1,164 matches
-
Dominic Stanca, LCF, 1977, 47; Cornel Ungureanu, „Nimburi”, O, 1978, 45; Manu, Eseu, 136-139; Poantă, Radiografii, I, 198-200, II, 85-87, 148-153; Adrian Popescu, „Mândria și melancolia” memoriei, ST, 1979, 5; Paul Dugneanu, Un neoparnasian, LCF, 1980, 3; Sultana Craia, Un memorialist calofil, LCF, 1980, 28; Ion Lungu, Între evocare lirică și Bildungsroman, TR, 1980, 34; Cândroveanu, Printre poeți, 87-95; N. Steinhardt, Poezia multiformă a lui Teohar Mihadaș, ST, 1983, 3; Zaharia Sângeorzan, Eroica întrebare-i: În urma ta ce lași?, CRC, 1984
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
în ansamblu mai fusese investigată de istoricul literar, și anume în volumul colectiv Atitudini și polemici în presa literară interbelică (1984), unde aceasta era comentată prin prisma ideologiei sale literare. Unii dintre reprezentanții ei, de data aceasta în ipostaza de memorialiști, vor face obiectul unor eseuri ulterioare, apărute în reviste (despre Jeni și Arșavir Acterian, Mihail Sebastian, Petre Pandrea, N. Steinhardt). Alte studii, despre autori clasici (Duiliu Zamfirescu) sau contemporani (Cezar Ivănescu, Iosif Naghiu) îi rețin atenția în Dicționarul scriitorilor români
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
amestecă, uneori indiscernabil, cu pseudomnezia (un termen prin care eu desemnez memoria falsificată, eventual pentru a fi instrumentalizată, în scopuri nobile sau nu) și amnezia. Istoricii și activiștii memoriei - numiți în englezește memorians, prin raportare la historians, „istorici” -, jurnaliștii și memorialiștii, politicienii și oamenii de rând nu au reușit încă istoricizarea deceniilor 4-6 din istoria Europei. Deși Războiul Rece s-a terminat, necesitățile construcției europene reclamă de urgență un „trecut utilizabil” cu atât mai mult cu cât „moștenirea culturală” e tratată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
, Arșavir (18.IX.1907, Constanța - 17.IX.1997, București), publicist și memorialist. Tatăl lui A., Aram Acterian, contabil la un magazin de manufactură, se lansase în comerțul cu cereale. Mama, Haiganuș (n. Benlian), venise în Dobrogea din Kayseri, localitate din Turcia. A. urmează Școala Evanghelică din orașul natal, după care este înmatriculat
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
încetând să mai apară ca o farsă (eventual tragică) și ieșind, preț de o iluminare, de sub robia deșertăciunii. Impalpabilul deșteaptă poetice fioruri: „totul e minune.” Este, în infinitul tainei, destăinuirea care pe A., ca „(pseudo)filosof”, îl axează. Cu timpul, memorialistul, fără a pierde plăcerea de a filosofa, se obișnuiește să ia lucrurile așa cum sunt, fie că e vorba de suferință, de dificultățile solitudinii sau de trecerea în neființă. Un relief de o cuceritoare expresivitate capătă textul în secvențele de portretistică
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
Biberi, Poezia lui Demostene Botez, VR, 1967, 7; Philippide, Considerații, I, 284-291; Manolescu, Metamorfozele, 44-46; Piru, Panorama, 48-53; Valeriu Cristea, „Fapte diverse”, FLC, 1969, 42; Tudor, Pretexte, 148-154; Valeriu Cristea, „Na greu’ pământului”, FLC, 1970, 811; Șerban Cioculescu, Demostene Botez memorialist, RL, 1971, 4; Edgar, Papu, „Na greu’ pământului”, VR, 1971, 3; Petroveanu, Traiectorii, 16-22; Indrieș, Polifonia, 173-185; Tudor-Anton, Ipostaze, 152-157; Săndulescu, Citind, 210-217; Crohmălniceanu, Literatura, II, 330-339; Piru, Poezia, I, 69-77; Negoițescu, Analize, 207-219; Simion Bărbulescu, Demostene Botez - viața ca
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
Folosește pseudonimele Fox, Mac, Pan, Potomac. În anii postbelici, își asigura existența prin traduceri din franceză și engleză (literatură, eseistică, pedagogie), uneori în colaborare cu soția sa, Lisette Daniel-Brunea. Revine târziu în presă, când rolul reporterului se va estompa în favoarea memorialistului. Scrisul pe care l-a desfășurat peste o jumătate de veac acest „trăpaș al condeiului” (Șt. Roll) îl poartă de la experimentele estetice ale avangardei, care vor patrona permanent libertatea frondeurului și imagistica iconoclastă, percutantă, la militantismul gazetarului și la succesele
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
în lumea satului a unor legi nefirești, nedrepte. Rar, ca în povestirile Măcar o lacrimă... și Urme după 1907, idilismul, caricarea sentimentală și ideologică sunt abandonate, urmarea fiind o formă mai neostentativă de expresie, o concentrare a mijloacelor. Și ca memorialist, reînviind figurile lui Al.Vlahuță, I. L. Caragiale, B. Delavrancea și N. Grigorescu, B. își consumă mai ales forțele sentimentale, de om ce se dăruie prieteniei. Optica sociologizantă domină, ca și în proză, dar câteva detalii, unele elemente anecdotice au făcut
BUJOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
BURADA, Teodor (28.VIII.1800, Odobești - 14.VI.1866, Iași), memorialist. Fiu al preotului Radu Burada din Odobești, B. învață mai întâi acasă, după care este trimis, în anul 1816, la Seminarul de la Socola din Iași. Întors acasă, serdarul Constantin Robescu, care îl adoptă, se îngrijește de educația sa muzicală. Chemat
BURADA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285951_a_287280]
-
BURADA, Teodor T. (3.X.1839, Iași - 17.II.1923, Iași), folclorist, etnograf, muzicolog, istoric al teatrului și memorialist. Cărturar de formație enciclopedică, în permanent contact cu evenimentele culturale din epocă, B. a moștenit de la tatăl său, Teodor Burada, mare vornic în Moldova, talentul de memorialist, iar de la mama sa Maria (n. Isăcescu), aparținând unei vechi familii de boieri
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
1839, Iași - 17.II.1923, Iași), folclorist, etnograf, muzicolog, istoric al teatrului și memorialist. Cărturar de formație enciclopedică, în permanent contact cu evenimentele culturale din epocă, B. a moștenit de la tatăl său, Teodor Burada, mare vornic în Moldova, talentul de memorialist, iar de la mama sa Maria (n. Isăcescu), aparținând unei vechi familii de boieri moldoveni, înclinația spre muzică, literatură și limbi străine. Și-a făcut primele studii în casa părintească, având profesori iluștri ca V. A. Urechia și Gr. Cobălcescu. A
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
BRANIȘTE, Valeriu (10.I.1869, Cincu, j. Brașov - 1.I.1928, Lugoj), gazetar și memorialist. Este fiul Mariei (n. Vlad) și al lui Moise Braniște, prim-pretor. B., după ce a absolvit cu calificative excepționale Liceul de Stat din Sibiu, se înscrie la Facultatea de Litere din Budapesta, pe care o frecventează între 1887 și 1891
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
tabletele și foiletoanele, risipite în număr mare în diferite publicații. Memoriile-document își află locul și în partea cea mai substanțială a operei sale, Din zbuciumul vieții (Însemnări contimporane și autobiografice), scriere elaborată în intervalul martie-iunie 1918, în temnița de la Seghedin. Memorialistul și-a exprimat, testamentar, dorința ca manuscrisul să fie încredințat tiparului abia după trecerea câtorva decenii, astfel încât, până în 1972, când a apărut cu titlul Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane și autobiografice), lucrarea a rămas necunoscută. Paralel cu furnizarea unor date
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
are gustul vagabondajului la voia întâmplării, aceste peregrinări nutrind lirismul dichisit al generoaselor descrieri. E fața destinsă a prozatorului, altminteri încruntat și cătrănit. În pofida unor exerciții de ficțiune, cartea lui rămâne, cu izbutirile și insuficiențele ei, mărturia unei vocații de memorialist. SCRIERI: Însemnările unui belfer, I-II, București, 1935-1939; ed. îngr. și pref. Petru Poantă, București, 1974; Schițe și însemnări din școala de ieri și de azi, București, 1953; După o jumătate de veac, București, 1954; Școala de altădată, pref. autorului
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
autor, la care caută, ce-i drept, să detecteze „nota personală”, într-o „familie de spirite”. Câteva articole (despre B. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, V. Eftimiu) au ascuțișuri ironice. Momente de evocare colorează uneori discursul analitic, criticul având o înzestrare de memorialist. Cu întinse, aprofundate lecturi din literatura străină, se simte în largul lui printre scriitorii de expresie franceză: critici (Hippolyte Taine, Émile Faguet, dar și Anatole France), poeți (Albert de Vigny, Gérard de Nerval, Paul Claudel, Maurice Maeterlinck, Emile Verhaeren), prozatori
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
20-21; Călinescu, Ist. lit. (1982), 782-785; Vianu, Arta, II, 135-137; Petru Comarnescu, Romanul unui umorist, TIL, 1943, 2069; Matei Călinescu, „Vine d-na și d-l gheneral”, GL, 1958, 17; Niculae Gheran, Gh. Brăescu, București, 1963; Șerban Cioculescu, Gh. Brăescu - memorialist și romancier, RL, 1971, 7; I. Sârbu, Gh. Brăescu - antologic, CRC, 1971, 38; Crohmălniceanu, Literatura, I, 357-367, 608-609; Raicu, Structuri, 52-64; Valentin Silvestru, „Vine doamna și domnul gheneral”, F, 1976, 8; Massoff, Teatr. rom., VI, 158-159; Cioculescu, Amintiri, 258-261; Constandina
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
de întâmplări, dintre care unele iau proporții homerice, ca în cazul povestirilor din războiul cu „franțogul”, la „Măilat”, rememorează vremurile de odinioară, fruste, necorupte, și formulează critici de bun-simț la adresa agitației sterpe a oamenilor mai noi. B. este și un memorialist cu aplomb, ce se sprijină pe amintirea intactă a momentelor evocate, adesea și pe documente, ca în însemnările despre Jan Urban Jarník, George Dima, Iacob Mureșianu. El introduce în spațiul evocării nuclee epice, crochiuri de portret fizic, contururi de portret
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
, Camil (pseudonim al lui Leibu Goldstein; 25.VIII.1902, Mera, j. Vrancea - 27.IV.1977, București), poet, publicist, memorialist și traducător. Este fiul chiristigiului Herman Fischer Goldstein. Absolvent a patru clase de liceu în particular, probabil la Brăila și Focșani, B. prestează diferite meserii pentru a-și câștiga existența. Gazetăria îi oferă șansa de a-și descoperi adevărata vocație
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
De la Ion la Ioanide (1974), al cărei subtitlu este Prozatori români ai secolului XX, ar fi o replică la Arta prozatorilor români a lui Tudor Vianu, referindu-se însă doar la scriitorii secolului al XX-lea, până la 1944: Rebreanu, Iorga - memorialistul, Vasile Pârvan, Ibrăileanu - romancier și memorialist, Marcel Blecher și realitatea mediată a creației, Gib I. Mihăescu, Pavel Dan. Într-un capitol, Introducere în proza transilvană, B. vorbește despre apologia vieții rurale la scriitorii ardeleni și despre critica orașului (a civilizației
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
cărei subtitlu este Prozatori români ai secolului XX, ar fi o replică la Arta prozatorilor români a lui Tudor Vianu, referindu-se însă doar la scriitorii secolului al XX-lea, până la 1944: Rebreanu, Iorga - memorialistul, Vasile Pârvan, Ibrăileanu - romancier și memorialist, Marcel Blecher și realitatea mediată a creației, Gib I. Mihăescu, Pavel Dan. Într-un capitol, Introducere în proza transilvană, B. vorbește despre apologia vieții rurale la scriitorii ardeleni și despre critica orașului (a civilizației urbane), socotit „locul înstrăinării”, cetatea în
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
, Dumitru (14.II.1923, Gramaticova-Vodena, Grecia - 15.X.1997, Paris), memorialist și poet. Este fiul Hridei și al lui Constantin Bacu, preot. Învață carte în satul natal, apoi frecventează liceul românesc din Grebena și școala comercială română din Salonic. Emigrează în România, unde își ia bacalaureatul la Liceul „Mircea cel Bătrân
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
BACALBAȘA, Constantin C. (21.VIII.1856, București - 5.II.1935, București), ziarist și memorialist. Provine dintr-o familie stabilită la Brăila, unde tatăl său, Costache, originar, se pare, din Oltenia, a fost mulți ani polițist și apoi șef al poliției locale. Căsătorit cu Aneta (n. Bobescu), acesta va avea mai mulți copii, dintre care
BACALBASA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
, Ștefan (29.X.1918, Brașov - 7.I.1993, Honolulu, SUA), poet, eseist, memorialist și traducător. Este fiul Elisabetei (n. Sager) și al lui Ioan Baciu, profesor de limba germană. Urmează în orașul natal Școala „Andrei Mureșianu”, iar, între 1929 și 1937, Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, unde îi are profesori pe tatăl său
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
BĂLĂCEANU, Ion (25.I.1828, București - 22.XII.1914, Nisa, Franța), memorialist. S-a născut într-o familie boierească ale cărei origini se află în secolul al XIV-lea, ca fiu al Mariei (n. Văcărescu) și al lui Constantin Bălăceanu, mare hatman. Și-a început instrucția acasă, cu un preceptor francez și
BALACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]
-
Vacarescu), tradusă și publicată în 2002, sub titlul Amintiri politice și diplomatice. 1848-1903. Este vorba despre o dactilogramă de 198 de pagini, scrisă după dictarea lui B. de ginerele său, Pierre Nicot de Villemain. În cele 19 capitole ale lucrării, memorialistul reconstituie, cu talent narativ, dar și cu o fină înțelegere, evenimentele la care a participat direct sau la care a fost doar martor, descrie locuri prin care a trecut sau a stat mai multă vreme, prezintă o serie de personalități
BALACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]