73,068 matches
-
miștocăresc" și în paginile serioase de informație sau analiză politică. Oralitatea se manifestă atît în plan ortografic (în înregistrarea accidentelor fonetice, a pronunției dialectale sau inculte), cît și la nivel lexical, sintactic, pragmatic. Evoluția limbii române predispune către anumite alegeri, menținînd unele tensiuni speciale: între neologismul cult și termenul popular, între cuvîntul popular "neaoș", acceptat și clișeizat de tradiția ornant-literară și cel de uz subteran, privit cu oarecare suspiciune. în fond, chiar limba de lemn cuprindea, în varianta ei populistă, anumite
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
cunoștința mea, nu există o altă publicație de acest gen care să fi rezistat - cel puțin la București - din 1990 până astăzi. Și a rezistat în principal pe cont propriu, cu multe sacrificii și cu foarte puțin sprijin exterior. Își menține de ani de zile un tiraj apreciabil pentru un săptămânal în România de azi, cu un număr constant de abonați. Mă interesează în primul rând că este citită și apreciată de tânăra generație. De la apariție, 22 este clar angajată politic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
comportamentul savantului față de Const. Stere) și a deschis un adevărat război împotriva lui Tzigara-Samurcaș, cerînd licențierea lui din toate slujbele oficiale, inclusiv din învățămînt. A făcut-o, tot atît de vehement, și rectorul universității, profesorul Athanasiu. Abia și-a putut menține catedra la Universitatea din Cernăuți. Și asta după ce profesorul de istoria artei a publicat, în 1920, volumul Mărturisiri silite, în care oferea detalii despre felul cum și-a îndeplinit misiunea de prefect al Poliției Capitalei, cu probe despre loialitatea sa
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
lor cea mai importantă. I.C.: Înțeleg reacția lui Gion Deplazes, problema e că noi suntem puțini la număr și forțele noastre sunt limitate. Pe urmă, a avut întrucâtva dreptate, căci s-a pus problema organizatorică a oportunității de a mai menține catedra. Deși în momentul în care eu am renunțat aveam deja un înlocuitor cu pregătire corespunzătoare în domeniu, poate s-a crezut în ierarhia administrativă că o catedră de informatică, de pildă, ar fi mai necesară decât una de romanșă
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
stadiu de vis... I.C.: Poate voi veți ajunge în Europa chiar înaintea noastră, a elvețienilor. Pentru noi toți e necesară integrarea europeană, căci cultura europeană în general trebuie să se apere de valul de noncultură modernă. Prin integrare înțeleg să menținem ceea ce este specific, deși o apropiere constructivă între tinerii europeni nu poate fi decât binevenită. Românii au cu ce contribui la tezaurul european, am văzut că ei sunt mândri de diversitatea lor. M.P.M.: Îți mulțumesc pentru gândurile tale bune și
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
de tipul slavistica, germanistica, balcanistica - sau indologie, balcanologie etc. Pentru studiile despre română, termeni mai adecvați ar fi fost deci romanistica sau, eventual, (deși e mai greoi) românologie. Trebuie să remarcam mai întîi că, în ciuda criticii lingvistice, Romanica s-a menținut timp de peste trei decenii; apoi, ca în ciuda persistentei sale, cuvîntul nu s-a normalizat, părînd azi la fel de "nefericit" că la început. Desigur, ambele fete ale situației se explică prin circulația limitată, de uz intern, a termenului. S-ar putea aduce
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
așa explicîndu-se gestul reprobabil că, la moartea prozatorului (1 septembrie 1944), condeie mature și tinere ale unor nume democrate deloc oarecari (Vladimir Streinu, N. Carandino - chiar în Dreptatea -, Ion Caraion) să scrie articole de condamnare. Și aceasta reprobare s-a menținut cîțiva ani buni, pe vremea comunismului, pînă în 1953, cînd dl Ov.S. Crohmălniceanu prefațează o ediție de Opere alese. Fără restituirea operei lui Rebreanu, totuși, nu se putea. Dar revenind la jurnal, să menționez că el este, pentru această perioadă
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
și în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria-i valoare - cu privire la condiția să intrinseca. Pentru o societate precum cea în care trăim, cartea Omul resentimentar este la fel de importantă ca o carte de vise, de așezat sub pernă. De ce
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
paralel s-au creat facultăți neoficiale în limba albaneză care funcționau în pivnițe, poduri, case, în aer liber. S-au emis acte neoficiale, s-au creat structuri neoficiale, autorități neoficiale. Restul este natura. În al doilea rînd - banii. Pentru a menține o astfel de situație paralelă este nevoie de bani și complicitate. Minoritatea albaneză din Șerbia este în general mai bogată decît albanezii din Albania și întotdeauna s-a bucurat de libertate de mișcare, ca toți iugoslavii. Aplicîndu-se o tradițională "zeciuire
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
explodează de-a dreptul, transformîndu-se într-o calamitate tulburătoare. Neînțelegerile etnice capătă proporții colosale, la fel disensiunile religioase, ori violența împotriva femeilor. Intoleranță de orice fel, odată stîrnita, devine apocaliptica. Personajele lui Isaac Bashevis-Singer din Craiul cîmpiilor au, pentru a menține articulațiile unui astfel de univers, o constituție interesantă: ele sînt niște fundamentaliști frenetici, oameni precari și tocmai de aceea apți de modificări radicale, imprevizibili altfel decît strict la nivelul reacțiilor lor intense și umorale. Dacă ar fi sa imi închipui
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
ediții retrospective, Noua variațiuni pentru orgă. În prefață cărții, Mircea Mihăieș definește încă o dată - cu binecunoscutul sau talent literar - atitudinea lirica a lui Nichita Danilov ("rugăciunile sale sunt îndreptate spre o zeitate abstractă, umanizata doar cât o străfulgerare"), dar se menține de la început până la sfârșit pe poziția unui apologet, lăsând în sarcina altora să distingă textele valoroase de cele lipsite de valoare. Repetiția persuasiva Nichita Danilov (născut la 7 aprilie 1952 în satul Musenita, comuna Climăuti din județul Suceava) a publicat
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
dar erau hoții noștri! Rupt în egală măsură de mase și de ideea de onestitate, regimul Emil Constantinescu se pune cu vigoare sinucigașa în afara competiției politice. Căzând dramatic în ochii votanților din 1996, el nu mai are pentru a se menține la putere decât șansă pe care ar fi avut-o în 1996 Ion Iliescu: lovitură de stat! Or, dacă asta e singura șansă a ceea ce occidentalii cred că ar fi în România democrația, mai bine păgubași! Mai bine înapoi la
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
are cîțiva ani și a existat și o eboșa, să-i spunem, prezentată în cadrul Întîlnirilor școlilor și academiilor de teatru de la Tîrgoviște: un fel de parada a costumelor aparținînd scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar. Sigur că aceste costume erau menținute în spațiul teatral, nefiind aduse la rampă, pur și simplu, de manechine fără zîmbet profesionist. Preluînd ideea de atunci, Puric a realizat un spectacol, o comedie muzicală susținută de corp, în care se întîlnesc improviatia, pantomima, elemente ale commediei dell
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
mai puternică în plan simbolic cu cît afectează chiar numele divinității. Sînt însă și factori care acționează în sens contrar, atenuînd ruptură formală: în primul rînd lipsa rimei între versurile 1 și 3 (există totuși o asonanta, a vocalei "u", menținută și în strofa următoare), ceea ce permite o lectură continuă a catrenului că un distih; în această interpretare, încălcarea persistă, dar e mai puțin gravă, căci apare în poziția cezurii mediale. Textului citat i se pot adăuga desigur și alte exemple
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
Stînga între sîni s-apasă iar în dreapta are glo-", pentru că al șaptelea să înceapă: "Bul da cuarț ce nici o lume nu se laudă că ține". Fie și numai pentru plăcerea ludica a unor asemenea încălcări, constrîngerile formale merită să fie menținute sau reinstituite.
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
imaginea de debut este una cutremurătoare asupra condiției omului în univers: "după o stâncă/ tăul încrețit de vânt/ conține spațiul", scrie Constantin Severin, pentru că Șerban Codrin să-i replice "pentru-a clatină munții/ arunc măcese-n apă", iar această tensiune este menținută până la final. Cele două poeme au fost publicate inițial în volumul lui Codrin O sărbătoare a felinarelor stinse (Ed. Midas & Ed. A, 1996), Turnul astrologilor purtând titlul Bufnita din turn, alături de O petala pe coardă Sol, scris de Codrin, Valentin
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
Mari personalități ale vieții culturale și politice, din țară și de afară sînt prezente la acest eveniment, dincolo de toate, si monden. Această Gală, iubita, hulita, în funcție de capricii și orgolii (lumea teatrului este mereu legănata de aceste valuri) a creat și menține un spirit, acela de reverența față de valorile pe care le avem. Iar trofeul - opera de artă - realizat de extraordinarul și regretatul Ion Bîțan este o dovadă în plus a acestui lucru. Dar pînă pe 15 martie, seara Galei, să analizăm
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
obositoarea scară de serviciu a unei vile din Piață Spaniei. Am sunat la ușa lui cu suflarea tăiată. Tînărul nonagenar urca și coboară această scară de mai multe ori pe zi și susține că e un exercitiu bun, care îl menține în formă. Profesorul de matematică Adriana Bittel: - Domnule Brezianu, o dată cu urările afectuoase ale redacției noastre, vă transmit și dorința tuturor de a afla secretul tinereții dvs. longevive. Barbu Brezianu (rîde): - Păi, n-am nici un secret și nici un merit în asta
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
început, prin ^32, prin toamnă, cînd s-a format Criterionul, încă nu începuseră "ideologiile să înlocuiască idealurile", cum spunea Jianu, care a fost foarte afectat de această "trădare". Abia prin ^35 s-a produs radicalizarea, dar prietenia noastră s-a menținut, în ciuda opțiunilor diferite. - Cu toată această despărțire ideologică, prietenia a continuat?! Adică Eugen Ionescu, Comarnescu, Sebastian, Belu Zilber, dvs. aveați aceleași relații că înainte cu Noica, Eliade, Polihroniade, Haig Acterian s.c.l.? - Ei bine, da. Prietenia rămăsese intactă. Fiindcă
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
interioare. Alte categorii - numele descriptive, transparente sau cele simbolice - sînt desigur prezente, dar în măsura ceva mai redusă. Categoria numelor neutre, realiste, foarte probabile din punct de vedere statistic, de obicei relativ scurte - e puternică în perioada interbelică și se menține și mai tîrziu; o regăsim de la Radu Comsa al lui Cezar Petrescu sau Petre Barbu (la Cella Serghi), pînă la Liviu Dunca (Ivasiuc), la Sorin Vasiliu (Breban), Sebastian Pop (Grosan) etc., cu o puternică deplasare postbelică spre atribuirea de nume
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
de piață de către adversarii pe care tocmai urma să-i învingă! Similitudinile merg mai departe: în timp ce Ion Iliescu a depus eforturi herculeene să păstreze intacte structurile comunisto-securiste, Emil Constantinescu a părut să n-aibă altă obsesie decât de a-i menține în funcții pe neo-comunistii și neo-securistii afirmați pe vremea lui Iliescu! Amândoi au avut de pierdut de pe urma acestui calcul prostesc: Iliescu a fost trădat, la alegerile din 1996, tocmai de cei pe care-i protejase, într-o primă fază, de
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
notificarea sa oficială. La 31 august 1945 șeful misiunii americane la București stăruia pe langă Departamentul de Stat să se ia măsuri pentru a se răspunde notificării regelui, pentru că altfel poziția morală a SUA an România va fi dezastruos subminată, menținând pe rege ăntr-o poziție izolată și discreditata, când el a "acționat de bună credință pe temeiul declarațiilor noastre și ale aliaților noștri". Sfidător, la 4 septembrie 1945, guvernul sovietic primește, la Moscova, o delegație a guvernului Groza, ăn frunte cu
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
serviciului de spionaj est-german). Comuniștii nu șanț naivi: ei știau că lucrurile mergeau prost, știau că unele echipe conducătoare erau complet uzate, si au ănteles că acestea trebuiau ănlocuite. an acest fel, ei au reușit, pe de o parte, să mențină an activitate celule de buni comuniști, si, pe de altă parte, au promovat o nouă imagine a sistemului. Dar, ăn special, ei au izbutit să pună deoparte mulți bani - ceea ce, ăn politică, e esențial. Călătorind an Est, am ănteles că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
Nastase), ei nu-și dau seama că instituie o realitate mai cumplită decât orice coșmar. Discuțiile aberante despre secesiunea Transilvaniei ascund, îmi dau seama abia acum, o fraudă de mari proporții: încercarea de a face uitate promisiunile electorale, de a menține un control absolut, posibil doar în condițiile centralizării, astfel încât grupul select al potentaților să câștige mai ales atunci când țara pierde. E inimaginabil că șefi de partide să-și someze parlamentarii la o poziție publică față de ceva ce există doar în
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
și ele similare, până la a părea interșanjabile: blonde, fragile, cu ochi albaștri, corpuri zvelte, învestmântate în ținută unisez a ultimelor decenii (blue-jeans obligatorii etc.), insă care explodează pur și simplu atunci când se lasă descoperite în intimitate. Ambiguitatea naturii feminine se menține, sau chiar sporește, și dincolo de certitudinea orgasmului: "Sub ține, ai din nou o fetiță care a închis ochii ca să nu mai vadă ce-i faci, care scâncește melodios, pana cand finalul împins cât mai departe sosește. Partea de jos a
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]