3,268 matches
-
sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să ții o prăvălie cu relicve și cărți vechi într-o mică urbe de provincie, locuită de meseriași și mici negustori, era ciudat și inutil. În plus, Sofron nu avea deloc spirit comercial. Se atașa de obiectele și cărțile pe care le achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi convingea pe rarii cumpărători că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și avu noroc, una dintre ele se potrivea. înăuntru găsi surprins o "Planetă de tânăr", veche, zdrențuită și îngălbenită de vreme. Câteva fraze se deslușeau totuși: Ai mintea ageră și ești iute de mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea. Să-ți ții cu grijire stomacul și măruntaiele, căci boala lor îți poate fi fatală. Dacă treci de vârsta de douăzeci și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să ții o prăvălie cu relicve și cărți vechi într-o mică urbe de provincie, locuită de meseriași și mici negustori, era ciudat și inutil. În plus, Sofron nu avea deloc spirit comercial. Se atașa de obiectele și cărțile pe care le achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi convingea pe rarii cumpărători că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și avu noroc, una dintre ele se potrivea. înăuntru găsi surprins o "Planetă de tânăr", veche, zdrențuită și îngălbenită de vreme. Câteva fraze se deslușeau totuși: Ai mintea ageră și ești iute de mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea. Să-ți ții cu grijire stomacul și măruntaiele, căci boala lor îți poate fi fatală. Dacă treci de vârsta de douăzeci și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în Dumnezeu? - Prostie să crezi, prostie să nu crezi. Cine poate să știe dacăeste? Numai... Dumnezeu știe. Haim Duvid și-a permis să fie frivol. A făcut spirit. Vai! nu există om fără slăbiciuni. Mai curios e că Haim Duvid, meseriaș din Pașcani și filozof de ghetto, e sceptic și poate chiar ateu. Muzica, militară cânta adinioarea în parc un vals de altădată. La o modulație a valsului vechi, am văzut zâmbetul Elizei când a apărut într-o seară pe poarta
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
obstacol de care trebue să se țină seama. Îmi pare rău, În altă situație...” Moșierul argumentă. „Sunt foarte bine informat: Dispune-ți de peste patru sute de lucrători, iar dacă a’ți trimete o echipă compusă din ce-l puțin douăzeci de meseriași sunt sigur, producția care urmează să fie realizată, nu va fi afectată prea mult datorită acestei concesii...!! Muncitorii vor fi cazați la hotelul orașului iar un autobuz le va sta permanent la dispoziție pentru transportul lor - dus, Întors la punctul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În cabinetul de lucru al Directoarei Tatiana, i-l prezentă pe Gică Popescu explicând funcția ce o deține În cadrul grupului de șantiere, Încercând să repare ce mai putea fi reparat În legătură cu stricăciunile provocate, cu abuzul de Încredere a celor doi meseriași. „Vă asigur doamnă, interveni Gică Popescu - vor fi aspru admonestați - și, Îi vom obliga la plata stricăciunilor făcute...! Aveți toată Încrederea...!” Directoarea Tatiana nu era supărată. Fire deosebit de comunicativă, avea permanent zâmbetul pe buze, privind cu coada ochiului la Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apsolut toți muncitorii executau lucrări de reparații extrem de urgente, care desigur era ținute sub observație de un procuror, un ministru, milițieni, activiști de partid plus unii sinistrați care plătiseră bani grei ciubuc lucrătorilor pentru terminarea reparațiilor? Sperând un ajutor de meseriași de la alte brigăzi, Tony Pavone avu proasta inspirație să-l consulte pe Șeful Șantierului. „Trăim vremuri grele, domnule inginer. Crede-mă, doresc să te ajut dar cum? Toți muncitorii noștri lucrează ca disperații urmăriți Îndeaproape de de miri cine, zilnic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cel puțin la fel etc. Mulți dintre noi știu că, de fapt, au citit mai mult decât ei, chiar despre propria lor cultură. Unii dintre „fabricanții” de la Cugir au aflat că lucrează la fel de bine ca și ei. Și câți buni meseriași de la noi nu au trăit amărăciunea că ei lucrează aici mai bine și mai mult și sunt plătiți mult mai prost? Diferența dintre noi și cei din Vest nu e în cap, e în simțuri, domnule, în lumea sensibilă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
infuzează sensibilitate. Altminteri, viața ar fi rece și la obiect. Nici asta nu e rău. Dar nu tot timpul. 25 octombrie Am fost la o prezentare a unei doctorande despre tendințele de coaliție și vot ale femeilor din politica americană. Meseriaș, metodologic vorbind. În rest... science sans conscience. Mă gândesc tot mai mult că Jeff are dreptate cu lipsa teribilă a unor public philosophy. La noi măcar frecăm mangalul cu integrarea UE, de parcă ne-ar mântui de toate. Aici bate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
are din ce face mămăligă ca la bunica, fiindcă e acel tip de mălai, nu e Polenta rafinată de la magazin. Casele aveau producția separată de locul de dormit (furca, vârtelnița). Marile operațiuni de țesătorie, dulgherit se petreceau specializat, la casa meseriașului. Nu făcea fiecare de toate!!! Am fost în școală, foarte impresionantă. Dar cel mai tare m-a impresionat o căsuță care era creșă (secolul al XVIII-lea!!!). Era plin de scăunele pentru copii mici și de leagăne. Acolo își aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Elie Leach, specialista în artă romană, apoi am agățat-o amândouă și pe Adriana și am mers la Sub soarele Toscanei, un film perfect anestezic, sentimental, cu personaje exclusiv drăguțe, peisaje superbe, pe scurt, un sirop mai rafinat și mai meseriaș. Apoi am mers la Adriana, unde am cunoscut-o pe Erna, o unguroaică din Carei ajunsă în America la 3 ani și convertită la iudaism. Soțul ei e directorul studiilor Holocaustului. Am cinat într-o veselie foarte destinsă și netrucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Museo Nacional de Bellas Artes în 1887, iar în 1901 guvernul a decis construirea unui nou sediu. Cu directorul muzeului, mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu...Așa că scopul vizitei, constând în organizarea unor "acțiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a le abate atenția poporenilor de la belitul la care erau supuși. Lasă-l pe român să vorbească de drapel, moși, strămoși, pământul scump, multe altele și-l faci să rabde totul. S-a creat astfel o rentabilă afacere patriotică. De la meseriașii care împodobeau vitrinele prăvăliilor și până la maeștrii pavoazărilor și discursurilor naționale s-a închegat o confrerie atotputernică. Și poemele. Și montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să nu mai vadă îngrozitoarele lor crime cu care au însângerat țara, și pun paravan legionarofobia la adăpostul căreia guverneză și azi pe cei ce au uitat vechile torturi. La fel și unii slujitori ai Bisericii, „drumeți”, nu apostoli ci meseriași. Iată ce se petrece la o înmormântare din Bacău în luna iunie 2013. Familia unui decedat, buni creștini și smeriți, la înmormântarea defunctului, invită mai mulți preoți de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să-i urmăresc filosofiile. Orgoliul mă îndemna însă să nu scot o silabă. Numai bătrînul vorbea. - Ca să rezolve nedreptățile acumulate, după revoluție statul și-a făcut un buget unic din care a asigurat salarii tuturor. N-a mai existat nici un meseriaș pe speze proprii. Protecționist, sistemul acesta a distrus legăturile pe care i le făcuse funcționale munca și care erau cît se poate de concrete: „dai - ai, nu dai - nu ai”. Artificial, noul mod de a gîndi relațiile sociale a neantizat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din inițiativă proprie, mă mutasem la Tomulești, directoarea începu să-mi poarte sîmbetele și mie. Ca pensionar, tatăl Anetei Gărgăun continua încă să profeseze. Față de tineri, pe care-i considera incapabili și indolenți, nutrea un dispreț profund. El însuși slab meseriaș, dar oricînd gata să se laude cu groapa de gunoi pe care, pe vremea cînd era director, a pus să fie săpată în curtea școlii, nu citea nimic deși, din loialitate, avea abonament la toată presa de partid. În pauza
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-mi intrase nimic În cap, căci, fascinat - nu știu de ce -, Îmi lipeam privirile de locul nefiresc de gol de la mâna dreaptă a ăluia, acolo de unde fusese retezat un deget...). Însă de-acuma, gata: aveam să fiu atent ca să ajung bun meseriaș. Iar dacă n-avea să se petreacă așa (după cum cu destul temei bănuiam), nu se Întâmpla nici o nenorocire: În orice hală de strunguri era nevoie de câte cineva să măture șpanul de pe mașini și de pe jos, să alerge la chioșc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
N-am să mai pomenesc aici nici pe actorul născut pe Învecinate plaiuri ce juca teatru - la drept vorbind, făcea În special figurație - În trupa englezului al cărui nume el (actorul) Îl tălmăcise În limba noastră Scuturălance; nici pe măruntul meseriaș născut Într-un sat la Asfințit de al nostru și care a tapetat cu plută camera unui franțuz bolnăvicios ce se avântase În căutarea timpului pierdut; nici pe țăranul bărbos care, cu mâinile ce modelaseră șase mii de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am dat peste Arcărie, aflată în poarta celei de a doua biserici Armene, și apoi de Potcovărie, ce se găsește înaintea bisericii Bărboi. Aici l-am văzut și pe Mustafa, vestitul potcovar domnesc! Zici armean, zici arcar, zici potcovar, zici meseriaș... --Frumos spus, amice. Știam eu cu cine pornesc la drum!... --Mai încet cu laudele, că îmi strici freza - m-a prevenit gândul de veghe, râzând. --Ca să nu uităm de Arcari, ascultă cum scrie Ioan Costin hatman, în lipsa vel logofătului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care “dimpreună cu... Măricuța” soția lui vând la 14 septembrie 1746 (7255) o casă cu tot locul și cu pivniță de lemn lui “Popa vel ispravnic de Curte”. “Casa iaste pe Ulița Bărboiului” - am reluat eu vorba. --Pe lângă ceilalți meseriași din armenime, iaca și un “zlătar” (aurar n.n). Despre zlătar aflăm din zapisul întocmit la 15 ianuarie 1752 (7260) de surorile Catrina și Maria, care, împreună cu soții și copiii lor, vând lui Ioniță Arghirie negustor “niște locuri de casă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îndrăzni să spun că nu a fost peste măsură de interesantă - asta dacă o comparăm cu altele în care la fiecare pas descopeream locuri și fapte ieșite din comun - dar am înțeles un lucru. Și anume că armenii erau buni meseriași. Zisa “În Armenime” nu era gratuită. Armenii sunt o populație care atunci când a venit în Iași s-a așezat pe o uliță gospodărește și și-au făcut biserică încă din 1395. --Ba chiar două biserici, dragule. --Întocmai, părinte. Și unele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acest timp cât întrebările și răspunsurile se încrucișau ca două florete, am stat proțăpiți în capul Uliței Tărbujenești. După o vreme, bătrânul a reluat vorba: Îți spuneam că pe această uliță îi mare înghesuială de negustori și tot felul de meseriași. Uite că ne și întâlnim cu unul. Mai bine spus, cu un cojoc atârnat deasupra ușii unui meșter blănar. Știu despre cine este vorba. Ba știu chiar mai multe. De-o pildă, știu că la 3 ianuarie 1666 (7174) acesta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
voia mea am dat”. „Și am scris eu, dascal Vasile ot Dancu, cu zisa Stanii”. Aș avea o nelămurire, părinte. Am băgat eu de seamă că ai făcut ochii mari. Ia s-o auzim! Pe ulița asta nu sunt numai meseriași, ci și crâșmari destui. Și de ce n-ar fi? Păi când omul își ia o pereche de ciubote noi nu trebuie să le ude? Trebuie.Și unde să facă o trebușoară ca asta dacă nu la o crâșmă? Uite că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
meșter. S-o auzim! Aș vrea să știu ce-i cu Arcăria asta? E o uliță aparte sau este o bucățică de loc din mahalaua Armenimii? Nu spuneam noi despre armeni că pe lângă că sunt buni negustori sunt și buni meseriași? Spunem. Așa că sunt și meșteri la arcuri. Iar Arcăria asta este așezată în capul dinspre Podul Vechi al Uliții Armenești. Ca să fii deplin lămurit, adu-ți aminte de un act de întărire dat la 30 mai 1731 (7139) „Cîrstii Latef
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]