2,843 matches
-
cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe care călăul o concede victimei Înainte de execuție. Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În frunte. Am răsuflat ușurat când individul s-a ridicat În picioare: - Înainte de a merge la culcare, last but non least, vorba lui Shakespeare: Încercați să vă Înfrângeți resentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care mai mult mă jignea. Nu de ocrotirea lui mălăiață aveam nevoie, ci de adevăr, oricât ar fi fost el de Înspăimântător și de dureros. - Adevărul, da, da... frumos cuvânt, urât lucru de multe ori, a murmurat Howard cu aerul melancolic și Îngândurat cu care continua să mă surprindă uneori, pentru că nu consona deloc cu imaginea durului pe care Îl cunoscusem cu ocazia primelor noastre Întâlniri. Nu sunt un entuziast al ideii de largă circulație cum că prima impresie contează, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai mare dușman... Pe măsură ce vorbea, iritarea din glasul Evelinei se estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și cu pauze menite parcă să-mi ofere răgazul necesar pentru a le studia și a mă convinge câtă dreptate adunase În verdictul pronunțat mai devreme: mai multe rezultate posibil corecte, egal: nici un rezultat. Am luat vraful de hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șofer de restul mașinii. Am baftă: omul cu volanul nu e din categoria celor care te asasinează cu conversația lor incontinentă. Excelent. M-ar fi enervat să fie altfel. Afară e o dimineață frumoasă, iar Înăuntru, doar radioul se aude melancolic În surdină. Tipul e un sentimental. Stau tolănit pe bancheta din spate și mă simt bine. E cald, e plăcut, e liniștitor, În aer plutesc subtile arome florale. Mi se Închid ochii... NOTĂ După cum distinsul și inteligentul nostru cititor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
își luă furculița-n dinți și înghiți ce rămăsese pe vârful ei. Din câte observară, stomacul dânsului avu o reacție de neutralitate, tradusă-n aceea că nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Doar privirea îi rămase undeva departe, visătoare, melancolică. îl urmă bătrânelul, care inițial se fripse puțin, dar în cele din urmă înghiți. Apoi se lăsară asupra farfuriilor cele două femei, Metodiu și Iovănuț, mesenii din stânga și-n fine și căpitanul Tresoro. Curând mâncau toți în liniște, atenți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hrănește-n somn, În limfa tăcută mai explodează stelele vechi. De cînd nu-i mai aud mașina de scris s-a golit casa și Tiberiu e tot mai departe, Închis În frumusețea lui, În costumele lui sclipitoare, aureolat de ochii melancolici ai arlechinilor, abandonîndu-se În carnea unei femei ca să uite, ca să scape de obsesia unui loc, unde lumina se stinge din ce În ce mai des și cuverturile și covoarele și creierul și cuvintele și simțurile se degradează. Azi am găsit În cutia poștală un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei, și o putoare strigă și ea dracului cît poate: — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ansamblu era reușit. —L-ai văzut undeva pe Tom? a întrebat, uitându-se în jos la mine. A fost o greșeală din partea ei. Știam că a avut dintotdeauna o afinitate pentru Tom. E în hol, am spus cu răutate, privind melancolic înspre Julia Seddon. E înnebunit după ea de luni de zile. —Spălăcita! a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici, deschise la culoare și aparent lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ea s-a retras fără să mă atingă. —Ți-ai fi părăsit bărbatul pentru ea? am întrebat. Se uita la mine ca și cum mă vedea pentru prima dată. Poate că așa și era. Norul de gelozie se ridicase. — Știi? a spus melancolică, ești singura persoană cu care pot vorbi despre Lee. Singura. Ce ciudat, am fost atâta timp torturată de ideea că sunteți împreună. începea să aibă sens: asta explica privirea pe care mi-o aruncase în living. —Și ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care o mai am în viață.“ Zis și făcut - Noah a ascuns imediat sticla de coniac în spatele cărților din bibliotecă, luând în schimb un bourbon din cel mai fin, care aluneca pe limbă ca mătasea. Bea încet și se uita melancolic pe fereastră. Străzile din Bruxelles îi aminteau deodată de timpul dinaintea primului război mondial. Atunci se îndrăgostise până peste urechi de Viviane din Gent, verișoara lui Judit. Cu timpul, toate amintirile fericite deveniseră ceață. Numai furia lui Judit rămăsese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
său prieten - mai avea o pată de vopsea pe carapace. Dar unde fusese broasca țestoasă atâția ani și ce făcuse între timp, asta nu va putea s-o afle niciodată domnul Malcolm. Notița despre întoarcerea broaștei țestoase m-a făcut melancolică. Am început să mă gândesc la papagalul meu care fugise acum zece ani. Mi se mai întâmplă să citesc cărțile pe care le citeam atunci și să găsesc în ele, între paginile palpitante, dar îngălbenite de timp, chiar penele iubitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cuc, alteori cu o bufniță cu trăsături omenești, al cărei corp era încarnarea întâmplătoare a unei ființe mari și necruțătoare. În fiecare zi lucram în sufragerie la masa mare, privind din când în când către colivia lui Sucki. El părea melancolic și se uita printre zăbrelele subțiri direct prin fereastră unde se vedeau corbi și coțofane zburând amenințător, parcă ar fi fost într-un război continuu unii cu alții, pentru a-și apăra spațiul vital. De fiecare dată când eram profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sărbătoare, ca și cum ar fi fost ziua liberă a orașului, nu se vedeau hoți, nici violatori, nici asasini, contrar pronosticurilor rău intenționate ale președintelui fugit. La unele apartamente ale clădirilor, ici și colo, ferestrele erau închise, cu storurile, atunci când existau, coborâte melancolic, ca și cum un doliu dureros ar fi rănit familiile care locuiau acolo. În acele apartamente nu se aprinseseră în zorii zilei luminile atente la evenimente, cel mult locuitorii pândiseră, eventual, din dosul perdelelor cu o strângere de inimă, acolo trăiau oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Nu mai vorbesc de convoaiele care urcau pe linia frontului, pe jos, în căruțe sau în camioane, și pe care trebuia să le lași să treacă strângându-te cât de mult se putea. Tinerii se uitau la noi cu priviri melancolice. Niciunul nu mișca, niciunul nu vorbea. Parcă erau niște animale palide îmbrăcate în albastru, care se lăsau mânate cu docilitate către marele abator. Ciupitu, grefierul judecătorului Mierck, ne-a invitat să luăm loc într-o anticameră tapisată cu mătase roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
crem, argintiu și albastru, înfățișa o femeie tânără, în ținută de bal, cu fruntea împodobită de o diademă de perle, cu tenul totuși palid sub vopselele decolorate de trecerea vremii, cu buzele de un roz subliniat vag, ochii înspăimântător de melancolici, care se străduia să zâmbească, înveșmântată elegant, dar în această eleganță se simțea totuși un emoționant abandon, cu o mână ocupată să deschidă un evantai de sidef și dantelă, în vreme ce mâna cealaltă se odihnea pe capul unui leu de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de la piesă și să se Întrebe dacă populația orașului New York Îl găsea cu adevărat chipeș. Paskert și Amory mergeau În tăcere spre hotelul lor. Paskert a rupt primul tăcerea. Vocea lui nesigură, de băiat de cincisprezece ani, cu un ton melancolic, a Întrerupt reflecțiile lui Amory: — M-aș Însura cu fata aia chiar astă-seară. N-a fost cazul să-l Întrebe despre ce fată vorbea. — Aș fi mândru s-o iau cu mine acasă și s-o prezint familiei mele, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scălda ochii și Încetinea zborul timpului - timpul care se scursese atât de insidios În după-amiezile leneșe de aprilie, care păruse intangibil În lungile amurguri de primăvară. Seară după seară, cântecele studenților din anul terminal plutiseră peste campus cu o frumusețe melancolică, iar prin carapacea conștiinței sale de boboc pătrunsese o devoțiune profundă și respectuoasă față de zidurile cenușii și vârfurile gotice și tot ce simbolizau ele, ca depozitare ale unor vremuri defuncte. Turnul vizibil de la fereastra lui, care se avânta În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fermierilor navetiști, contractând imediat câte un guturai zdravăn, dar altminteri neafectați de hoinăreală. Amory și-a neglijat Îndatoririle și mai mult decât În anul precedent - nu În mod deliberat, ci din lene și din pricina numeroaselor alte interese. Geometria coordonată și melancolicii hexametrilor lui Corneille și Racine Îți ofereau extrem de puține lucruri atractive, iar psihologia, pe care o așteptase cu plăcere, s-a dovedit a fi o materie plictisitoare - plină de reacții musculare și de sintagme din biologie, și mai puțin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vei funcționa defectuos exact când te consideri În cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești. La cincisprezece ani posedai strălucirea soarelui de dimineață, la douăzeci vei Începe să ai strălucirea melancolică a lunii, iar la vârsta mea vei iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei adresa scrisori, vezi să fie firești. Ultima, dizertația aia despre arhitectură, a fost absolut groaznică: atât de „elitistă“ Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai vedem, firește. Îndepărtându-se, Amory i s-a părut lui că pe fața lui Burne zărise aceeași expresie pe care o descifrase pe a lui Kerry când Își luase rămas-bun sub Blair Arch, acum nu an. S-a Întrebat melancolic de ce nu se putuse Închega nimic durabil din onestitatea primordială a celor doi. — Burne e un fanatic, i-a spus el lui Tom, și face o greșeală capitală. Îmi vine să cred doar pionul unui pumn de redactori anarhiști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
viziune În care se afla În Mexic, Într-o casă de cărămidă crudă, pe jumătate Întins pe o canapea acoperită cu rogojini, ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deziluzie. O nouă auroră și-a aruncat hlamida peste fluviu. Un taxi Întârziat Înainta cu viteză pe stradă, cu farurile strălucind ca niște ochi aprinși Într-o față Înălbită de pe urma unui chiolhan nocturn. Departe, În aval, se auzi un șuierat melancolic de sirenă. MONSIGNOR Amory nu putea scăpa de gândul că lui Monsignor i-ar fi plăcut grozav propriile sale funeralii. Au fost magnific de catolice și de liturgice. Episcopul O’Neill a psalmodiat liturghia solemnă și la sfârșit cardinalul absolvirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îndreptă el un damf de whisky spre fața palidă a lui nea Ovidiu, care se abținu cu greu să-l gratuleze pe Lucky cu părerea lui despre whisky. Gabrielescu, cot la cot cu camaradul american, terminase cealaltă sticlă, întrebându-se melancolic dacă un transfer la F.B.I. nu era preferabil unei avansări cu mărire de salariu la circa 5. Asta fără să-l recunoască pe nea Ovidiu, care spera o distracție strașnică în seara asta, așa cum îi promisese Horațiu și nu dezmințise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mine, vrăjite de uniformă. De uniforma cea arătoasă. Îmi aduc aminte cum ne afundam cizmele până la gleznă în sânge prin satele poloneze. Împinge șoldul mai în față, vită, unde‑ț ascunzi iar păsărica? Ah, iat‑o. Mama fredonează un cântec melancolic de Koschat, în care este vorba despre o bancă de mesteacăn. Se gândea la un lan și la o plimbare la iarbă verde, lucruri pe care doar anevoie le poți impune unui invalid, dacă nu vrei să‑ți strice cheful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în urmă ostilitatea lumii. Când ți‑e răpită speranța în mai bine, prezentul se află în sfârșit în mâinile tale. Atunci ești tu însuți realitatea, iar ceilalți sunt figuranți. Când Rainer privește înserarea, spune că această înserare e un armistițiu melancolic în care viața s‑a stins. Profesoara de germană spune că frații Witkowski ar face bine să nu mai deranjeze clasa cu trăncăneala lor neîntreruptă. Stifter spune: Apoi s‑au ivit pădurile de un roșu pal, care, acoperite de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]