1,629 matches
-
Înaltă și plină de rouă. Câte o ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat În pârg spre soarele care abia se ridica la orizont, iar lanul se legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib rotund, confecționat din paie și ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială matinală ale celor două păsăruici, gândindu-se mereu la ale ei. Trecuse atâta amar de timp de când se Întorsese din Țara Sfântă, Însă chipul fardat puternic al nonagenarei Îi bântuia și acum prin amintiri. Tot gândindu-se la Țara Sfântă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl plăcea ori se juca cu el de-a „Pisica cu bietul Șoricel”. Cu o studiată pedanterie, Directoarea Tatiana destupă o sticlă de vin Negru Vârtos, oferind, turnând În paharele celor doi musafiri, punând sticla la Îndemâna lor. „Ora e cam matinală Însă desigur, un pahar cu vin de bună calitate sper să fie bine primit...” - monologă Directoarea Tatiana privindu-l pe Tony Pavone cu o oarecare insistență.” În legătură cu incidentul provocat de cei doi lucrători, propun să-l dați uitării. Sărmanii, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sînge trebuie să-mi deschidă cale liberă. CÎnd ani sunat a doua oară, s-a ridicat și căpăcelul vizorului. Nici nu-i de mirare că i-a trebuit atîta timp să ajungă la ușă dacă ne gîndim la ce oră matinală am sunat. A scos lanțul În grabă, a rotit minerul și a deschis ușa larg. Rămase uimită, așa cum prevăzusem. — Ce vi s-a Întîmplat? Încă e devreme... — Ei, Camelia. Mă lași să mă spăl pe față? Bine că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stejarul de la Gospodăria de partid (saună, piscină, lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de iarbă încinsă de soare. Toată această solitudine livrescă a durat până când silueta care dispărea ca o nălucă în jogging matinal pe malul râului a început să poposească sub stejarul meu, substituindu-se farmecului lecturii. Venise să ne prezinte teorii politice feministe asupra cetățeniei. Era singura cu care aveam un background ceva mai asemănător. În afară că era blondă, avea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ești beat sau îndrăgostit sau tâmpit sau dacă nu înzestrezi cu puteri supremundane un grup privilegiat. Cazul meu. Și cu asta mă întorc la subiectul cu fața fericită a nefericirii totalitare. Îmi iau cu greu rămas-bun de la amintirea scaldei mele matinale. Avea dreptate Jurdgea Knejevici: „Swiming is erotic, bathing is erotic, a landscape can be deeply erotic, a lovely meal is erotic. Sometimes, even the sex is erotic”. Da, trebuie să scapi bine de povara tinereții și a libidoului legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
panică sau publicitate, totul să pară normal, să treacă neobservat. „E adevărat, îl auzii vorbind. Am plecat de acasă cu un autoturism; erau îmbrăcați civil și ei și șoferul; dacă cineva ne-ar fi văzut la ora aceea nu chiar matinală, contrar obiceiului lor, nu ar fi putut gândi nimic nefiresc. Nu-i văzusem până atunci niciodată. Păreau a-mi cunoaște - ceea ce m-a surprins - așezarea mobilierului celor două camere, poate mi se părea. M-au poftit să mă îmbrac în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
popas înainte de a intra în camera propriu-zisă, unde totul era aranjat la locul lui, cu o estetică improvizată ce impusese câteva mici modificări, și care-și aștepta musafirii pe care-i știam că vor veni dar nu chiar atât de matinal. Intrând, râsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zâmbet, un zâmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajându-i fragilitatea - mă feream să n-o rup. Când ajunse în dreptul fotoliului eu întrebai ceva, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
până atunci, am protestat. —Trei și jumătate. N-aveam nevoie de tânguitul și de cobitul lor. Aveam propriile mele griji: Aidan îmi povestise despre Janie. Ar fi trebuit să constituie subiectul unei confesiuni nocturne, dar împrejurările au dictat o dezvăluire matinală - în dimineața ce a urmat primei noastre nopți împreună, când el a început să se comporte ciudat. Am întârziat la lucru din cauza asta, dar nu mi-a păsat. Trebuia să știu. Pe scurt: Aidan și Janie fuseseră împreună în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să dai o raită. Nicicând nu mai vizitasem o cetate având drept ghid o oaste. De-a lungul întregii Via Larga și până la palatul Medici, unde am intrat pe neașteptate în curtea cu colonade, s-a desfășurat o adevărată paradă matinală. Un slujitor a venit să ne poftească să intrăm, dar Giovanni a refuzat sec: — Messer Alessandro este aici? Cred că doarme. — Dar messer Ippolito? — Doarme, de asemenea. Să mă duc să-i trezesc? Giovanni dădu disprețuitor din umeri și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în carte. Dă-mi un telefon când vei afla exact despre ce e vorba. A închis. Mi-am aprins două țigări și am apăsat cele paisprezece taste... Era șapte dimineața, acolo, în Manhattan. Fielding tocmai se întorsese din alergarea lui matinală. Era proaspăt, fercheș, oxigenat. Era adevăratul om de afaceri, care avea de-a face doar cu unul din numeroasele proiecte. La care se adăuga și senzația că Good Money pierduse teren în fața lui din punct de vedere artistic și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vechile dureri... Apar din nou țăranii pe hăul din câmpie, În infinit pământul se simte tresăltînd: Vor fi acum de toate cum este orișicând, Dar iar rămâne totul o lungă teorie. O, când va fi un cântec de alte primăveri?!... Matinală Auroră violetă Plouă rouă de culori - Venus, plină de fiori, Pare-o vie violetă. Bat la geamul tău încet, Bat cu-o roză sângeroasă - Vino, floare somnoroasă, Cât pe zări e violet. Plâns de ape se repetă, Încă totu-i
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pierdută, privind parcă prin profesor. Dinspre Conservator răzbeau vocalizele unei soprane. Țipete revărsate peste ferestrele deschise spre Cișmigiu. „Dacă n-ai ști că-i Conservatorul“, arată Nela cu capul spre ferestrele acelea, „ai zice că o omoară bărba-su. O cafteală matinală, într-o casă boierească. Ca-n Tolstoi... Nu vezi cum țipă? Și nimeni n-o scapă“. „E repetiție. Exersează. Învață“, îi răspund. „Se pregătește pentru cariera de artistă.“ „Țipă tot ca una care-i tocată“, ridică ea din umeri. „Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și acesta, În care alături de cărți intrau În combinații Înseși zodiile? Era oare posibil ca un simplu om, călăuzindu-se după legile hazardului, să Învârtă Între degetele sale destinul unor alți semeni? Apariția inginerului Edward la o oră atât de matinală la Corso putea fi considerată drept un eveniment neobișnuit. Îmbrăcat Într-un costum alb, larg, impecabil, ce-i masca masa musculară, purtând pe cap o pălărie de fetru moale, cu boruri largi, inginerul Edward stătea la masa lui din colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-nfunda la gară. Și un alt drum, ce Începea din Casa Lunii, se scurgea prin Copou, o lua pe la Fundație, cobora scările Râpei Galbene și avea drept capăt vagonul unui tren rapid, ce pleca din Iași la o oră destul de matinală. Terminând de conturat această hartă, Satanovski Își frecă mâinile cu satisfacție, punând În mișcare cele două figurine, care Începură să se rotească una În fața celeilalte, pentru ca În cele din urmă fiecare să se așeze pe traiectoria sa prestabilită. „Ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale. Ai reprogramat cronometrul și am clacat amândoi răsturnați în valuri! Pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă. Tu, împărăteasa ideilor înhățate, ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate. În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
-se că Smith și Loew arătau ca doi cățeluși feroci ieșiți din aceiași hazna. „Nu, mulțumesc”. Loew arătă spre ibricul de argint. „Cafea?” „Nu, mulțumesc”. Smith zâmbi și se lovi peste genunchi cu palmele. „Dar de o explicație a deranjului matinal în pașnica ta viață de familie, vrei?” Mal spuse: „Bănuiesc că Ellis dorește să fie procuror-șef, eu vreau să ajung investigator al procurorului șef, iar ție ți-ar plăcea să conduci Biroul Omucideri după ce Jack Tierney iese la pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
luptei care se dă în trupul cărnos al Lenorei de către o conștiință obscură. Vidul mic al după-amiezii va fi astfel împlinit și asemănarea zilei va aduce astfel cu ca pe Hallipi, dacă nu cumva Hal-lipii trimiseseră spre ea acel zvon matinal. Lina nu era acasă și Rim fu mirat că Mini, de la ușă, în loc de vreo nouă descoperire, îl întrebă dacă a fost vreodată la Hallipi, la moșie. Rim nu părăsea niciodată orașul și, ca un tramvai de parcurs unic între facultate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
apă celor însetate, le îndepărtez frunzele sau petalele uscate, le afânez pământul din jurul tulpinii, încercând totodată să ofer fiecăreia locul cel mai potrivit pentru a se bucura, după nevoie, de lumina și căldura soarelui. După această zilnică și benefică întâlnire matinală, iubitele mele prietene par să-mi spună: Acum poți să pleci. Îți mulțumim pentru mângâierile din priviri și pentru dragostea izvorâtă din sufletul tău iubitor care, alături de apa binefăcătoare, ne dau puterea să creștem și să rezistăm arșiței verii. Du
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fiecare aspect al vieții. Păstrarea granițelor de netrecut dintre el și murdăria lumii a ajuns să-i consume treptat mare parte din energie, timp și capacitatea de a iubi. În 1918, când Pandit Razdan împlinea patruzeci de ani, programul său matinal era neschimbat de zece ani. Se scoală din somn prevăzător, scanând încăperea să vadă dacă nu există obstacole sau noi pericole ce ar fi putut să apară peste noapte. Când e încredințat că totul e bine, că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doctorului, acesta își retrage mâna. — Poftim?! Mă ridic în capul oaselor și mă întind să trag de perdea. Din fericire, An-te-hai a prins-o bine. Nu sunt sigură dacă am auzit într-adevăr cuvântul „însărcinată“. Am tot suferit de grețuri matinale în ultimele săptămâni, însă tot nu-mi vine să-mi cred urechilor. — An-te-hai! îl strig. Adu-mi mâna înapoi! După ceva agitație de celaltă parte a perdelei, umbra doctorului revine. Mai mulți eunuci îl conduc la scaun, și mâna îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în mână, tăiată dintr-o singură lovitură de sabie. Se vedea bine că sângele continua să curgă, căci era mai proaspăt decât roua dimineții. Fără îndoială, trupele lui Amano Genemon care porniseră înaintea armatei principale îi văzuseră pe acei agricultori matinali pe plantații, îi fugăriseră și-i uciseseră. Poate că le fusese milă, dar aveau ordin să nu riște succesul acțiunii mai importante care urma. Privind în jos, la sângele proaspăt de pe pământ și în sus, la norii roșii de pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însă, era o femeie îmbrăcată într-un kimono subțire, cu modele mari, și o manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma de aloe până în locul unde se opriseră pajii. — Veniți încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Yodo începea să devină vizibil. Dintr-o dată, dinspre Tennozan, se auziră ecourile unor împușcături violente. Soarele încă nu răsărise, iar norii erau înnegriți de o ceață deasă. Era ziua a treisprezecea din Luna a Șasea, la o oră atât de matinală, încât pe drumul spre Yamazaki încă nu se auzea nici măcar un nechezat de cal. Privind din tabăra principală a lui Mitsuhide de la Onbozuka, soldații puteau vedea dealul Tennozan cam la o jumătate de leghe înspre sud-vest. Partea sa stângă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult decât niște simple rude prin alianță. Takigawa Kazumasu participa și el la aceste întâlniri, iar prezența lui părea să aibă o anumită semnificație. În ziua a zecea din lună, Takigawa le trimise tuturor seniorilor o invitație la o ceremonie matinală a ceaiului. Invitația avea următorul conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la întoarcerea în provinciile natale. O maximă a războinicilor, însă, spune că vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]