2,194 matches
-
esențiale cu privire la starea societății românești, la direcția ei de evoluție, paralel cu o presiune puternică În direcția schimbării paradigmei. Cea mai semnificativă și mai radicală schimbare a fizionomiei disciplinei, din 1989 Încoace, este ruptura ,,peste noapte” cu marxism-leninismul. Despărțirea de marxism a fost atât de bruscă și de vizibilă, Încât se poate spune că dispariția regimului Ceaușescu a coincis cu căderea paradigmei oficiale, printr-un consens general, fără rezistențe manifeste și Încercări de apărare a fostei doctrine oficiale. Respingerea a fost
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a coincis cu căderea paradigmei oficiale, printr-un consens general, fără rezistențe manifeste și Încercări de apărare a fostei doctrine oficiale. Respingerea a fost atât de categorică, Încât nici după zece ani nu se constată vreo revenire semnificativă, oficială la marxism. Rapiditatea cu care s-a renunțat la spectrul marxism-leninismului a pus comunitatea sociologilor În fața unei probleme de mare dificultate privind definirea noilor abordări teoretice. Soluția a fost găsită În caracterul multiparadigmatic al disciplinei și În afinitățile mai vechi ale sociologilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
e omisă cu desăvârșire, paradigma marxistă este Însă relativizată, fiind tratată ca o orientare alături de și printre celelalte orientări teoretice, Îndeosebi În unele manuale editate, majoritatea autorilor evitând de-a dreptul menționarea marxism-leninismului. Nevoia presantă a unei alternative teoretice la marxism a fost satisfăcută, În multe cazuri, mai ales În primii ani ai tranziției, printr-un sincretism teoretic care dovedea mai degrabă varietatea surselor de documentare decât o opțiune teoretică personală sau asumată. Sedimentarea unei viziuni teoretice personale a fost facilitată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
viziuni teoretice personale a fost facilitată de două Împrejurări care au afectat categorii diferite de sociologi. În primul rând, este vorba despre acumulările teoretice nemarxiste, Înfăptuite până În 1989 de sociologii mai vârstnici, care au favorizat structurarea unor opțiuni alternative la marxism. În al doilea rând, este vorba despre absența educației marxiste la generațiile de sociologi formate după 1989, care și-au conturat atitudinile teoretice În contextul multiparadigmatic al disciplinei, fără traume și crize ideologice majore. Dacă În perioada comunistă sociologii au
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ori În formă latentă, ocultă sau duplicitară. Însă este de semnalat și o ciudățenie după 1989, și anume dispariția din programele unor facultăți de sociologie a unor discipline: sociologia artei, sociologia muncii, sociologia educației, sociologia vârstelor și a generațiilor. Întrucât marxismul a fost deformat de ideologia marxistă, devenită ideologie oficială a unui partid-stat, el a cunoscut după 1989 stigmatul sau a căzut Într-o uitare totală. Ceea ce este justificat, dar numai până la un punct. Paradoxul culturii românești din perioada comunistă este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Într-o uitare totală. Ceea ce este justificat, dar numai până la un punct. Paradoxul culturii românești din perioada comunistă este evoluția ei dincolo de ideologia marxistă, pe cât a fost posibil, dacă nu cumva ea a fost și un element de disoluție a marxismului și, În general, a sistemului, cu toate că instituțional era obligată să se raporteze la marxism. O situație specială o prezintă cercetarea sociologică, nu de puține ori afirmată neutru sau chiar opozabil ideologiei oficiale. Orice investigație empirică era, Într-un fel sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
românești din perioada comunistă este evoluția ei dincolo de ideologia marxistă, pe cât a fost posibil, dacă nu cumva ea a fost și un element de disoluție a marxismului și, În general, a sistemului, cu toate că instituțional era obligată să se raporteze la marxism. O situație specială o prezintă cercetarea sociologică, nu de puține ori afirmată neutru sau chiar opozabil ideologiei oficiale. Orice investigație empirică era, Într-un fel sau altul, o critică a realității sociale. Fie numai și aplicarea unui chestionar aducea o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
altul, o critică a realității sociale. Fie numai și aplicarea unui chestionar aducea o anumită informație din viața socială, ce indica o infirmare a principiilor politicii oficiale. Întrebarea ce trebuie pusă este: pentru cultura română și deci pentru sociologia românească, marxismul e un model teoretic anacronic? Fără a ne raporta numaidecât la marile școli occidentale de marxologie, nu putem nega lipsa unei analize românești științifice a marxismului. Suntem Într-o situație stranie: aproape o jumătate de veac societatea românească a fost
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
oficiale. Întrebarea ce trebuie pusă este: pentru cultura română și deci pentru sociologia românească, marxismul e un model teoretic anacronic? Fără a ne raporta numaidecât la marile școli occidentale de marxologie, nu putem nega lipsa unei analize românești științifice a marxismului. Suntem Într-o situație stranie: aproape o jumătate de veac societatea românească a fost nevoită să evolueze după proiectul marxist de construcție socială, dar nu putem reține nici măcar un nume de referință În exegeza marxistă. Elita intelectuală românească a căutat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociale din acel răstimp au un aer ușor literaturizat. Influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc. Maria Larionescu: Spectrul marxismului s-a resimțit Îndeosebi prin ,,critica de delimitare și respingere” (C. Zamfir) a teoriilor sociologice burgheze. A existat și un efect pervers al acestei critici, constând Într-o inițiere - e drept, limitată, trunchiată - a publicului român În teoriile sociologice nemarxiste
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de la Viena, al cărui secretar științific a fost, În perioada 1974-1979, sociologul român Ioan Mihăilescu. Noutatea acestui proces de penetrare a teoriilor vestice constă În trecerea de la ,,critica de respingere și delimitare” la ,,critica de deschidere”, bazată pe valorificarea În interiorul marxismului a ideilor sociologice nemarxiste (C. Zamfir). Impactul acestei deschideri s-a resimțit imediat, dar și pe termen mai lung. Un efect imediat a fost polemica desfășurată În România și În alte țări din zonă privind delimitarea sociologie - materialism istoric, ceea ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de explicații ale proceselor sociale și generatoare de programe de schimbare. Din acest motiv, era firesc ca ceea ce se producea În Occident cu titlul de „sociologie” să pară marxism-leninismului a fi mai mult o „diversiune ideologică”, o „știință burgheză”. Plasarea marxismului În zona filosofiei/ideologiei, o teorie considerată a conține un adevăr absolut, care exclude celelalte concepții filosofice/ideologii, Îl plasa În afara disputelor științifice, specifice sociologiei. Definirea marxismului ca „filosofie”, și nu „sociologie” a facilitat enorm eliberarea sociologiei de paradigma ideologică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pară marxism-leninismului a fi mai mult o „diversiune ideologică”, o „știință burgheză”. Plasarea marxismului În zona filosofiei/ideologiei, o teorie considerată a conține un adevăr absolut, care exclude celelalte concepții filosofice/ideologii, Îl plasa În afara disputelor științifice, specifice sociologiei. Definirea marxismului ca „filosofie”, și nu „sociologie” a facilitat enorm eliberarea sociologiei de paradigma ideologică marxist-leninistă. Sociologia și-a putut astfel câștiga o anumită autonome față de marxism-leninism. Prima tentativă de reformă a programului stalinist declanșată de către Hrușciov a generat o anumită deschidere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Stalin a fost aruncat peste bord din punct de vedere ideologic, România a fost prima țară care, semioficial, a lansat ideea că nici Lenin nu este infailibil. Și, până la urmă, nici Marx nu este nemuritor. „Marxism-leninismul” a fost Înlocuit cu „marxismul” și apoi, tot mai mult cu „documentele de partid, cuvântările lui Nicolae Ceaușescu”. Chiar de la Începutul ei, sociologia românească postbelică s-a putut dezvolta fără a fi fost obligată să asume imperativ schema teoretică marxist-leninistă, chiar În aspectele În care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
marxist-leninistă. O asemenea atitudine eu aș taxa-o a fi un sacrificiu responsabil al unor profesioniști. Cred că ea a reprezentat o tentativă de a salva sociologia românească prin afirmarea utilității sale pentru societatea socialistă românească și conformitatea ei cu marxismul, Într-un moment În care aceasta era deja În proces de desființare. Creșterea presiunii politice a dictaturii ceaușiste a fost umilitoare pentru sociologi, obligându-i să facă plecăciuni ideologice pentru a-și salva profesia, iar răsplata a fost desființarea sociologiei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologice complementare și/sau În competiție cu ele; sociologul este liber să opteze pentru o teorie sau alta. O asemenea poziție am formulat-o În 1968 Într-un articol care pare să fi avut o mare influență În acea perioadă: „Marxismul și sociologia”. O asemenea poziție era, probabil, un vârf, ultimul, al liberalizării. Desigur, un asemenea punct de vedere a fost de natură a irita ideologic regimul, dar, cu siguranță, ar fi putut, probabil, contribui la eliberarea ideologică a sociologiei, care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și exclusiv al documentelor de partid reprezenta un teren minat, pătrunderea În acesta prezentând un risc politic capital. Evitarea tematicii macrosociale era condiția supraviețuirii sociologiei ca știință. Orientându-se spre nivelul micro și sectorial, sociologia românească s-a diferențiat de marxism deopotrivă ca tematică și ca metodologie. „Socialismul științific” și „filosofia marxistă” nu erau relevante pentru analiza proceselor de tranziție de la sat la oraș, de la agricultură la industrie, pentru analiza factorilor responsabili de delincvență etc. Pentru dezvoltarea În această orientare, sociologia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru analiza proceselor de tranziție de la sat la oraș, de la agricultură la industrie, pentru analiza factorilor responsabili de delincvență etc. Pentru dezvoltarea În această orientare, sociologia românească a găsit o paradigmă dezvoltată masiv de sociologia occidentală, diferită de paradigma marxistă. Marxismul era des evocat, dar formal, nefiind integrat efectiv În practica sociologică. În ceea ce privește tematica sociologiei românești, s-a produs o deplasare cu efecte foarte importante. În prima fază, persoanele formate În ideologia marxist-leninistă au Încercat să dezvolte cu metode sociologice temele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
publice la construirea conștiinței socialiste. Primii ideologi care au Încercat să impună o orientare „curată” ideologic noii sociologii au eșuat În poziții marginale. Încercarea lui Miron Constantinescu de a patrona o sociologie marxistă a eșuat complet Într-un amestec de marxism dogmatic și proiect personal de utilizare a sociologiei În lupta sa politică În interiorul partidului. O asemenea tentativă a fost Însă rapid Înlocuită. Proiectul de angajare a sociologiei În programul dogmatic de construcție a societății comuniste a eșuat În contextul procesului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
noua generație de sociologi. În plus, noua tematică era mult mai neutră politic: efectele sociale și cultuale ale migrării de la sat la oraș și din agricultură În industrie, abordări monografice ale unor sate/orașe/zone. Diferența Între sociologia românească și marxism a fost și una legată de metodă. Marxismul dezvoltase o metodologie specifică a abordării macrosociale (analiza structuralistă): cum se explică societatea globală și modul În care structura globală determină sectoarele societății. Filosofia marxist-leninistă dezvoltase o metodologie teoretico-ideologică, dogmatică, adaptată analizei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
era mult mai neutră politic: efectele sociale și cultuale ale migrării de la sat la oraș și din agricultură În industrie, abordări monografice ale unor sate/orașe/zone. Diferența Între sociologia românească și marxism a fost și una legată de metodă. Marxismul dezvoltase o metodologie specifică a abordării macrosociale (analiza structuralistă): cum se explică societatea globală și modul În care structura globală determină sectoarele societății. Filosofia marxist-leninistă dezvoltase o metodologie teoretico-ideologică, dogmatică, adaptată analizei textelor clasice și a documentelor de partid. Sociologia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Larionescu, Maria. (2002). Sociology - Romania. În Max Kaase și Vera Sparschuh (eds.). Three Social Science Disciplines in Central and Eastern Europe. Budapesta, Colegium. Mihu, Achim. (1967). Sociometria. Eseu critic. Ralea, Mihail și Hariton, T. (1962). Sociologia succesului. Zamfir, Cătălin. (1967). Marxismul și sociologia. În Cronica, II, 50, 16 decembrie, 1, 10 (Iași). Zamfir, Cătălin. (2001). O istorie subiectivă a mea ca sociolog. Sociologie, etică și politică socială. Volum omagial. Pitești: Editura Universității. Zamfir, Cătălin. (2004). O analiză critică a tranziției. Ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În științele sociale. Derivată din observarea fenomenelor semnificative ale istoriei, generația a devenit, la rândul său, instrumentul cunoașterii ritmurilor istoriei În diapazonul ritmurilor succesiunii generațiilor. Motivul importanței teoretice crescânde a conceptului de generație este, probabil, legat și de declinul influenței marxismului În câmpul științelor sociale, respectiv de declinul viziunii tradiționale asupra lumii sociale divizate În clase. În acest sens, A.A. Cournot (1988) a propus o periodizare seculară a istoriei, corespunzător unui ciclu de trei generații care se influențează unele pe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
postbelică, unul dintre personajele invocate aici și-a mărturisit o carență de comunicare și relaționare cu un sociolog precum Traian Herseni, În ciuda contactelor dese și prelungite pe care le-au avut. Am fost contrariat. Scriam În altă parte despre ,,ratarea marxismului” la Traian Herseni, argumentând că, În ciuda declarațiilor postbelice uneori ostentative ale acestuia de aderență la marxism, prea puțin proba În scrisul lui o adeziune reală de asemenea proporții. Abuzul declarativ rata orice concretizare consistentă În spiritul textelor de după 1944 ale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
un sociolog precum Traian Herseni, În ciuda contactelor dese și prelungite pe care le-au avut. Am fost contrariat. Scriam În altă parte despre ,,ratarea marxismului” la Traian Herseni, argumentând că, În ciuda declarațiilor postbelice uneori ostentative ale acestuia de aderență la marxism, prea puțin proba În scrisul lui o adeziune reală de asemenea proporții. Abuzul declarativ rata orice concretizare consistentă În spiritul textelor de după 1944 ale marelui sociolog. Lucrurile stau așa În toate lucrările sale semnificative, culminând cu masiva Sociologie din 1982
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]