KorAP: Find »[drukola/base=mer & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...67 >

1,662 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

braț. Ești invitatul meu la un pahar și o cafea face doamna mea niște cafele! -, să ne-amintim de satul nostru minunat! Stau aproape. Vă rog, doamna și domnișoara înainte... La cîteva minute de centru, într-o fostă livadă de meri, lîngă niște case vechi de vreun secol, se ridică o mulțime de vile noi, dintre care doar trei sînt finisate. În una dintre ele a fost dus Mihai. A stat pînă seara tîrziu, dar n-a reținut nimic, așa a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o șosea internațională! Iar eu știu din ce materiale răsar peste noapte atîtea case frumoase, armate mai ceva ca o cazemată! își menține Lazăr tonul iritat. Dacă vrei să știi și dumneata, vino și te plimbă prin fosta livadă cu meri, din Valea Brândușelor. De ce nu te abții? șoptește studenta. Tu taci și-nvață la Astronomie! Eu vreau să ajung întreg și degrabă acasă. Auzi, șefu', strigă Lazăr spre șofer să nu-mi spui că n-ai lanțuri pentru roți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iese încet, cu mers domol, să nu deranjeze tăcerea. Mama, biata de ea, nu cred că ți-o mai amintești, spune Săteanu privind în urma fetei mă lua mereu de mînă și mă ducea în grădină să-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și pleca în pădure să aducă puieți sălbatici. Îi sădea, îi uda, iarna îi îmbrăca în coceni de porumb să nu-i roadă iepurii, după doi ani îi altoia; rodeau după cum erau altoiți... Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

tău nemuritor. Adună-te! Întărește-te! Trezește-te! Înalță-te! Curând, foarte curând, vei recunoaște tu însuți generoasa Puritate, Plenitudinea, Lumina cea glorioasă și clară a Realității. Apoi, continuă: " Deus tramist sun angle Cherubin, E seint Michel del Peril de la Mer, Ensembl'od els sent Gabriel i vint. L'anme del cunte portent en pareïs... " Iar Îngerul, de pe locul de unde se află, cu fruntea coborâtă către copilul mântuit, care fusese odată o primejdie mortală pentru omenire, acompaniind litania și panegiricul Bursucului

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după asasinarea președintelui Hardie, să treacă nebăgată în seamă, erau practic nule. Gosseyn oftă. Pentru el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

urce În camionetă, iar Zero se Întinse pe podeaua acesteia, În timp ce Ago accelera. Prinse portiera voind să o Închidă, dar nu reuși, căci prietenul său demarase În trombă. Mabuse Îi linse mâna ce purta Încă urmele prafului de pușcă, iar Meri prinse câinele de după cap, exclamând uimită: — Hei, omule, ai reușit, chiar a făcut bum! Zero Îi răspunse laconic, fără a-și da prea multă importanță, că fusese simplu - atât de simplu, Încât orice idiot ar fi putut s-o facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
care arătau 5.47, și lampioanele de pe malul fluviului lung și Întins ca o masă de biliard, și o lumină hipnotică galbenă ce se oglindea pe parbriz - un semafor legănat de vânt, care se bălăngănea pe cerul plin de nori. Meri zări o patrulă de poliție alb-albastră și Ago Încetini. Pentru o clipă, Zero Își imagină că ofițerul avea să Întindă paleta. Cineva luase numărul mașinii, iar acum toate forțele de ordine din Roma Îi căutau pe piromanii din Bravetta. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Încercare, iar el reușise. Acum, primele zori ale zilei se strecurau prin ceața dimineții și se topeau În albastrul intens și curat al cerului de primăvară. 5.51. — Lasă-mă să cobor, spuse pe neașteptate. Ago opri după podul englez. Meri Îl Întrebă de ce nu venea să doarmă la Battello Ubriaco, Încă mai erau artiștii aceia din Berlin, În noaptea asta veneau acolo o mulțime de frați adăpostiți În camera de serviciu, adică În Încăperea aceea mare, din spate, unde Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
zgardă și Îl Împinse jos pe leneșul Mabuse, apoi sări și el din camionetă. Își flutură mâna strigându-le că va veni la Battello după prânz. — Adu-ți aminte că trebuie să-l Însoțești pe arab la șantier, Îi strigă Meri. Și găsește o idee, caută niște bani, că dacă nu plătim ne dau afară. Zorile se răspândeau printre platanii de pe malul fluviului, iar Zero trebuia să se grăbească, căci noaptea se retrăgea, ridicându-se ca un covor. Discul Încă palid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
atât de mult, aflase abia mai târziu - când Îl aruncase deja la veceu. Importantă era doar fapta - achiziționarea și distrugerea unui bun privat. Dar telefonul continua să sune. Patru beep-uri, apoi cinci, apoi șase, zece. Persoana care suna - fără Îndoială Meri sau Poldo, sau Ago, neliniștiți de criza de la Battello Ubriaco, pe punctul de a fi dați afară dacă nu s-ar fi Întâmplat un miracol În care nici unul din ei nu credea - nu se dădea bătută. Dincolo de catedră, profesorul Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
da, sunt fiul, sunt fiul. Nu răspunse studenților care se Îngrămădeau În jurul lui, Întrebându-l neliniștiți ce subiecte Îi dăduse Ferrante. Se Îndepărtă În grabă ca de la locul unui delict. Își scoase telefonul din geantă. Voia să o sune pe Meri și să-i spună că avea să-și sacrifice și ultima umbră de mândrie și demnitate ce-i mai rămăsese, pentru a salva Battello Ubriaco, dar Își dădu seama că nu spaniola fusese cea care Îl sunase pe când Își recita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Aș fi plâns - o, da, ce tragedie să mori la douăzeci și trei de ani. Toți s-ar gândi la câte lucruri aș fi putut face. Mama și tata l-ar regreta veșnic pe avocatul care n-aș mai fi, Meri și Poldo, pe comandantul care n-ar mai exista. Maja, pe avocatul sărmanilor care n-ar fi vreodată. Și astfel, nu va trebui să-și dea seama că eu nu voi deveni nimic din toate astea și nu vor fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
acolo Mabuse, câinele cu barbă, Dillinger, Shylock - și unul nou, poate paralizat, care se târa comic, trăgând după el, legat de labele din spate, un cărucior. Câinii lui. Aris spune că sunt singurii lui prieteni adevărați. O recunoscu și pe Meri. Tânăra spaniolă care se instalase la Aris. O Întâlnise Într-o seară - când, Întorcându-se de la cinematograful Tibur, unde urmăriseră un film coreean presărat cu practici sexuale respingătoare, Împotriva naturii, pe care se rușinase să le privească alături de el, Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
la Aris. O Întâlnise Într-o seară - când, Întorcându-se de la cinematograful Tibur, unde urmăriseră un film coreean presărat cu practici sexuale respingătoare, Împotriva naturii, pe care se rușinase să le privească alături de el, Îl Însoțise acasă cu Smartul ei. Meri aceea era o blondă plină de pistrui și tatuată ca un războinic. E prietena ta? Îl Întrebase Maja. Nu știu, Îi răspunsese Aris, mă sperie raporturile care pentru a putea fi definite au nevoie de un singur cuvânt. O descoperire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
douăzeci și trei de ani și era absolut natural ca În cele din urmă, În ciuda timidității sale Încăpățânate și a tentativelor sale reușite de descarnare, Își găsise o fată. Și totuși, Îi provocase o durere surdă - poate invidie, poate gelozie. Meri. Poate că era una dintre acele fly-girl, artistele de street-art cu nume de imitație metropolitană și suburbană - Butter-Fly, Daphne, Hu 72 sau Lady Blue, pe care Aris le frecventa. Scriitoare. Fete care acopereau cu un strat de vopsea groasă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
peneluri și de pânze, ci de sprayuri cu aerosol, și, pentru a expune, nu mai caută Încăperile unor palate minunate, ci spațiile goale și abandonate din cartierele destinate eternei și iremediabilei urâciuni, ororii pure și anonime. Oricum, după câtva timp, Meri se transferase În dormitorul de la Battello Ubriaco, iar sacul său de dormit, care fusese aranjat pe podeaua mansardei lui Aris, dispăruse. Meri stătea acum Într-un colț cu picioarele Încrucișate, iar Mabuse Îi lingea iubitor gâtul. O recunoscuse, o privea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
goale și abandonate din cartierele destinate eternei și iremediabilei urâciuni, ororii pure și anonime. Oricum, după câtva timp, Meri se transferase În dormitorul de la Battello Ubriaco, iar sacul său de dormit, care fusese aranjat pe podeaua mansardei lui Aris, dispăruse. Meri stătea acum Într-un colț cu picioarele Încrucișate, iar Mabuse Îi lingea iubitor gâtul. O recunoscuse, o privea - dar nu-i adresă nici un cuvânt. Nu o Întrebă ce făcea la Battello Ubriaco, căci era chiar prea evident că Îl căuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ca respirația unui monstru necunoscut. Urcă, urcă, urcă, În creier, În bulbii oculari, urcă asemenea unui val, și simte nevoia să urle. — Ți-e rău? o Întrebă o voce Îndepărtată. — Da, șopti fără să se Întoarcă. — Așază-te, Îi spuse Meri. Îți aduc un pahar cu apă. Se lăsă să alunece la pământ, dar două brațe o prinseră cu putere oprind-o. — Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
șopti fără să se Întoarcă. — Așază-te, Îi spuse Meri. Îți aduc un pahar cu apă. Se lăsă să alunece la pământ, dar două brațe o prinseră cu putere oprind-o. — Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit. Maja se lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
perfect echilibrată, capabilă să-și găsească locul În societate, să interacționeze cu semenii săi, să-și Înfrunte cu maleabilitate și dezinvoltură existența. — Aris tocmai se pregătește să plece cu echipa, dar Încă e pe aici, ți-l aduc imediat, spuse Meri. Fără ostilitate și fără ură. — Îți amintești de mine? o Întrebă Maja. — Bineînțeles! râse spaniola. Ești mama Camillei. Numele acela o pălmui. Camilla nu voia să se Întoarcă acasă după petrecere. Continua să vorbească despre tatăl lui Kevin Buonocore. Zicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
s-a dus drept În pat. Era epuizat. Și eu sunt obosită. Îmi voi face un ceai. Vreau să mă trezesc mâine și să merg Înainte, așa cum am făcut Întotdeauna. Se ridică brusc În picioare. — Te rog, Îi spuse lui Meri, dacă-l Întâlnești pe Aris, să nu-i spui că m-ai văzut. Meri o privi surprinsă. Maja Își Îndreptă fusta - pe mătase se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
face un ceai. Vreau să mă trezesc mâine și să merg Înainte, așa cum am făcut Întotdeauna. Se ridică brusc În picioare. — Te rog, Îi spuse lui Meri, dacă-l Întâlnești pe Aris, să nu-i spui că m-ai văzut. Meri o privi surprinsă. Maja Își Îndreptă fusta - pe mătase se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină, dar știa drumul. Probabil că dacă mergea În jurul clădirii putea să-și găsească mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină, dar știa drumul. Probabil că dacă mergea În jurul clădirii putea să-și găsească mașina fără a mai trece prin vacarmul dinăuntru. — De ce? Întrebă Meri. Aris va fi bucuros că ai venit. Nu credea că ar putea să-ți placă la Battello Ubriaco. — Ba Îmi place, spuse Maja. E un loc potrivit. Dar eu trebuie să mă Întorc acasă. Nu Îi spuse că Elio avusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ca pe un mesaj favorabil venit din cer pentru viitorul lor. Și totul ar fi continuat ca Înainte. Nu se va schimba nimic. FĂ BUM. Își continuă drumul pe lângă zidul clădirii, rezemându-se de perete pentru a nu se rătăci. Meri urmări cu privirea umbra neagră a mamei Camillei - siluetă șchiopătândă, prin gropi, pantofi cu vârful ascuțit și cu brățară În jurul gleznei, ce oscilau Între cauciucuri sparte și bidoane de tablă, picioare Învăluite În mătase neagră, delicate pe tocurile prea Înalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540

cuceritor... V.D.N.: „Bărbățelul“ e cel mai dulce alint pentru unicul băiat. La Merișani am fost și eu de multe ori - doar sunt născută în Argeș. Mergeam cu tata la pescuit, de când eram mică. La început, credeam că trebuie să fie meri mulți acolo, îmi imaginam livezi întregi, cu pomi aliniați cât vezi cu ochii, cu mere mari și verzi, lucioase. Am fost cam dezamăgită, dar mi-a trecut repede, fiindcă pe malul unei ape sau în pădure mă simt cel mai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]