1,456 matches
-
manifestat violent, individual sau colectiv; el este însă integrat abil, ca o modalitate eficientă a politicilor instituționale de a asigura controlul manifestărilor psiho-sociale. În ritualul roman de înmormântare, funus imaginarium indica faptul că populația și instituțiile stăpâneau conștient procesul de memorare, precum și relația cu trecutul și cu spiritul înaintașilor. Întâlnirea dintre simbolismul acestui ritual și creștinism și transferarea "mecanismului" lui la nivelul mentalului colectiv face ca, în procesul de abstractizare, imaginarul să preia "culorile" fricii de pedeapsa veșnică și de pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cum de a revenit conceptul atât de puternic în cultura modernă și în științele contemporane, după ce a fost definit negativ în discursul raționalist al secolului XVII? Cum se explică faptul că putem denumi astăzi un fenomen de creație și de memorare colectivă "imaginarul medieval", atât timp cât în perioada respectivă termenul își pierduse referința sa originară (obiectul denumit), iar rolul lui socio-simbolic se estompase încă din secolul IV d.Ch.? Ce relație este, de fapt, între rădăcina semantică a cuvântului, din secolele I-IV
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
respectivă termenul își pierduse referința sa originară (obiectul denumit), iar rolul lui socio-simbolic se estompase încă din secolul IV d.Ch.? Ce relație este, de fapt, între rădăcina semantică a cuvântului, din secolele I-IV, și fenomenul de gândire colectivă, de memorare "sistemică", pe care ni-l indică numeroasele studii dedicate istoriei și chiar teoriei lui, precum și modul în care constatăm că se manifestă? Dar între acesta și cultura, respectiv credințele grecești, care i-au dat inclusiv o funcție civică? Cuvântul-pivot al
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
memoria. În cazul obiectelor care imitau un model real (legea romană ius imaginum avea să acorde aristocraților dreptul de a deține și a expune în atrium-ul casei imagini sau busturi ale strămoșilor, considerate a fi sacre), era vorba despre memorarea a ceva vizibil, perceput anterior și reintegrat în regimul vizualului, fie ca aparență (pe care grecii o numeau phántasma, apariție imaginară), fie ca o copie (eikōn, imago în latină), provocate de phantasía, imaginație. La această linie
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sine, proiectată la nivelul mitului. Corp și imagine (efigie) a sa, destin și figură eroică, toate acestea sunt reflectate împreună de ceremonialul (imperial roman, de mai târziu) care consacră relația cu trecutul și care va proiecta procesul în sine al memorării la nivelul conștiinței și al mentalului colectiv. Pe lângă moștenirea aristotelismului, gândirea romană va prelua complementar și problematica transcendenței, dezbătute mai ales de filosofia idealistă, despre care se consideră îndeobște că separă materia de formă și că încadrează critic realitatea sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se dezvoltă în jurul relației împăratului creștin cu divinitatea și cu lumea supusă lui, am putea vedea în acea "revărsare în intelect a simțurilor", așa cum apărea imaginarul în filosofia platoniciană, albia în care ritualul imperial roman va așeza modelul suprem al memorării colective a trecutului, cu divus drept figură centrală? Imaginația are un rol activ în comunicarea dintre corporal și psihic - un alt aspect care interesează în interpretarea ulterioară a imaginarului; în linia antropologiei generale deschise de Aristotel, se așează și interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și apa, elemente legate de asemenea de simbolistica morții), deținea un loc privilegiat, încadrat destul de "tehnic": pe de o parte, de oralitatea culturii secolelor XIII-VIII î.Ch. (așadar înainte de răspândirea obiceiului de a scrie), pe de alta, de necesitatea de memorare în comun a creațiilor și a datelor identitare colective. Singurele mărturii despre modul în care această zeitate era înțeleasă și slujită sunt reprezentările și narațiunile mitice, un tip de atestare care "colorează" semnificativ orizontul interpretării și care trebuie luate în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
până la geneză și la vârstele de aur. Orice astfel de sondare presupune o inițiere, dar și un scenariu riguros al ceremonialului, cu roluri și cu scenografii specializate (cum vom vedea și în cazul roman, al funera imperatorum), cu tehnici de memorare și de interpretare, pentru ca o comunitate să-și păstreze trecutul prin lógos, pe schemele ajutătoare ale imaginarului. Este ceea ce, după Herodot în istoriile sale (II 53), ar fi început odată cu Homer și cu Hesiod − cel care îi conferă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a reaminti valoarea ascendenței împăratului (străbunii erau din același neam nobil sau figuri mitice ale cetății), de a ocroti fizic catafalcul (constituiau o barieră materială), dar și spiritual comunitatea ("preluau" mortul și-l conduceau în lumea lor), de a gira memorarea colectivă a evenimentului și a destinului măreț al împăratului (ca martori necesari, superiori substanțial celor prezenți), de a semnala legătura puternică cu trecutul și cu sacrul. În perioada respectivă, termenului i s-au alocat seme și simboleme precise, care i-
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pe harta generală a monumentelor care acordă lizibilitate gloriei urbane, redate în cheie simbolică și sacrală, aceste columne au rolul de a exalta ideologia imperială și de a o proiecta în centrul imaginarului colectiv, prin cea mai eficientă formă de memorare: povestirea (aici, prin imagini, alături de texte, obiecte de scenografie publică, arhitectură). De aceea, cazul forumului lui Traian și al columnei dedicate lui, celebre și pentru episodul dac, este exemplar. În cadrul orașului-monument, împăratul și-a construit propria scenă pentru reprezentarea destinului
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
omagiat pentru victoriile sale militare și reprezentat de statui (în forumuri) sau în altoreliefuri (frizele care ornau frontoanele arcurilor dedicate lui). Maiestatea imperială romană și puterea erau exprimată și prin acest limbaj iconografic, bogat conotat și foarte eficient în ce privește (co)memorarea triumfului, dar și în transferarea semnificației lui în imaginarul colectiv. Spre exemplu, procesiunea soldaților înarmați care îl însoțea pe împărat atunci când acesta trecea linia perimetrului "sacru" al cetății (pomœrium) simboliza un mod de utilizare a spațiului, de cucerire și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Ulterior, modelul de teocrație basileică și politicile privind guvernarea administrativă și oíkonomía creștină (prin răspândirea și gestionarea mesajului și a imaginii sacre) se vor configura pe baza puterii romane exercitate în raport cu întregul teritoriu: aclamarea și (co)memorarea victoriei urbi et orbi (ubicuitatea prezenței divine a împăratului), practica denumită cognomina devictarum gentium (nume dat oficial augustului după populația cucerită de el), viziunea stoică asupra necesarei relații directe și unice dintre divus și imperiul său. Marcus Aurelius notează în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în care dreptul de coparticipare ia forma unei explozii de energie și de voință colectivă. Aici se consumă actul public de putere, în timp ce Campus Martius preia componenta funerară a ceremonialului, pentru care comunitatea are un rol de atestare și de memorare. Funus imaginarium este, ca ritual, complementul nu doar al lui adventus (primirea) și al cortegiului triumfal, ci, parțial, și al manifestării publice în Hipodrom a puterii romanilor. Politicul în cetatea latină nu este încadrat doar de teorie și de simbolismul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
trei cu o mare relevanță teoretică pentru instituțiile puterii și pentru diseminarea și susținerea ideologiilor lor în imperiul creștin. Totuși, episodul roman a fost cel care a impus în gândirea colectivă imaginea puterii sacre ca factor dominant în procesul de memorare. Imaginarul - inițial legat de o colecție de imagini materiale (de obiecte) aflate în relație cu imagini-amintire - primește o sumă de afluenți conceptuali și semantici, substanțiali, dinspre temele prezente în discursul public al puterii și despre putere (texte, scenografii, ceremonialuri), și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aflate în relație cu imagini-amintire - primește o sumă de afluenți conceptuali și semantici, substanțiali, dinspre temele prezente în discursul public al puterii și despre putere (texte, scenografii, ceremonialuri), și anume: măreția, romanitatea (etnie cu destin glorios), istoria unei mari civilizații, memorarea modelelor, forța autocratului, politicile co-participative, instituțiile deliberative și legiuitoare, credințele-suport etc. Este interesant cum, datorită cotiturii pe care a luat-o istoria imperiului după anul 330, noțiunea de imagine se întoarce într-o lume de veche tradiție greacă (Bizanțul, deși
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
neasimilată complet la data la care a avut loc ceremonialul de înmormântare pentru Constantin I și tentativa de divinizare a sa, după o mult prea tânără ideologie a puterii basileice. Funus imaginarium din cadrul ceremonialului imperial roman era însă important pentru memorarea faptelor împăratului, de aceea a fost decisiv și pentru constituirea politicilor de reprezentare a puterii sale. Cum "strategia" de divinație a fost respinsă, împăratul creștin a exploatat un alt "loc" pentru reprezentarea relației sale cu divinitatea: imaginea vizuală, respectiv mozaicul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în viața terestră sau care i-au urmat în credință − indiferent de destinul asumat, în ierarhiile sociale, instituționale sau în afara lor. O lume de mituri, fantasme, simboluri, ideologii și complexe socio-culturale, cu un dinamism propriu și pe care procesul de memorare colectivă pare capabil să o organizeze într-o rețea dinamică, într-un "système du vivant" (Thomas, "Introduction" 18), caracterizat de mișcare și ritm. Faptul că este posibil să sondăm atât de adânc pentru a-i afla rădăcinile, până la confluența a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al imaginarului, semantico-simbolică, productivă ea însăși: legătura cu evenimentele glorioase de altădată, cu patrimoniul memorabil de imagini (memorăbilis - "demn de amintit"; memor victoriae - "care-și amintește de victorie"; memorătus - "vrednic de amintit"), dar și cu nararea, ca strategie schematizată de memorare (memorător - povestitor) (Guțu 338-39). La evoluția semantică a acestei familii de cuvinte contribuie și substantivul memoria, care include atât sensul temporal al amintirii faptelor vechi, cât și pe cel de informație de dată recentă (memoria recentiorum temporum - "istoria timpurilor mai
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
situațiile în care sunt utilizate cuvintele, aceste familii lexicale se învecinează și se influențează în funcție de uz și de contexte. Traseele posibile din interiorul câmpului lingvistic scot la iveală următoarele aspecte: funcția imaginativă este decisivă pentru vocabularul care descrie procesele de memorare; toate procesele de memorare au un purtător comun de mesaj - imaginea; tipologia acestor procese este dată de "gradul" de imaginare - a nara (realist), a istorisi (simbolizând), a fabula (a crea "fantasme"); există, totodată, forme narative corelate acestei tipologii - narațiune, istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
utilizate cuvintele, aceste familii lexicale se învecinează și se influențează în funcție de uz și de contexte. Traseele posibile din interiorul câmpului lingvistic scot la iveală următoarele aspecte: funcția imaginativă este decisivă pentru vocabularul care descrie procesele de memorare; toate procesele de memorare au un purtător comun de mesaj - imaginea; tipologia acestor procese este dată de "gradul" de imaginare - a nara (realist), a istorisi (simbolizând), a fabula (a crea "fantasme"); există, totodată, forme narative corelate acestei tipologii - narațiune, istorie, povestire, precum și roluri corespondente
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
destituie sau nu alungă definitiv imaginea din gândire, ci stabilește ordinea reprezentărilor și totodată caracterul mijloacelor de reprezentare, ele însele situate pe o scară descendentă. Profit de această observație pentru a reaminti că imaginarul, pentru că sunt păstrate în cadrul lui prin memorare colectivă, dar și intens circulate, imagini și simboluri, mituri și arhetipuri, nu e vacuat de concept sau idee, ci primește "imaginea" acestora, absorbindu-le reprezentarea prin intermediul schemelor, al formelor și al structurilor, diferite față de ceea ce ele sunt în filosofia lui
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
foarte rar în teorie. Cum politicile iconoclaste de uzurpare a icoanei christice, precum și a prestigiului său în oíkonomía spiritual-religioasă a imperiului, au dus la eșecul politic și instituțional al basileilor-generali, eforturile sociale de reprezentare și de memorare a puterii s-au concentrat, din secolul IX înainte, nu asupra persoanei autocratului (un caesar dovedit imperfect), ci a modalităților de gestionare prin soluții alternative a lumii terestre. S-a dezvoltat începând cu secolul X, drept răspuns politic (și prin
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
caracter istoric implicit, pentru că reflectă și relația dintre fapte concrete, idei, valori, repere simbolice ale timpului sau moștenite odată cu tradițiile comunității și cu cele ale instituțiilor puterii. El este caracterizat însă și de o anumită convenționalitate, pentru că procesul colectiv de memorare utilizează scheme arhetipale, scenarii mitice, relații simple de confruntare sau de complementaritate, structuri stereotipe, care îl compun și îi asigură continuitatea și eficiența. Temele cu caracter politic (analizate, printre mulți alții, de Valentin Al. Georgescu, Vlad Georgescu, Andrei Pippidi, Dan-Horia
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lor statale. Pentru această autonomie vor milita în istorie, ea le va desena proiectul politic și profilul identitar. O lectură sistematică a imaginarului colectiv medieval este ajutată de faptul că el se bazează pe o cultură orală, așadar regulile de memorare a informației sunt, implicit, un factor de ordonare a materiei de prezervat. Tocmai de aceea, imaginarul colectiv este un tip de matrice în oglindă față de realitate, el "memorând" schema rolurilor și a relațiilor de putere, cu relevanța lor antropologică și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
9 Se orientează în spațiu și timp; Negociază și reglează nevoia fizică de spațiu; COMPORTAMENT VERBAL: Vorbesc exprimă liber gânduri, sentimente și emoții, dialoghează, pun întrebări; Își îmbogățesc vocabularul; Spun și ascultă povești, poezii; Exersează și își autoreglează procesele de memorare si reproducere a unui conținut concret sau verbal: imagini, cuvinte, mișcări; Jucându-te cu copilul devii prietenul lui, îi capeți încrederea și îți va împărtăși „secretele” sale. Ajungi să îl cunoști mai bine decât Ți-ai imagina. Dacă vrei să
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]