42,516 matches
-
recurenței, nici pentru că ar constitui un fapt de stil sau un reflex al oralității, ci pentru că este "simbolul ființei și lumii caragialiene, o rațiune de a fi a acesteia, un auxiliar al ironiei, un instrument de calcul, dar și un martor al maladiilor intelectuale și, mai ales al stărilor de patologie lingvistică ale vorbitorilor din lumea caragialiană". Este un tip de abordare care își are adepții și contestatarii ei și care conține o cantitate de ezoterism ce amintește de studiile lui
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
cuibăresc bătrînii în noaptea ce se anunță, perdelele groase, afumate, cu franjuri lipsă, nu ne pot ascunde acest amurg pe care nimeni, niciodată, n-o să-l mai prindă, noi sîntem deci, chiar și trecînd în fugă pe ulița cernită, orgolioșii martori ai dispariției unui veac nobil". Precum un nou alai al Crailor nocturni, insomniaci, încununați de florile unei primăveri toxice, ca din alte sfere, aspirînd aromele echivoce, biblic-demoniace, personajele lui Val Gheorghiu întrupează reveria artistului care nu poate evada decît în
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
la drum într-un scenariu pe mai multe planuri. Sunt părtași la o aventură cu adversari ireconciliabili, corespunzătoare demoniei totalitare. Chiar și fișele, ambiguu repulsive, placate pe o strategie antitetică, participă la denaturarea generală. În memoria naratorului, un fel de martor ocular, Stațiunea alunecă în tenebre. Pe seama colectivității ce o populează asistăm la nesfârșitul cortegiu de umiliri devenit, cu trecerea timpului, mitologie a căderii în abjecție, abuz sistematic, dublat de efemer putrescent. Astfel percepută, așezarea denumită "Stațiunea" trădează o formă de
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportret-ul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care-l presimte dar pe care, în același timp, nu-l poate pătrunde pînă la capăt.
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
de atitudine față de "acest vacarm politic neîntrerupt care ne ucide lent" constituie o mărturie extraordinară asupra epocii. Ea a început mai de timpuriu, dar pe mine - fugit din țară în ianuarie 1974 - mă zguduie mai ales (ca și în Zidul martor al Florenței Albu) acumularea ce a urmat de speranțe necontenit înșelate, de indignări, dezgust și exasperare, pe un fond de teamă justificată. Le retrăiesc cu închipuirea, într-un florilegiu de extrase din jurnalul lui Victor Felea: " Destinul nostru e o
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
ajuns în momentul de față una din slăbiciunile cele mai rușinoase." (decembrie 1982, p. 586)... I se pot aplica celui ce a pus în scris sensuri atât de precise ale chinului unui popor întreg remarca lui Gh. Grigurcu la Zidul martor: Notificând suficiente date ale crudei, multilateral dezvoltatei suferințe obștești sub regimul dictaturii, autoarea se situează pe sine în mijlocul lor, în calitate de centru moral înregistrator. Oricât de frecvente, secvențele de critică socială dobândesc astfel, un caracter centripet, iar jurnalul își păstrează natura
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
intelectuală a făcut loc unor vrăjmășii personale. Sub comunism, tocmai acesta din urmă a fost modelul curent, mai ales cînd erau la mijloc intelectuali care colaborau în chip nerușinat cu regimul sau care cedaseră presiunilor și compăruseră, de exemplu, ca martori ai acuzării în procese înscenate de autorități. Imediat după 1989 lucrurile au stat la fel. Abia spre mijlocul deceniului ultim al secolului, tensiunile scăzînd, s-au reapropriat oameni cu opțiuni politice diferite sau opuse. Limita la care m-am referit
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
Petrăchescu. Este o izbîndă în materie de cărți, studii, monografii de care lumea teatrului are mare nevoie, fiind destul de săracă în materie. Cele două reviste, cele mai importante ale breslei, strîng în jurul lor numele sonore ale artei spectacolului, precum și ale martorilor - critici, cronicari, cercetători, oameni de cultură. Aparițiile lor, cu chin, dăruire, tenacitate, efort și pasiune, oferă o imagine complexă și complementară asupra fenomenului nostru teatral. Cu bune și cu rele, cu lipsuri și împliniri.
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
de tot soiul, în măsură a contempla doar "spectrul nimicniciei stirpei" căreia îi aparține (Ce mai rămîne), alcătuiește alibiul autorului, mai exact prototipul său fatal: "Viziuni resimțite aidoma unui pumn de sare în ochi;/ O stirpe de autofagi te alege martor al săvîrșirii actului funest;/ Nici un fel de tertip nu ți-a fost de folos spre a te sustrage priveliștii;/ Silit să vezi cum focarul voinței tale nu poate să abată nici cel mai însemnat amănunt din făptuirea grozăviei;/ Cum pulsul
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
viața cotidiană bucureșteană ori muntenească din secolul XIX. El avea, după toate indiciile, o viziune personală asupra acestor lucruri. Și-a scris epistolele relativ tîrziu, la finele deceniului opt și la începutul celui de al noulea, cînd mai erau puțini martori ai evenimentelor și ai oamenilor înfățișați de el. în 1880 se călătorea, evident, altfel de la București la Iași decît înainte de 1848, iar atmosfera din casa Băltărețului era despărțită de sensibilitatea aproape sfîrșitului de veac prin șase ori șapte decenii. Și
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
decantările conștiinței ce-l răsfrînge, ci și prin contextualizarea sa de ordin social, politic, moral. Și oare secolul XX, colector al unor orori fără seamăn, nu alcătuiește un fundal de mare efect scenic al Răului ascendent? Dan Damaschin se vrea martorul unui atare timp al Răului exaltat, paroxistic, pe care-l caligrafiază cu un tragic fior încercînd a-i capta esența din capul locului, chiar prin titlurile poemelor, granule ale sumbreții fără scăpare: Elogiul zădărniciei, Les puissances des ténèbres, Starea de
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
încarcă primejdios cu născocirile noastre, labirint în care timpul, capriciile meteorologice sau ochii noștri schimbă pînă la înstrăinare locurile prin care am trecut. Un oarecare domn Klapps se metamorfozează din- tr-un tărîm în altul, visurile (coșmaruri sau nu) ne fac martorii unor scene imposibile, antidot înecat în vopseluri la cenușiul sufocant al existenței personajelor reale. în spatele poveștilor se ascunde privirea încăpățînată a Pelerinului, pustnic în căutarea desăvîrșirii și demon, intruziunile astfel mascate ale autorului în lumile personajelor sale intră prin urmare
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
de prozator ale lui Constantin Țoiu. Același joc cu personalități scindate e de găsit și în ultimul grupaj de articole, Cu Omicron mai departe. Omicron e un înger decadent în toate sensurile cuvîntului. Căzut pe pămînt și obligat să fie martorul unor întîmplări mici și dizgrațioase, dar și un adevărat dandy, un prețios care își curăță cu infinită grijă aripile albe pînă cînd acestea "arătau nou-nouțe, ca scoase din cutie, fără zgura industrială a Europei pe ele." Beroreu e opusul lui
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
s-ar spune: filozofia, psihoanaliza și critica istoristă. Dar lui Lansdown îi repugnă în egală măsură susținătorii "literaturității". Acestea fiind spuse, e șocant să-i găsești pe un Derrida sau Hayden White, filozof și respectiv istoric, chemați în instanță ca martori ai acuzării, așadar citați în sprijinul tezei că literatura trebuie să fie studiată, înțeleasă și produsă fără imixtiunea altor discipline. Ce-i drept, aceiași sînt puși la zid cîteva pagini mai încolo, aparent fără ca Lansdown să fie îngrijorat de logica
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
distribuite de Artur. Partea a doua este spectacolul în sine, cu alt tip de ironie și stranietate, ascuns subtil sub machiajul intens alb de pe figurile actorilor. Moartea, repetată de Eugenia devine realitate acum. Nu mai participăm la sugestii, ei sînt martorii faptelor, moartea lui Artur și a Eugeniei se produce sub ochii noștri, spectatorii experimentului. Cred că aici, în partea a doua, lucrurile sînt nuanțate cu mare grijă, desenul lui Colceag capătă profunzime, rigoare, o lume în descompunere se pregătește, aproape
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
nu au reușit decât parțial în această materie. Angajând o schimbare de direcție în istorie, liberalismul a transformat modul de viață tradițional, a dizolvat vechi comunități și solidarități constituite, propunând, nu fără aroganță și superficialitate, modelul burghez. Eminescu a fost martorul acestei schimbări, dar și analistul ei necruțător. Ca gânditor de formație organicistă, el a respins soluția progresului prin salt. Poetul avea convingerea că politicienii își justifică menirea în măsura în care propun idealuri și soluții autentice, nu jumătăți de măsură, condamnate să provoace
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
critice", reluînd, aici, o parte din volumul Note și schițe. Mai tîrziu, în 1944-1945, Tudor Vianu, într-un curs universitar, publicat în 1987 de dl George Gană, observa că În Nirvana "este mai degrabă o bucată literară decît depoziția unui martor". O considera, deci, o proză: "Este foarte interesant de analizat acest volum, fiindcă din el se constată progresele artei scriitoricești a lui Caragiale față de felul în care ea s-a manifestat în prima și a doua perioadă, adică în perioada
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
opri de a spune că acest portret este oarecum stilizat; avem impresia că I.L. Caragiale descrie mai degrabă un geniu romantic decît pe omul viu care va fi fost Eminescu. Nirvana este mai degrabă o bucată literară decît depoziția unui martor. Caragiale îl vede pe Eminescu prin prisma unor concepte, a ideilor curente ale vremii asupra firii neliniștite, cînd plină de melancolie, cînd plină de elanuri mari de bucurie care străbat ființa geniului solitar și bizar... Prin urmare, iată-l pe
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
ar fi avut consecințe importante asupra dezvoltării lor. Comunismul apare astfel ca un rău organic, injectat de la vîrste fragede. Cam asta ar fi imaginea de ansamblu a cărții. Cei patru doresc, în fond, să închidă o etapă, aceea a memoriei martorilor comunismului și să deschidă etapa analizei reci, crude, a aceleiași perioade. Ei sînt ultima generație de "martori". Cu ei începe însă și etapa uitării "afective" a comunismului. Cu ei începînd, nu mai sînt suficiente exemplele autobiografice. Nu mai vorbim despre
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
vîrste fragede. Cam asta ar fi imaginea de ansamblu a cărții. Cei patru doresc, în fond, să închidă o etapă, aceea a memoriei martorilor comunismului și să deschidă etapa analizei reci, crude, a aceleiași perioade. Ei sînt ultima generație de "martori". Cu ei începe însă și etapa uitării "afective" a comunismului. Cu ei începînd, nu mai sînt suficiente exemplele autobiografice. Nu mai vorbim despre lucruri de toți știute. Tinerii sub 25 de ani nu mai știu aproape nimic. Este nevoie de
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
o carte despre comunism care provoacă mai ales tînărul cititor. Memoria începe să piardă prim-planul și cîștigă teren ironia, inteligența, analiza "rece". Cei patru se vor un grup de "intersecție" între două perspective complet diferite: una este aceea a martorului, cealaltă ar fi aceea a arheologului. Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, în căutarea comunismului pierdut, Editura Paralela 45, 2001, 334p., f.p.
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
făcut pe Camus să exclame: ,,Morala cînd e formală devorează tot" și: ,, Nimic nu e mai sîngeros decît un ideal la putere". Camus, intelectual angajat ca și Koestler și Sartre, dar spre deosebire de ultimul refuzînd orice idei preconcepute, a fost un martor și observator pasionat al vremii sale, urmărit de teama de a nu se lasă orbit de o rațiune care l-ar rupe de suferințele lumii. Ca și Dostoievski înaintea lui, pe care unii l-au caracterizat drept socialist iar alții
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
Instituții cutumiare în care regulile de drept importante sunt înfățișate sub formă de maxime și adagii, precum Accesorium cedit principali - ce este accesoriu, cedează în fața a ceea ce este principal. Plus celelalte adăugate cu vremea: Non fatetur qui errat - nu-i martor cel ce se înșeală: Nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu este audiat când își invocă propria-i turpitudine; Non bis in idem - nu pot fi două procese față de una și aceeași cauză; Non omne quod licet honestum est - nu
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
cu nobilul Silanus, sfidând legea romană, răzbunarea pătimașei femei nu întârzie. Ea aruncă trăznetul răzbunării, de la înălțimea ei, lovindu-l în plin și pe poetul libertin. Era vorba de un scandal imperial, la care ar fi contribuit și Ovidiu, ca ,,martor" sau complice... Poetul susține că doar a văzut ceea ce nu s-ar fi cuvenit să vadă; ca din întâmplare... Cât trăiește în exil la Tomis, zece ani, versurile lui ajung la Roma și sunt mimate în mari spectacole populare. Ca
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
prăvălește, care poate vorbi despre consistența și imaterialitatea succesului (chiar. Ce este succesul?), despre vulnerabilitatea, forța, coerența și incoerența, paranoia și modestia actorului nu poate fi nimeni altul, acum, decît Marcel Iureș. Nu rege, nu împărat, nu episcop. Un actor martor al decăderii și degradării lumii, a celor din jur, a derizoriului spre care este împins el, ca artist și teatrul, ca artă a lui. Un ridicol care îl definește cel dintîi pe el, Bruscon (Iureș), care se așează în rînd
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]