1,003 matches
-
întotdeauna în proza lui Lăzărescu, bîntuită de literatură - căci reproduce, inconștient, gesturi livrești încărcate cu valori fondatoare: păsările de lut care vor zbura (dintr-o apocrifă a Noului Testament), craniul lui „a fi sau a nu fi”, Oblomov sau chiar melodramele amorurilor dintre tînăra de viță nobilă și tînărul viteaz și harnic, dar sărac, din foiletoanele spălătoreselor. Acest livresc face fundamental parte din universul unei proze care palpită într-un ritm special, ritmul unei lumi altfel, dar foarte reală, aproape dureroasă
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
apoi factuală. Observați că, spre deosebire de cutumele mele, mă întind cu narațiunea. Tocmai pentru că, din punct de vedere cinematografic, nu este prea mult de spus despre acest film. Jocul actorilor e esențial, și nici Jentsch, nici Held nu se dezmint. Dar melodrama sau excesiva sentimentalizare lipsesc cu totul din peisaj, preferîndu-se o observare clinică, dacă tot vorbeam de claritate. În rest, mizanscena e minimală, iar regia face tot ce-i stă în putere pentru a rămîne discretă, toată "fibra" lungmetrajului provenind din
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
mai mereu un punct de sprijin concret sau imaginar, un substitut de parcurs al celor plecați și înlocuiți de felurite tanti, mătuși, bunici etc. Deosebit de grijulie se dovedește autoarea, aici experiența și talentul narativ își spun cuvântul, în a evita melodrama, în a relata starea de fapt, aceeași și mereu deosebită, nuanțată de la caz la caz. Fluența narației este uimitoare, atât în română cât și în italiană, adesea poematică și emoționantă. În plus, felul de a fi, atmosfera tipică pentru lumea
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
rinichiul fiului. Nu se mai punea problema unor creații care să slăvească partidul ori pe conducător, ci doar capabile să găsească un mod de solidarizare accidentală, sentiment care oricum era conectat la partid și la șeful lui absolut. Viața cotidiană, melodramele din blocurile de cenușă, încrâncenările de prin halele fabricilor, conțineau deja suficienți stimuli plantați propagandistic. Se dusese timpul declamațiilor patriotarde, așa că, în afară de doi-trei inși, rămași în misiune, grosul scriitorimii lucra la melodrama vieții private. Apoi, exista un al doilea palier
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
partid și la șeful lui absolut. Viața cotidiană, melodramele din blocurile de cenușă, încrâncenările de prin halele fabricilor, conțineau deja suficienți stimuli plantați propagandistic. Se dusese timpul declamațiilor patriotarde, așa că, în afară de doi-trei inși, rămași în misiune, grosul scriitorimii lucra la melodrama vieții private. Apoi, exista un al doilea palier al artiștilor care, deși înrolați în marea armată de politruci, îi detestau cu superioritate intelectuală pe colegii lor de gloată. Și de aceea scriau despre lucruri la care prostimea să nu aibă
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
dintre victime ori dintre urmașii lor. Securitatea i-a săltat manuscrisul, el era jenat de părinții săi comuniști, toată băbimea actuală e vinovată pentru ratarea plenară a tribului său etc. Direct sau nu, actualul narator al comunismului duce mai departe melodrama vieții comune, respectând din impuls colectiv și globalizator moda literară și cerințele ei, ca pe niște sarcini de partid. Iar din șirul ăsta lung de fashion victim fac și eu parte, bineînțeles, cu o părere foarte bună despre mine. Plus
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
băiat, pe Georges, - mama, fără a fi devenit propriu zis și femeie. Eroina ai povestește lui d'Arthez toată viața ei umilită de maică-sa și de bătrânul duce și cum ași va lua mai tarziu asupra lor revanșa. O melodrama jucată. Confesiunea ei este atat de patetica, - an ciuda depravării, - ăncăt scriitorul creat de Balzac, Daniel d'Arthez, cade definitiv an mrejele ei ănselătoare, de o feminitate diabolica. an convorbirea lor amoroasă, există o pagină an care Balzac - tot timpul
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
dar și cu preferințele personale. Producție cu totul modestă valoric. Nu sub nivelul vremii românești de atunci: Maria Tudor și Angelo, tiranul Padovei de Vicor Hugo, Carantina după Scribe și Maz1res, Vicontele de Letorier de Bayard și Dumanoir. În prefața melodramei Triizăci ani sau viața unui jucător de cărți (1835) abordează și probleme ale teatrului, cum că "teatrul îi o oglindă", o tribună de luptă". La fel, când traduce Angelo, tiranul Padovei de Victor Hugo, face referiri la teatrul militant și
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
parte din ramura causeriilor biografice... sainte-beuviene. De mult nu mai e un secret că proza este punctul forte al scrierilor lui Negruzzi. Nuvelele romantice interesează ca împliniri de istorie literară. E zona acelui romantism în care se exhibă "păcatele tinereților": melodrama, retorismul, contrastele excesive, destinate să contrazică simțul comun. Dar tot aici se află și germenii prozatorului de cotă superioară, anume amestecul de culori occidentale și orientale, vivacitatea stilistică, inserțiile ironice, oazele de culoare locală - mai ales acestea: "O caleașcă trecu
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
Cameron intrăm într-o zodie nouă, un cinematograf care se dispensează încetul cu încetul de actori, reconstruiți în 3D pentru a face orice poftesc programatorii. Nu spun că nu există nimic emoționant în filmul lui Cameron, regizorul toarnă și ceva melodramă în coctailul său. Însă asemeni lui Jake, actorul, corpul său, spiritul său devin expendable, au tot mai puțină importanță, iar avatarurile lui 3D îi vor juca tot mai mult partitura. Ne putem imagina pe supraviețuitorul comisar Moldovan intrat pe mâna
Avatarul soldatului Jake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6582_a_7907]
-
Identități furate). Ce se întâmplă atunci când regizorul a ceea ce ar fi trebuit să fie un thriller decide să realizeze un film care, folosindu-se de un context politic instabil și de multă violență militară, să fie și o satiră la adresa melodramei? Răspunsul îl găsiți vizionând o "noutate" pe DVD: lungmetrajul Cuba în regia lui Richard Lester (1979). Trebuie spus de la început că acest film nu e nici unul dintre cele care i-au adus celebritatea realizatorului, ca cele cu formația Beatles, și
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
un loc special, deschizînd, după cum voi încerca să demonstrez mai jos, un segment fundamental din istoria romanului european. Apărut între 1860 și 1861, în formă de roman-foileton, Marile speranțe nu lasă, la prima vedere, impresia unei rupturi esențiale de formula melodramei inițiatice, care îl consacrase deja pe scriitor în creațiile anterioare, precum Oliver Twist și Nicholas Nickleby. Un orfan, Phillip Pirrip (prescurtat "Pip"), e urmărit narativ - pe o traiectorie a formării excepționale - de la vîrsta de cinci ani (cînd trăiește la marginea
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
Armând încep să se contureze referințe mitico-religioase multiple: Orfeu (o salvează pe Euridice din Infern pentru a o pierde iarăși, uitându-se îndărăt) sau Iov. Probabil că cel mai însemnat reproș care i se poate aduce lui Liviu Cangeopol este melodrama îngroșata nepermis de mult. În momentul în care cititorul nu are de ales decât să verse o lacrima pentru bietele personaje chinuite de o soartă pe care nu o înțeleg, avem de-a face cu o carenta narativa gravă. Lipsa
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
destinul lor va curge altfel decât a făcut-o până atunci. Probabil că, temându-se să nu alunece într-o filosofie complicată despre rostul omului sau despre superioritatea vreuneia dintre convenții, Sebastian preferă să expedieze tema, combinând un strop de melodramă, câteva tușe din concretețea, nu foarte ispititoare, a vieții unui intelectual de provincie, și un resort care să-l țină visător pentru încă ceva vreme. Mona va da numele stelei pe care profesorul speră s-o fi descoperit, și care
Orașul de provincie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3842_a_5167]
-
ale pielii sau poate pleoapele cu gene scurte acoprind membranos ochii pe jumătate. Bătrân sau doar obosit, cu tâmple nădușite rece de dorință, înfuriat de propria-i slăbiciune: portretul acesta îi trezea Anei un fel de milă necurată, ca la melodrame, când știi că ți se provoacă înadins starea aceea greu suportabilă dar îți curg lacrimi fără să te poți stăpâni și ți-e rușine că plângi ca prostul." Construcția povestirii este mai complexă decât rezultă din aceste citate: fotografia examinată
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
dacă în romanul satului se făcea abuz de subtilități și de intelectualism, romanul intelectualilor, al Ťelitelorť profesionale simplifică dimpotrivă ecuația, pînă la a transforma necesarul partener de dialog, personajul cu semnul minus, într-o emanație tenebroasă de roman-foileton". "Ura de melodramă" a autorului ce-l stigmatizează pe ex-procurorul Constantin Redman scade semnificația uman-estetică a temei pe care acest "satanic" ins e pus a o ilustra. Paginile critice ale lui Cornel Regman au o alură de expertiză. }esătura lor artistă pregnant individualizatoare
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
Nicola Chiaromonte) și denigrare (Nabokov, Octavio Paz), autorul articolului consideră îndreptățite ambele atitudini. Iar ca răspuns la întrebarea inițială „Doctorul Jivago, o mare carte sau un roman prost?”, adoptă pozița subiectiv conciliatoare a cititorului cucerit de poezie și chiar de melodrama unui text despre revoluția rusă, care îi trezește reacții antagoniste („mă îngrozește și mă fascinează”). Pe lângă eseuri, sunt prezente și alte forme de dialog: conversația, interviul (cu Javier Marías, Norman Manea, Amos Oz) ori dezbaterea epistolară (între romancierii spanioli Félix
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
jos, din provincie la Londra și apoi la Veneția), suspansul unui roman popular (taverna ca spațiu de întâlnire, isprăvile unor contrabandiști,), pe alocuri ușor "noir" (șeful de bandă emană un miros de putreziciune, îl însoțesc doi corbi vorbitori), trecând în melodramă (Flint se îndrăgostește de patroana tavernei, femeie fatală și întrupare a generozității). Schulz oscilează între universul său, guvernat de prezența unei frumuseți de femeie ... de ceară și plonjarea în Veneția cărții, familiară și străină deopotrivă, pentru că înțelege cât de subtile
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
dezvăluie și chiar purtătorii ei au o anumită rezervă superstițioasă față de indiscreții. Dusă la vedere, viața vedetelor este însă plină de întîmplări, de întîlniri, de despărțiri, de jurăminte călcate, de nefericiri și piesele sau romanele dedicate lor nu pot evita melodrama contrastului între succesul exterior și bănuita drama interioară. Pe de o parte, vedetele nu sînt fericite, deși sînt bogate și adulate, totul e efemer, succesul nu ține niciodată cît și-ar dori, pe de altă parte ele sînt departe de
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
pe ei înșiși. Aidoma particulelor cuantice. În afară de insistența subtilă cu care Crudu știe să-și administreze conturul din ce în ce mai ferm al personalității de autor-verité, nu văd de ce ne-am lăsa - ca lectori lipsiți de candoare ce suntem - tentați de întâmplările și melodramele pieselor sale. Că Alexandru ajunge să îngrijească, pe bani mulți, un bătrân hemiparezic și totalmente țicnit căruia îi povestește viața sa - atâta câtă mai e - este, bineînțeles, un detaliu expresiv. Că, spre final, rolurile se inversează, iar italianul alienat se
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
încă student) și mă duc, duminică la ora 3, pe o căldură absolut neteatrală, la Casandra unde în Săptămâna absolvenților se dă spectacolul Before Breakfast. La Creangă văzusem Acasă despre care știam că e ceva cu copiii străzii. Spectacolul depășea melodrama și mizerabilismul producțiilor de gen: piesa Liudmilei Razumovskaia povestește viața unor tineri, zvârliți de societate la margine, liberi să facă tot ce vor și ei, neștiind ce vor, se droghează, se prostituează, se înjură, se bat și se omoară. Curios
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
referințe culturale (deopotrivă literare și științifice), devine anticalofil. Probabil aceasta e însușirea de căpătâi a poeziei sale: plăcerea furibundă de a contraria. Își populează lumile cu obiecte imposibile și cu specii pe cale de dispariție numai pentru a nu cădea în melodrama discursului autoscopic. Viață există, până la urmă, și dincolo de sine, și dincolo de omenesc. Până acum, îl preocupau „micile invazii” sau „motocicletele de lemn”. Cu Bonobo sau cucerirea spațiului, Ștefan Manasia rămâne fidel propriilor principii. Deconcertează. Sunt cel puțin trei căi de
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
foarte mult, mai ales când se impune - ca în cazul de față - un climax. Pe care pelicula îl temperează: filmul începe în prezent, urmat de un lung flashback, apoi înapoi la prezent, în care are loc ,reîntâlnirea" fraților. Până aici, melodramă clasică. Dar dacă tot povestea e monopolul fratelui mort, finalul ei îi aparține supraviețuitorului: o nouă incursiune în trecut - Jin-Seok revăzându-și familia. Nu lipsește violența. Dar, în acest sens, pelicula e reușită tocmai pentru că are un aer de extrem
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
cu soarele în ochi și cu brazda pe talpă; vin băieții orașelor, fugiți de la școală sau alungați de toamnele monotone și nostalgice ale mahalalei. Și unii și alții vin cu pumnii strânși, cu dinții încleștați, cu sufletele pline...". Rînduri de melodramă ironică, din vremea cînd "la Bulivar!" însemna la asalt! Cartea lui Mircea Damian, un album povestit, în care vorbele refac marginea zimțată a fotografiei (sînt și poze, vreo două-trei grupaje), e o mică enciclopedie de moravuri în răspăr, dintr-o
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
Calea ferată (1966) și Vechiul Hollywood (1975). "Prezentul" poate fi la televizor - Viața mea fără mine (2003) - sau tot pe DVD, Antract (2003). Am ales filme greu de încadrat ca gen (deși două dintre ele flirtează periculos de mult cu melodrama) tocmai pentru a mai ușura povara de funcții narative ale protagonistei. Calea ferată e un film regizat de Sydney Pollack pe vremea când Natalie Wood era un superstar, iar Robert Redford - un actor încă în ascensiune. Deci, ei îi aparține
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]