910 matches
-
moesice din Moesia Inferior: I Italica, V Macedonica, XI Claudia, și altele aduse de la Rin, în total fiind 13-14 legiuni (70 000 de soldați), plus trupele auxiliare că alae și cohortele, dar și formațiuni etnice din rândul altor popoare că mauri, palmireni, asturi. Operațiunile de debarcare erau menținute de flota dunăreană, Classis Flavia Moesica. În total, numărul celor care participau la forța de invazie era de 150 000 de oameni. Comanda trupelor a fost încredințată unor generali și ofițeri veterani, ca
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
secole mai târziu, romanii au cucerit acest oraș împreună cu alte zone spaniole de la Cartagina din Africa. Începând cu secolul al V-lea d.Hr. s-a aflat sub stăpânirea vizigoților. În secolul al VIII-lea, Spania a fost cucerită de mauri, iar orașul a devenit un important centru comercial. Inițial, Málaga a aparținut de Califatul de Cordoba. După căderea dinastiei umayyazilor, a devenit capitala unui regat separat, dependent însă de Granada. În această perioadă, orașul a purtat numele de "Mălaqah" (arabă
Málaga () [Corola-website/Science/303589_a_304918]
-
este faptul că această dinstie a reînviat ideea unui împărat în Occident. Carolingienii i-au succedat Dinastiei Merovingiene și s-au aflat la putere în unele regate până în 987. Numele "carolingian" vine de la Carol Martel, care i-a învins pe mauri în bătălia de la Tours în 732. Cel mai cunoscut membru al dinstiei este Carol cel Mare, sau "Charlemagne" (în latină, "Carolus Magnus"), care a fost încoronat împărat roman în 800. Ultimul împărat carolingian a murit în 899 înainte de a trece
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
a fost una dintre cele trei provincii romane din Hispania, (astăzi Iberia). se mărginea la vest cu Lusitania (astăzi Portugalia) și la nord-est cu Hispania Terraconensis. Baetica fost redenumită "Andalucia" de mauri în secolul al VIII-lea. Înainte de romanizare, zona muntoasă care urma să devină Baetica a fost ocupată de mai multe grupuri tribale iberice. Influența celtă nu a fost atât de puternică precum în nordul celtiberic. După afirmațiile geografului Claudius Ptolemeu
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
Include orașele Torremolinos, Benalmádena, Fuengirola, Mijas, Marbella, San Pedro de Alcántara, Vélez-Málaga, Nerja, Torrox, Puerto Banús și Estepona. Așezările din regiune datează din epoca bronzului, aceasta aparținând alternativ de numeroase popoare și culturi, precum fenicienii, cartaginezii, romanii, vandalii, vizigoții și maurii, înainte de "Reconquista". Formată inițial din sate pescărești, zona a intrat în circuitul turistic internațional odată cu anii 1950, devenind o destinație populară printre turiștii străini, atât pentru plajele sale, cât și pentru cultura sa. Zona este puternic urbanizată, cu un cordon
Costa del Sol () [Corola-website/Science/303628_a_304957]
-
au cucerit întreaga peninsulă Iberică, și i-au expulzat sau asimilat pe vandali și pe alani. În cele din urmă, vizigoții au cucerit regatul suebilor, și orașul lor capitală Bracara (astăzi Braga) în 584-585. În 711 d.Hr., o armată maură umayyadă din Africa de nord a invadat Spania creștină vizigotă. Sub conducătorul lor Tariq ibn-Ziyad, au debarcat la Gibraltar și, într-o campanie de opt ani, au adus cea mai mare parte a peninsulei sub stăpânire islamică. Al-ʾAndalūs (arabă الإندلس
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
parte a peninsulei sub stăpânire islamică. Al-ʾAndalūs (arabă الإندلس : Țara vandalilor) este numele arab dat peninsulei Iberice de cuceritorii ei musulmani. Din secolul al VIII-lea până în secolul al XV-lea, anumite părți ale peninsulei Iberice au fost conduse de mauri (în principal berberi și arabi) care au traversat din Africa de Nord. O mare parte dintre nobilii goți alungați s-au refugiat în înălțimile asturiene. De aici, încercau să își recucerească teritoriile de la mauri; acest război de recucerire poartă numele de Reconquista
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
părți ale peninsulei Iberice au fost conduse de mauri (în principal berberi și arabi) care au traversat din Africa de Nord. O mare parte dintre nobilii goți alungați s-au refugiat în înălțimile asturiene. De aici, încercau să își recucerească teritoriile de la mauri; acest război de recucerire poartă numele de Reconquista. În evul mediu existau în peninsulă numeroase mici state, printre care Castilia, Aragon, Regatul Navarei, León și Portugalia. Peninsula a făcut parte din Imperiul islamic Almohadpână ce aceștia au fost în cele
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
de stadii, și se termină în anticul oraș Gadeira." Numele "Carpia" ar putea fi transmis în El Carpio, aflat la un cot al Guadalquivirului, însă originea numelui său a fost asociată cu cea mai veche clădire de acolo, un turn maur ridicat în 1325 de inginerul responsabil de alcázarul din Sevilia. Locul unde se afla Tartessos s-a pierdut—îngropat sub terenurile mlăștinoase care au înlocuit fostul estuar în spatele dunelor, la gura de vărsare (unică) a Guadalquivir, unde delta râului a
Tartessos () [Corola-website/Science/303784_a_305113]
-
care atrag făcând ca detaliile organelor sexuale aproape să nu fie observate. ul la Picasso este relevat de o factura special, femeia din planul îndepărtat se transforma deseori în falus, iar totul se estompează prin motivele decorative invocate de factura maură. Personajele par să aibă rotunjimi senzuale, totul este sugerat, conotațiile sexuale regăsindu-se în liniile geometrizate, caracteristice, unde Picasso induce termenul de erotism de-o maniera simpla, minimalista. Mari artiști români, ca Constantin Brâncuși, Camil Ressu sau Theodor Pallady, au
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
Sinagoga din Iosefin (Templul ortodox) este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Timișoara, situat pe str. Iuliu Maniu nr. 55. A fost construită în stil eclectic istoricist cu elemente maure, în cartierul Iosefin, de unde îi vine și numele. Arhitect Karl Harț. Sinagoga din Iosefin a fost inaugurată în 1895 de primarul Károly Telbisz. Având dimensiuni mai modeste, ea a deservit în trecut pe credincioșii ritului evreiesc ortodox. Rabinii care au
Sinagoga din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312791_a_314120]
-
umayyazi Abd ar-Rahman III. și Al-Hakam II. Aici a studiat, a predat și a practicat medicina. Numele său este menționat pentru prima dată de filozoful medieval Ibn Hazm (993 - 1064) care îl considera drept unul din marii medici ai Spaniei maure. "Kitab al-Tasrif", cea mai importantă lucrare a lui , publicată în anul 1000, este un tratat care cuprinde o gamă largă de domenii medicale, printre care stomatologie și obstetrică. Sunt sistematizate aici informații adunate de-a lungul a 50 de ani
Al-Zahrawi () [Corola-website/Science/312236_a_313565]
-
și încep să aibă o relație sexuală, în ciuda faptului că înmormântarea mamei sale avusese loc cu o zi mai înainte. În următoarele câteva zile, el îl ajută pe prietenul și vecinul său, Raymond Sintès, să se răzbune pe o iubită maură bănuită de infidelitate. Meursault este de acord să-i scrie o scrisoare iubitei lui Raymond, cu unicul scop de a o invita astfel încât Raymond să facă sex cu ea și apoi să o scuipe în față în ultimul minut ca
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
în piață Martirilor) demolată în timpul colonizării. .3 Moscheea Jamaa Ketchaoua este o operă unică, martoră a istoriei Casbahului. Ea a fost fondată inițial în 1446 înaintea dominației otomane, în momentul în care dinastiile berbere conduceau orașul. Arhitectură să îmbină stilurile maure, turcești și bizantine. Într-adevăr, arhitectura să a fost modificată mai ales în timpul colonizării franceze, timp în care a funcționat că o catedrală, înainte de a reveni cultului musulman după independența țării .O cladire mai importantă a fost construită în jurul anului
Casbah () [Corola-website/Science/311178_a_312507]
-
au fost nevoiți să importe multe țigle. Cel mai bun loc de-a sesiza dezvoltarea țiglelor este „Museu Nacional do Azulejo” (din ), în Lisabona. Secolul al XV-lea Această artă, a faianței pictate, a pătruns în Portugalia și Spania prin intermediul maurilor care, la rândul lor, au deprins acest meșteșug de la perși. Denumirea de "azulejo" derivă de la cuvântul arab: الزليج ("al zulayj") : Zellige, însemnând „piatră mică”. Acesta orgine explică puternică influență arabă în multe plăci pictate: încrucișarea curbiliniilor, geometria și motivele florale
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
ziduri și folosite la pavajul podelelor, după cum se poate vedea în câteva camere ale Palatului Național Sintra, în special în camera arabă ce include și famiosul "cuenca" din ceramică cu sfera armilara, simbolul regelui Manuel I. Portughezii au adoptat de la mauri „frică față de spațiile goale”, astfel, au acoperit zidurile complet cu "azulejos". Secolul al XVI-lea "Azulejos" au început să fie folosite în cantități însemnate pentru a acoperi zidurile, o dată cu sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de-al XVI
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
The Go-Go's” și a pieselor „The Angel and The Jerk" și „New Day” pentru Penelope Houston, fostă solista a trupei Avengers. De asemenea, a colaborat la scrierea piesei „Radio”, alături de trupă Rancid și a contribuit, alături de Melissa Auf der Maur, la interpretarea piesei „Do Miss America” a lui Ryan Adams. Totodată, a produs un album pentru trupa „The Riverdales” și se zvonește că ar face parte din proiectul „The Network”, proiect în cadrul căruia a fost lansat albumul intitulat „Money Money
Billie Joe Armstrong () [Corola-website/Science/311365_a_312694]
-
moarte. În cuvinte puține, încerca să-i îmbărbăteze îndemnându-i să nu abandoneze cruciada, să dea sfaturi utile fiului său Filip, Dar nici nu închisese regele bine ochii că francezii, cu armata mistuită de boală, înconjurați din toate părțile de mauri, nu au mai avut altă soluție decât să se retragă cât mai grabnic cu pierderi cât mai puține. Cât despre continuarea drumului spre Siria nici nu a mai fost vorba, doar câțiva temerari se îndreptau într-acolo pe cont propriu
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
o enclavă permanentă de extindere a Califatului, el ar fi trebuit să vină la ei, în aer liber, unde, el, spre deosebire de tatăl său, va dicta locul de luptă. Totul a fost planificat, până când Martel a ajuns, deși mai rapid decât maurii ar fi crezut că ar putea apela la întreaga lui armată. Din păcate, pentru fiul lui Rahman, el a supraestimat timpul care i-ar lua lui Martel pentru a dezvolta o cavalerie grea echivalentă a musulmanilor. Califatul a crezut ca
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
primul loc în agenda politică a Peninsulei Iberice îl ocupa Reconquista, eliminarea statelor musulmane succesoare ale Califatului de Cordoba. În timp ce aristocrațiile militare europene se concentrau asupra cruciadelor, Alfonso al VI-lea a cerut ajutorul nobilimii franceze pentru a lupta contra maurilor. În schimb, trebuia să-și căsătorească fiicele cu liderii acelei expediții, iar ceilalți să primească privilegii regale. Astfel, moștenitoarea regală Urraca de Castilia s-a căsătorit cu Raimond al Burgundiei, fiul cel mic al Contelui de Burgundia, iar sora sa
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
al Burgundiei, fratele cel mic al Ducelui de Burgundia, a cărui mamă a fost fiica Contelui de Barcelona. Henric a fost numit Conte al Portugaliei, un comitat la sud de Galicia, greu de condus din cauza incursiunilor și atacurilor frecvente ale maurilor. Împreună cu soția sa Teresa, coregentă a Portugaliei, a ținut piept atacurilor, în numele socrului său. Din acea căsătorie au rezultat mulți copii, dar numai unul, Afonso Henriques (înseamnă „Afonso, fiul lui Henric”), a prosperat. Băiatul, născut probabil în jurul anului 1109, și-
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
a urcat pe tron în 1212. Ca rege, Afonso al II-lea a avut propria metodă de guvernare. Tatăl său Sancho I și bunicul său Afonso I fuseseră preocupați în primul rând de confruntarea militară cu vecinii castilieni și cu maurii din sud. Afonso nu a fost interesat de expansiunea teritorială, și a reușit să asigure pacea cu Castilia pe durata domniei sale. Cu toate acestea, unele orașe, precum Alcácer do Sal în 1217, au fost cucerite de la mauri de către nobili acționând
Afonso al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310193_a_311522]
-
castilieni și cu maurii din sud. Afonso nu a fost interesat de expansiunea teritorială, și a reușit să asigure pacea cu Castilia pe durata domniei sale. Cu toate acestea, unele orașe, precum Alcácer do Sal în 1217, au fost cucerite de la mauri de către nobili acționând din inițiativă proprie. Asta nu înseamnă că Afonso avea un caracter slab sau laș. Primii ani ai domniei sale au fost marcați de dispute interne cu frații și surorile sale. Regele a putut menține liniștea în cadrul frontierelor sale
Afonso al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310193_a_311522]
-
a declarat război comunităților musulmane care prosperau în sud. Algarve a început să facă parte din Regatul Portugaliei în timpul domniei sale, în urma cuceririi orașului Faro; Portugalia a devenit astfel primul regat iberic care și-a încheiat "Reconquista". În urma succeselor sale împotriva maurilor, Afonso al III-lea a trebuit să se confrunte cu o problemă politică care rezulta din frontierele cu Castilia. Regatul vecin considera că teritoriile recent încorporate (Algarve) ar trebui să fie castiliene, fapt ce a inițiat o serie de războaie
Afonso al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310197_a_311526]
-
semnat pacea patru ani mai târziu, cu intervenția Infantei însăși. S-a semnat un tratat de pace la Sevilla în 1339, și, în anul următor, trupele portugheze au jucat un rol important în victoria din Bătălia de la Rio Salado contra maurilor, în octombrie 1340. Ultima parte a domniei lui Afonso al IV-lea nu a fost marcată de războaie deschise, ci de intrigi politice. Războiul civil dintre Petru al Castiliei și fratele său vitreg Henric de Trastamara au dus la exilarea
Afonso al IV-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310216_a_311545]