1,488 matches
-
lor -, ci mai ales pentru că ei ni se impun cu claritate prin capacitatea pe care o au de a reuni sub semnul lor manifestări spirituale înrudite. 13 Tipologia lui, la care vom reveni, cuprinde idealismul libertății, idealismul obiectiv (panteismul) și materialismul (naturalismul). În legătură cu ultimul tip, Dilthey e de părere că acesta "se transformă în pozitivism când caracterul fenomenal al lumii fizice este cunoscut din punct de vedere critic" (Das Wesen..., p. 59). Totuși aici s-ar putea obiecta, de exemplu, că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
părere că acesta "se transformă în pozitivism când caracterul fenomenal al lumii fizice este cunoscut din punct de vedere critic" (Das Wesen..., p. 59). Totuși aici s-ar putea obiecta, de exemplu, că pozitivismul respinge în egală măsură naturalismul și materialismul ca ontologii care aparțin celei de-a doua etape a evoluției sociale în sensul lui Comte. 14 Într-o anumită măsură am putea vorbi aici despre o "prioritate a paradigmelor" în sensul acreditat de Th. S. Kuhn, care are și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pomenite în nota 140 a acestui capitol.). Pentru a ne convinge de existența unei asemenea continuități este suficient să privim șirul reprezentanților fiecărui tip de Weltanschauung. Putem vorbi în acest caz despre o continuitate tipologică. Prima dintre aceste paradigme este materialismul, numit și naturalism. El a condus la pozitivismul și empirismul modern 179. Printre reprezentanții lui care pun preț pe categoriile intelectului -, Dilthey îi enumeră Democrit, Lucrețiu, Epicur, Hobbes, Hume, enciclopediștii, pozitiviștii, Comte, Avenarius și Mach. Aceștia derivă analitic viața spirituală
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Weltanschauungen 112, cu toate că el n-o recunoaște în mod explicit. Așa cum am mai arătat (vezi II, 2Bg), tocmai predominanța uneia sau alteia dintre "cele trei facultăți principale" ale naturii umane (intelectul, sentimentul și voința) stă la baza diferențierii între materialism (pozitivism sau naturalism), idealismul obiectiv (panteism) și, respectiv, idealismul libertății 113, oricâte semne de îndoială ar ridica într-un caz sau altul aceste corespondențe, după cum recunoaște și Dilthey atunci când se referă la dificultatea unei asemenea tipologizări în condițiile uriașei diversități
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Într-un alt plan, o triplă împărțire a viziunilor despre lume apare și în Weltanschauung des Menschen seit Renaissance und Reformation, unde Dilthey identifică Evul mediu cu perioada teologică, Renașterea cu cea artistică, iar epoca modernă cu cea științifică. 113 Materialismul este determinat de "atitudinea conceptuală" (auffassendes Verhalten), idealismul obiectiv de "atitudinea vieții sufletești" (Verhaltungsweise des Gefühlslebens), iar idealismul libertății de "atitudinea voinței" (Willensverhalten), precizează Dilthey în Das Wesen... (p. 59). Cf. în acest sens și A. Dumitriu, Istoria logicii, p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de pe stradă, a acelor oameni ai cotidianului spre "mai mulți bani" este, în esență, năzuința spre libertate, căci, într-un sistem materialist, de factură occidentală, a fi liber devine condiționat de a avea bani. Însă nu trebuie confundată libertatea cu materialismul modern. Cât de liber poți fi atunci când posibilitățile tale de acțiune sunt condiționate de numărul de bani pe care îi ai în buzunar? Despre ce libertate vorbim? Un sistem social-politic coerent, echilibrat și prosper nu ar trebui "să lege" libertatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
valoare a ideilor pe tărâm social o dau cei care le aplică, oamenii chemați să le pună de acord cu realitatea. Aceeași preocupare de a distinge între idee și agentul ei practice îl făcea pe istoric să atragă atenția asupra "materialismului vârstei coapte, a visurilor și ambițiilor neîmplinite, a orgoliului pozițiilor câștigate", așadar să insiste asupra nevoii de a pune la lucru oameni noi, tineri capabili să asume ideile lumii moderne, dar și să le aplice cu fermitate. Ideile cele noi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a face loc în inimile popoarelor "unei utopii care să cuprindă valori că dragostea pentru om, dreptatea, sentimentul onoarei și al rușinii, cinstea, respectul pentru ceilalți, căutarea sensului sacru al vieții". Societatea noastră s-a văzut atât de lovită de materialism, spune Sábato, spiritul sau, atât de ros de lipsă de justiție și de frivolitate, că este aproape imposibil să transmiți valori noilor generații. "Cum o să putem transmite marile valori copiilor noștri, din moment ce nu mai poți distinge dacă cineva este omagiat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
materie absolută) -prima făcînd din simbolul "sufletului" o realitate, cealaltă negînd existența reală a elanului amant nu este decît vanitate, eșec al spiritului subconștient motivat. Absolutul nu există și orice referire la absolut este: speculație metafizică. Nici spiritualismul teologic, nici materialismul științelor vieții nu pot da o soluție validă poblemei etice. Primul eșuează în moralism, celălalt în amoralism. Apariția din ce în ce mai clară deși la modul simbolic a problemei etice formulate de politeismul celei de a doua faze constituie o treaptă evolutivă care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al mitului treimii este opus atît teismului teologic cît și ateismului științelor despre viață și teoriilor evoluționiste ale acestora. Sensul subiacent al mitului ete constituit tocmai de istoria evoluției organismelor psihosomatice și nu numai de cea a materiei-somă, așa cum pretinde materialismul științelor vieții, care ca să se opună cît mai radical posibil credinței într-un dumnezeu real și intețiilor lui față de om -, face tot posibilul ca să nege orice intenționalitate, nu numai misterioasa intenționalitate finală a întregii naturi evolutiv manifestă, ci și manifesta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care este înlocuită cu ideea de evoluție a vieții psihice, opinie cu totul nouă în istoria filosofiei. Prea intituitiv fondată, ideea evoluției vieții psihice este însă în final depășită de ascensiunea evoluționismului materialist. Filosofia cugetării se scindează la contactul cu materialismul în mai multe școli de Fenomenologie și Existențialism, acesta din urmă profund influențat de ascensiunea psihologiei extraconștiente sub forma freudismului. Cu toate acestea, este pusă problema crucială a limitelor competenței gîndirii umane, iar filosofia nu-și mai poate permite să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ea a înrădăcinării biogenetice. Deliberarea este o introspecție permanentă, trăsătură care constituie distincția esențială dintre om și animal. Fiind o ființă animată, animalul așa cum indică și numele participă la misterul animării. Toate problemele fals puse de spiritualismul teologic și de materialismul științelor despre viață dispar în fața simplității și a evidenței acestei constatări. De unde ar proveni elanul animant al omului dacă acesta nu ar fi prefigurat evolutiv? Misterul animării se manifestă la animalele superioare sub forma instinctivității, spirit preconștient, preștiință de neconceput
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
special asupra acestor definiții. În falsa definiție a binelui și răului sau mai curînd în absența definiției se condensează eroarea esențială. Moralismul teologic face din noțiunile binelui și răului un sentimentalism dogmatic, căruia i se opune sub pretextul obiectivității științifice materialismul științelor vieții. Grijuliu să elimine cît mai radical posibil orice intenționalitate, el înlocuiește noțiunea binelui și răului prin noțiunea hazardului, care nu mai lasă loc distincției dintre valoare și non-valoare. Distincția dintre bine și rău nu ar avea deci nici o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
produsă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea este cea a lui Karl Marx. Deși puternic influențat de Ricardo, concepția lui Marx este opusă școlii clasice. Ea preia dialectica și fenomenologia istorică de la Hegel, le răstoarnă și obține materialismul dialectic și istoric, potrivit căruia istoria omenirii este istoria modurilor de producție (sclavagist, feudalist, capitalist și socialist), caracterizate fiecare de o anumită dezvoltare a forțelor de producție, dar mai ales a relațiilor de producție, care sunt relațiile stabilite între oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pentru aceasta o reprezentare a realității care să legitimeze acest mod de pro-ducție. Deoarece adevărul nu poate fi apropiat pe cale științifică, ideologia este văzută de către Marx drept inversul științei. Dar, ea trebuie considerată și drept figura inversă a filosofiei, căci materialismul istoric marxist are nevoie de un cadru filosofic și acesta este materialismul dialectic, care se situează în opoziție frontală cu ideologia. Discursul savant asupra societății, și în special cel economic, nu mai este deci un joc a două metafore, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pro-ducție. Deoarece adevărul nu poate fi apropiat pe cale științifică, ideologia este văzută de către Marx drept inversul științei. Dar, ea trebuie considerată și drept figura inversă a filosofiei, căci materialismul istoric marxist are nevoie de un cadru filosofic și acesta este materialismul dialectic, care se situează în opoziție frontală cu ideologia. Discursul savant asupra societății, și în special cel economic, nu mai este deci un joc a două metafore, ci a trei: filosofia, știința și ideologia, ale căror influențe conflictuale trebuie departajate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
liant intim nu poate fi rupt în totalitate. Criticile din interior nu pot să privească decît rectitudinea discursului dezvoltat plecînd de la premise date dinainte sau să propună ici-colo vreun amendament marginal. În pofida regrupărilor posibile, după cîteva caracteristici sumare (idealism, realism, materialism, spiritualism, vitalism, raționalism, senzualism...), sistemele filosofice poartă destul de frecvent semnătura inițiatorului lor, agrementat uneori de cîteva variante: pre-, neo-, post-, criptoș.a. Amenințate mai mult de efectele modei decît de vreo necesitate exterioară care să le permită selecția, tezele filosofice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
G. Galilei). Se pun astfel bazele unei gnoze științifice, un nou mit, un "mit conform". Savanți celebri precum Newton, Pascal sau Driesch au trecut de la preștiință la gnoză de la adevăr la Adevăr, pentru a așeza fundamentele științei adevărate. Vechea știință, materialismul, evoluționismul vede lumea pe dos, rămînînd la suprafața lucrurilor și la o înțelegere reducționistă a ființelor, ea reprezintă o simplă pregătire a cunoașterii și nu o cunoaștere propriu-zisă (gnosis). Este, dacă vreți, o preistorie a științei. Adevărata știință începe abia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de elita textocraților, castratori ai imaginarului social). Iar când, în 1988 (crel, nr. 4), Luca Pițu continuă povestea alterității invocându-i pe Derrida, Joyce, Levinas, Blanchot, Martin Buber, Deleuze, Nietzsche (autori de orientare diversă și cu toții străini spiritului și literei materialismului dialectic), formatorul de combatanți pe frontul marelui război al oțelului (re-călit prin examene ideologice trecute de altfel cu brio) se menținea în can(t)oanele structuraliste cu iz marxizant analizând ilustrația de carte (anticipând, fără să știe, ceea ce urma să
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
scriitorul face referință mai cu seamă la un determinism dublu: fiziologic, al eredității, și cel social, al mediului 78. Personajul are caracter (determinat social) și temperament (determinat fiziologic). Literatura modernă se caracterizează printr-o nouă reprezentare a omului. În tradiția materialismului Luminilor, omul este considerat ca un corp, el are o densitate materială. Dacă personajul romanelor baroce și clasice era un fel de abstracție, în românul realist și naturalist el devine corp, cuprins de frământare și pasiuni contrarii. Corpul feminin, în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se organizează întreg sistemul social, este infrastructura tehnico-economică pe care se grefează suprastructuri ideologice și instituționale. Modul de producție este constituit el însuși din două ansambluri de relații: forțele de producție și relațiile de producție. În concepția marxistă asupra istoriei (materialismul istoric) oamenii își determină viața, domină natura, dezvoltînd așa-zise forțe productive. Forțele productive cuprind condițiile naturale, oamenii înșiși și mai ales tehnologiile și utilajele. În fapt, ele regrupează într-o relație dialectică subiecții sociali și mijloacele materiale de producție
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fenomene reale, ci și ideale. Atomul determină dialectica mișcare/gândire/cuvânt/ expresivitate artistică 65. Locul privilegiat pe care îl acordă Eminescu atomului, într-o secantă atentă la centru și la circumferință, nu ar trebui să ridice semne de întrebare despre materialismul lui, chiar dacă spune "tocmai fiindcă ne punem pe un punct de vedere materialist, admitem ipoteza atomelor" (Substanța imaterială din univers dovedită din punct de vedere materialist Eminescu: 2011, X, 44), ci să prilejuiască semne de exclamare pentru ridicarea la superlativ
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu le-a fost greu să li se găsească în biografie atitudini reacționare, cosmopolite și idealiste de dreapta"221. Regula după care aceste domenii culturale, critica și istoria literară, ca și proza și poezia, erau lăsate să funcționeze presupunea "adoptarea materialismului dialectic și istoric ca unică doctrină, analiza și judecata de valoare a unei opere neputând (n.n.) fi făcută decât din perspectiva contribuției acesteia (a operei n.n.) la consturirea socialismului din R.P.R."222. Ca mod de desfășurare, epurările, sancțiunile, interdicțiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prăjituri, așa cum fac copiii săraci cînd se joacă de-a fericirea 113." Pentru omul modern lumea în care trăiește este materialistă. De unde și lipsa unui sens spiritual pe care o resimte. Numai că ideea materialistă este falsă. "Realitatea economică" fundamentul materialismului nostru este creată de posibilele și imposibilele noastre, altfel spus, de poveștile pe care le-am inventat. Fără să ne dăm seama, ne spunem întruna că nu vom putea fi niciodată satisfăcuți de condițiile materiale, că nevoile umane, ilimitate, evoluează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sfera deciziilor comerciale? De exemplu, ce anume determină numărul de copii pe care o familie dorește să-i aibă? De ce rata natalității scade sensibil cînd nivelul de viață crește? Unii cred că pot deduce din asemenea observații o evoluție a "materialismului", mai bine zis a "egoismului" indivizilor, care "preferă" satisfacțiile consumatorismului și cultivarea plăcerilor în locul vieții familiale. În fața unor astfel de provocări, de fenomene, se mai poate oare cu adevărat susține, cum face analiza economică, că preferințele indivizilor nu se schimbă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]