi zise: — îmi cer scuze pentru deranj, dar consider că problema e de maximă urgență. Avea o voce apatică și stinsă, păînd că se adresează geamantanului maro care-i stătea pe genunchi. Lanark se întreba ce să-i zică, cînd Noakes continuă. — O anumită persoană înu doresc să-i pronunț numele) ți-a spus cu siguranță ce puteri extraordinare exercitam pe vremuri aici. Am fost directorul institutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de fire de păr, din toată casa, scoteam din celofanul lor cele șase bare cu miros de sămânță de in, le dezlipeam unele de altele și le priveam extaziat: linse, moi și ferme-n același timp, cilindrice și colorate-n maro, mov, alb, roșu, verde și galben, ele mi se păreau ființe vii, cu personalitatea lor, și chiar mă jucam o vreme cu ele așa, fără să le deformez, lăsîndu-mi doar amprentele degetelor pe pielea lor uleioasă. Violetul era un ticălos
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
roșu, verde și galben, ele mi se păreau ființe vii, cu personalitatea lor, și chiar mă jucam o vreme cu ele așa, fără să le deformez, lăsîndu-mi doar amprentele degetelor pe pielea lor uleioasă. Violetul era un ticălos care, împreună cu maroul și cu albul, încerca să răpească prințesa roșie. Galbenul era eroul meu. Îl frecam un pic în palme, să-l fac mai înalt și-apoi izbeam cu el în barele cele rele, puse-n picioare, până le dărâmam și le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fâșia înaltă a oglinzii de la toaletă. Ai da acestui corp, poate, patruzeci de ani, deși are numai treizeci. Hainele aruncate pe el (pulovăr albastru, grosolan, cu o gaură la subțioară prin care se vede maieul, pantaloni vechi de catifea reiată, maro deschis, cu genunchi mari și roși, șosete prin care ies - mai mult la dreptul și doar unghia la stângul - degetele mari de la picioare) îl gârbovesc și fac de neatins pielea, încă moale și caldă, de dedesubt, sfârcurile aspre, subțiorile cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pauza de prânz am aprins televizorul și am aflat ce se întâmplase. Toți mi-au spus să mă duc la Spitalul Hiro-o. Nasul îmi curgea din ce în ce mai tare. Nu se oprea. În drum spre spital, diverse lucruri le vedeam colorate în maro închis. Mi-am luat un concediu de aproape o lună. Am stat doar o noapte la spital. Mi-au spus că, după ce starea mea va deveni stabilă, mă vor externa. Dar, când am ajuns acasă, m-am simțit mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai ales că patul de campanie se dovedise un obiect voluminos, din lemn de molid lucrat grosolan. Fusese construit din bare și scânduri legate între ele cu de-a sila, ceea ce mama cataloga drept „primitiv“, în timp ce pupitrele, date cu lac maro și prevăzute cu chei aurite, nici măcar nu meritau vreun comentariu. Ele nu erau decât „tipice“ pentru mizeriile astea ieftine, oferite de ditamai fabrica în formă de cub de la capătul satului. Mobilă de duzină pentru oameni lipsiți de gust. Noi, băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sofa, acoperite cu huse de pânză, așezate în jurul unei măsuțe pentru fumat; într-o parte se afla un bufet, ale cărui geamuri erau încastrate în șipci aurii, și mama lui Felix se grăbi să dea jos husele de pe fotoliile Pullmann, maro închis, și de pe „Gusch“ - cum îi spunea canapelei. La peretele din fund era o banchetă așezată lângă soba zidită în care se ardeau pasămite conurile de brad, iar mama lui Felix mă făcu atent la „covorul oriental“, pe care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
noaptea tații de la crâșmă, bărbați care tunau și fulgerau, parcă-i lovise turbarea. În schimb, tatăl lui Felix își zicea mai nou „fabricant“, deși până nu demult fusese un simplu meșter care supraveghea munca, îmbrăcat într-un halat de lucru maro și cu o grămadă de creioane în buzunarul de la piept, în harababura fabricii de motoare. Se „cuibărise“ ca acționar, spunea Felix și, ca dovadă palpabilă a ascensiunii lui, domnul Rusch conducea un Chevrolet, aceeași marcă pe care o avea bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a Hindenburgului. Singura lumină din Încăpere era dată de o lampă de pe imensul birou În stil renascentist, alcătuită din două candelabre din argint cu lampadare din pergament; ea lumina un altar alcătuit din fotografii: una era cu Hitler purtând cămașa maro și cureaua Încrucișată din piele a SA-ului, iar altele cu două femei, care am bănuit că erau soția decedată a lui Goering, Karin, și actuala lui nevastă, Emmy. Lângă fotografii se afla o carte mare legată În piele, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
timp să-ți explic acum, dar dar nu are nimic de-a face cu micuțul nostru prieten ravisant. — Și tu unde mergi? Întrebă ea. I-am dat cheile de la mașina mea. — Pe cealaltă ieșire. E aici o matahală În costum maro care vrea să mă omoare. Dacă-l vezi venind spre mașină, du-te acasă și telefonează-i lui Kriminalinspektor Bruno Stahlecker, la Alex. Ai Înțeles? Ea Încuviință din cap. Pentru o clipă, m-am prefăcut că o urmez, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deschisă, m-am tras În direcție opusă, spre stânga mea, și am ieșit de sub Mercedes. Stând aplecat, sub nivelul geamurilor de la mașină, am mers spre spatele acesteia și am tras cu ochiul pe lângă portbagajul imens. O siluetă Îmbrăcată În costum maro s-a ghemuit lângă roata din spate a mașinii, În aproape aceeași poziție ca și mine, dar cu fața În direcție opusă. Nu se afla la mai mult de doi metri depărtare. Am pășit Încetișor Înainte, ridicând revolverul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se ocupă de siguranța Mauserului lăsă pistolul să cadă la pământ, unde acesta se rostogoli cu zgomot, inofensiv, pe caldarâm. — Roșcovanul ți-a spus că te urmăream? — Taci și Întoarce-te, i-am zis. Și stai cu mâinile ridicate. Costumul maro se Întoarse și apoi Își lăsă capul pe spate, pe umeri, În Încercarea de a vedea dincolo de borul pălăriei. — Ai de gând să mă omori? — Depinde. De ce anume? — Dacă Îmi vei spune sau nu cine-ți plătește cheltuielile În interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]