804 matches
-
universul visului ateu. Cu pâlpâiri muiate în smaralde S-a transformat din galaxie în atol Arzând într-un recif cu stele calde Ca la final să lase cerul și mai gol. Trecând prin sită pulberea stelară Tot colectând pepite de meteoriți, Mi-ai apărut în infinita seară Mireasă boreală, vrând să te măriți. M-am îmbătat pe loc fără idee Trăgând o dușcă din trăscăul selenar Având itinerar Calea Lactee Buimac pe o orbită fără vreun habar. Azi îi schițez timid la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dom’ Roja, zice Gulie, dacă după ce o să punem toate boarfele astea pe foc, n-o să mai fim în stare să construim nimic în loc. O să fim nevoiți să dormim sub cerul liber. Nu-mi pasă, zice Roja, mă simt ca un meteorit, pentru că tot a adus Tîrnăcop vorba, ca o stea căzătoare, cum se zice în popor. — Nu-și pierde timpul nici cu meditații existențiale, nici cu introspecții filozofice, zice Tîrnăcop mai mult pentru sine, de parcă ar fi recitat pe de rost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unde ai învățat să vorbești tu așa de elevat sau le dai drumul pe de rost ca un papagal care nu știe ce spune? — Fragmente cosmice, dom’ Roja, reia Tîrnăcop fără să audă, intrînd parcă în transă, așa se numesc meteoriții, fie că sînt corpuri feroase sau pietroase. În general fac parte din aglomerări cosmice care au traiectorii precise între planete. — V-am spus că sînt de fier, zice Roja mîndru, nu pentru asta mi-am turnat cenușă în cap, ca să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar ziua exploda și ardea în cutele sale. A stat acolo plutind. Nu se auzea nimic. El își proiectase stelele în sine și acum chiar el era proiectat ca o stea. Era un corp în spațiu. Ca o plantă. Un meteorit. Un soare. Dar era și un stadiu mai profund. Încă mai era corp. De ce era aici, și nu mai încolo? Corpul lui s-a extins într-o explozie tăcută. Mecanismul lui perfect s-a destins și s-a împrăștiat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
spune Tatăl Nostru, va fi teaca lui de carne și de sânge. Era pregătit să Îl ascundă pentru totdeauna În adâncul străveziu al trupului său istovit și rătăcitor. Cuțitul venea spre el, lin, mut, ca o stea căzătoare, ca un meteorit, ca o cometă pitică: o cometă de circ. 3. Nu știa cum se moare. După calculele lui Însă, ar fi trebuit să fie În drum spre Urgențe sau spre un „Loc plin de lumină și verdeață, unde nu este nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la cercurile „Minitehnicus”, pentru intersecții, la traversat în orele aglomerate. Când au venit piesele noi și n-au mai avut ce face cu ei, i-au mutat în spațiu. Adevărul e că, datorită programării foarte simple, rezistă la orice. Nici meteoriții nu-i doboară. Sunt mereu la datorie. Episodul 7 Ca de obicei, lucrurile se complică Trecuseră o zi și o noapte-lumină și nici urmă de satelitul natural „Veac Nou”. În nava spațială „Bourul” era zăpușeală, dar, la drept vorbind, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
am avut odată un satelit care nici n-a mai vrut să stea în spațiu, s-a refugiat direct pe o planetă din apropiere și, când ne-am dus să-l luăm, ne-au demonstrat că nu e satelit, ci meteorit. Era uriaș, nici n-am putut să-l clintim, darămite să-l aducem înapoi pe orbită. Și-a rămas acolo și ăia câștigă o groază de bani cu el, se duce lumea ca la urs să-l vadă, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
foame rău! exclamă Getta 2. Uite, ține o pastilă de șnițel. Micul Benga o luă și începu s-o sugă cu poftă. — Și tu acolo, pe Alpha, cum te jucai? întrebă Dromiket 4. — Mă jucam cu frații mei de-a meteoriții și vardiștii. Cum vine jocul ăsta? făcu Dromiket 4. — Vine cam așa: la noi pe planetă cad mulți meteoriți. Noi, copiii, ne împărțeam pe detașamente. Un detașament strângea meteoriții mai mici pe care-i puteam căra la bază, alt detașament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sugă cu poftă. — Și tu acolo, pe Alpha, cum te jucai? întrebă Dromiket 4. — Mă jucam cu frații mei de-a meteoriții și vardiștii. Cum vine jocul ăsta? făcu Dromiket 4. — Vine cam așa: la noi pe planetă cad mulți meteoriți. Noi, copiii, ne împărțeam pe detașamente. Un detașament strângea meteoriții mai mici pe care-i puteam căra la bază, alt detașament spărgea meteoriții în pietricele și un alt detașament topea pietricelele și scotea din ele tot felul de aur, argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
jucai? întrebă Dromiket 4. — Mă jucam cu frații mei de-a meteoriții și vardiștii. Cum vine jocul ăsta? făcu Dromiket 4. — Vine cam așa: la noi pe planetă cad mulți meteoriți. Noi, copiii, ne împărțeam pe detașamente. Un detașament strângea meteoriții mai mici pe care-i puteam căra la bază, alt detașament spărgea meteoriții în pietricele și un alt detașament topea pietricelele și scotea din ele tot felul de aur, argint, platină, că, știți, meteoriții sunt plini de metale. După ce adunam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vardiștii. Cum vine jocul ăsta? făcu Dromiket 4. — Vine cam așa: la noi pe planetă cad mulți meteoriți. Noi, copiii, ne împărțeam pe detașamente. Un detașament strângea meteoriții mai mici pe care-i puteam căra la bază, alt detașament spărgea meteoriții în pietricele și un alt detașament topea pietricelele și scotea din ele tot felul de aur, argint, platină, că, știți, meteoriții sunt plini de metale. După ce adunam metalele, le ascundeam să le caute vardiștii. Și cine erau vardiștii? întrebă Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
împărțeam pe detașamente. Un detașament strângea meteoriții mai mici pe care-i puteam căra la bază, alt detașament spărgea meteoriții în pietricele și un alt detașament topea pietricelele și scotea din ele tot felul de aur, argint, platină, că, știți, meteoriții sunt plini de metale. După ce adunam metalele, le ascundeam să le caute vardiștii. Și cine erau vardiștii? întrebă Felix S 23. — Vardiștii erau tata, că el ne-a învățat jocul, răspunse micul Benga și se uită spre Getta 2 atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
greși prea mult, că trupul îi colcăia de senzații și, în consecință, i se făcuse cald. Sunt momente în viața oricărui echipaj interplanetar, fie el format numai din roboți, când intensitatea spațiului dimprejur, noaptea cosmică, frumusețea căderii fulgerătoare a unui meteorit ducându-se acolo unde și-a înțărcat dracul copiii, perceperea aproape materială a ciudățeniei după care E = mc2 dau, toate acestea, sentimentul că nu mai este nimic de făcut, că toate sunt inutile, că e mai bine să tragi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
memento mori-uri etc. Roboții noștri citiră câteva în treacăt: „Nu uitați: 4 273 ori 391 fac 3 211 963!”, „Feriți raza de acțiune a macaralei!”’, „Un pas mic pentru om e un pas înainte pentru omenire”, „Adunând mai mulți meteoriți, sporiți fondul de pietriș!”, „Marțienii noștri n-au luptat degeaba”. În fața unei clădiri cochete, tipizate, cu trei etaje, pe care o învălui cu o privire maternă, plină de dragoste, pedagogul se opri: Aici învață copiii mai mari, din clasele V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
exprima foarte clar ceva pe care mai târziu băiatul va afla că se numește dăruire, abandonare și dorință. Apoi, cu teamă și foarte repede, Marinița și-a dezvelit locul Încălzit de razele din ochii lui Va, a constatat efectul de meteorit arzând care se Îndrepta către subconștientul băiatului și făcu un semn care În traducere liberă Însemna: M-am hotărât, hai vino! Băiatul s-a ridicat, a făcut un pas către fata care Închisese pentru o clipă ochii, când, la auzul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
decât degradat. Turf-ul* buimăcitor a luat locul dandysmului. Acum, În high life nu mai există decât jochei și biciuitori de câini 1. XI Când scrii această poveste, bazată mai mult pe impresii decât pe fapte, ajungi repede la dispariția meteoritului, la finele acestui incredibil roman (care nu e totuși o poveste) a cărui eroină a fost societatea din Londra, iar erou - Brummell. Dar, În realitate, finalul s-a lăsat mult așteptat. În lipsă de fapte - măsura istorică a timpului -, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că rămăsesem în urmă cu mobilele, în principal din cauza propriei mele încăpățânări; totul începuse cu un desen simplu, care devenise din ce în ce mai elaborat pe măsură ce încercam efectele pe care le schițasem după modelul copacilor din cimitir. Înainte, stilul meu se bazase pe meteoriți, comete, planete nedescoperite, înfășurate cu sârmă și atârnate pe ici-colo cu niște inele ciudate. Dar iedera de pe cicloramă pe care o folosisem îmi deschisese o perspectivă cu totul nouă, pentru care aveam sprijinul și ajutorul lui Lurch. S-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcut și Cerul, și de aceea se numește "Creator", "Atotputernic", "Stăpîn", "Domn", "Tată" și așa mai departe. Zeul ceresc este o persoană, nu o epifanie uraniană. Doar că locuiește în Cer și se înfățișează prin fenomene meteorologice: tunet, trăsnet, furtună, meteoriți etc. Unele structuri privilegiate ale Cosmosului - Cerul, atmosfera - alcătuiesc așadar epifaniile favorite ale Ființei supreme, care-și dezvăluie prezența prin ceea ce-i este propriu: măreția (majestas) imensității cerești, vuietul înfricoșător (tremendum) al furtunii. Zeul de departe Istoria Ființelor supreme de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
departe sentimentele personale - era ceva mult prea important pentru afacerea noastră. Mi-am impus să schițez ceva ce speram că seamănă cu un zâmbet autentic și am spus: „Desigur.“ Exista o posibilitate foarte redusă ca Nina să sune. Era un meteorit, fiind probabil curtată de toți designerii, de la Dior până la Dolce. —Te voi contacta În mod sigur. Ce amabil din partea ta, nu-mi vine să cred, spuse Sophia. Sophia Îl lovi ușor pe Hunter pe obraz. „Pa, dragule“, zise, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru că nu au reușit să-și reprofileze disperările. Omul este o ființă căzută. Dar din Paradis. Toți zeii s-au născut pentru a fi adorați. Dar nici unul nu a putut evita hula. Și corupția a coborât tot din Olimp. Primii meteoriți căzuți din Rai au fost Adam și Eva. Zeii sunt niște morți fără morminte. Pe vremea lui Adam, Charon avea o luntre. Acum pilotează, probabil, transatlantice. Nici zeii nu și-au putut echilibra sexualitatea. Omul nu este zeu, ci de-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vreodată; că se scurg și vin spre el într-un șuvoi continuu care peste puțin timp îl va învălui și îl va topi cu totul. Când și-a dat seama că nu era altceva, decât un nimic gânditor pe un meteorit în derivă de dimensiuni apreciabile, într-un spațiu nemărginit sinistru și înspăimântător, a zărit în depărtare un mic corp rotund. Acesta, cu o viteză uimitoare, venea direct spre el și care, pe măsură ce se apropia, se mărea din ce în ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spațiu nemărginit sinistru și înspăimântător, a zărit în depărtare un mic corp rotund. Acesta, cu o viteză uimitoare, venea direct spre el și care, pe măsură ce se apropia, se mărea din ce în ce. Aflându-se deci pe acest pietroi sau meteorit cât un stadion întreg rătăcit în spațiu, devenise ținta unei agresiuni din partea altui pietroi asemănător însă perfect rotund, ceva mai mare și mai periculos, de care nu avea cum să se apere. Venea spre el cu o viteză amețitoare și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
numele pus de lume, în toate ale ei. Deci, fata mare, dintre cele mai atractive din zonă, nu trecea pe lângă bărbat, care să nu tresară la apariția sa, care, se intersecta, cu fiecare, ca o stea căzătoare, ori, ca un meteorit terestru. Mai adesea, Licurica se întâlnea, însă, cu Hăhăianu - om nu la tare mare distanță de vârsta fetei, serios, care-i căuta permanent prietenia. Licurica observă lesne ce era de observat. Hăhăianu o plăcea nevoie mare. Ea, însă, nu-l
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vrea să le împart cu tine. Ai gustat vreodată pîine proaspătă de la foc și apă de la izvorul care răsare printre rădăcinile astrale, aromate, strălucind de lumină, ale arborelui cosmic, întotdeauna înviorat și însuflețit? Ai simțit energia care aleargă ca un meteorit, ca aprinsa trecere a cometei?... Sau simpla însetare și apoi găsirea apei în arșița verii? Eu aș vrea să împart acestea cu tine... ca apropierea de a fi mai mult... dacă ai fi în starea de a le vedea, de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a luat serviciu. Nimeni n-a remarcat vreo fisură în căsnicia lor. Doar într-o noapte, venind de la gară pe la ora două, l-am văzut pe o bancă în fața blocului. Dar... ce faci aici, bătrîne? În seara asta plouă cu meteoriți. Uită-te. Unde? De la Ursa Mare mai spre vestul geografic. A, da. O fi fost ceva între ei, sau n-o fi fost, asta nu pot ști. Dar avea Rîmbu ăsta o nevastă, dată naibii de frumoasă! Ghetuțele cu cataramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]