2,387 matches
-
barocului, C. își conturează, încă din volumul de debut, Poezii (1977), un univers livresc, dominat de figurile lui Don Quijote, Pitagora, Tales și Brâncuși. Într-o lume artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
își conturează, încă din volumul de debut, Poezii (1977), un univers livresc, dominat de figurile lui Don Quijote, Pitagora, Tales și Brâncuși. Într-o lume artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
din Basel). Poemele din Laguna, conforme esteticii poetice din anii ’60-’70, propun peisaje „absurde”, pseudoalegorice, precum pictura unor Magritte sau Dali. Metaforele, numeroase, se succed fără a se articula în edificii semnificante la nivelul ansamblului. În placheta următoare, Nisipuri mișcătoare (1979), solilocviul liric înregistrează un spor de autenticitate și legitimitate artistică, captând vibrațiile afective în contextul unei domesticități blânde. Nostalgia copilăriei, melancolia îmbătrânirii, crepusculul sunt evocate prin metafore în mare parte tributare manierismului epocii, uneori prețioase, însă adesea nu lipsite
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
Volumul cuprinde patru cicluri, intitulate Arhiva actelor uitate, „așezate fiecare sub semnul unui poem-manifest discursiv care orientează receptarea spre descifrarea sensului de bază: trecerea timpului, numărătoarea inversă, lumea răsturnată cu josul în sus” (Roxana Sorescu). SCRIERI: Laguna, București, 1971; Nisipuri mișcătoare, București, 1979; Omul de la fereastră, București, 1982; Poeme din fotoliul verde, București, 1984; Marea liniște, București, 1995; Marea liniște, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 1999. Traduceri: Knut Hamsun, Ultimul capitol, București, 1983 (în colaborare cu Nora Iuga); Barbara Bronnen, Povara, București
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
București, 1987 (în colaborare cu Nora Iuga); Dieter Wellershoff, Câștigătorul ia tot, București, 1995 (în colaborare cu Nora Iuga). Repere bibliografice: Dan Cristea, George Almosnino, „Laguna”, RL, 1971, 44; Dinu Flămând, „Laguna”, LCF, 1971, 50; Constantin Abăluță, George Almosnino, „Nisipuri mișcătoare”, CNT, 1980, 26; Florin Mugur, George Almosnino, ST, 1980, 9; Liviu Antonesei, George Almosnino, „Omul de la fereastră”, CL, 1982, 9; Gheorghe Grigurcu, Poezia ca spațiu ocrotitor: George Almosnino, VR, 1984, 5; Grigurcu, Existența, 381-383; Florin Mugur, Schițe despre fericire, București
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit. Copila se opri. Dintr-o dată ager, broscoiul pleoscăi în apă. Ca să intre și ea în apă, fata coborî de pe terasament. Ridică
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
burtă; Învelitorile Își schimbă forma. O pătură de lână apare și dispare. Tăvi cu mâncare vin În zbor până pe noptieră, apoi dispar cu un salt și iar se Întorc. Dar, pe toată durata dansului nebunesc de obiecte neînsuflețite, continuitatea corpului mișcător al Desdemonei rămâne În centru. Sânii i se umflă. Sfârcurile i se Închid la culoare. La paisprezece săptămâni fața Începe să i se buhăiască, așa că o recunosc pentru prima oară pe yia yia din copilăria mea. La douăzeci de săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gândirilor dând vieață, suferințele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești, Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești! Vezi pe-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumânării... Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate, Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții! {EminescuOpI 137} SCRISOAREA II De ce pana mea rămâne în cerneală, mă-întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
părinți Și mîndră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. Il vede azi, îl vede mâni, Astfel dorința-i gata; El iar privind de săptămâni, Ii cade dragă fata. Cum ea pe coate-și răzima Visând ale ei tâmple, De dorul lui și inima Și sufletu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede: {EminescuOpI 180} {EminescuOpI 181} - " Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează! " El tremură ca alte dăți În codri și pe dealuri, Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul: - " Ce-ți pasă ție, chip de lut, Dac-oiu fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător Și unde păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum frunzele-n poiană Șoptesc cu sgomotul de guri Ce se sărută, se hârjoană În umbr-adîncă de păduri? În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă vieață-n orice svon, Și numai tu gândești aiurea, Ca tânărul Endymion. De ce dorești singurătate Și glasul tainic
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și n-au putut acosta sau n-au primit permisiunea. Căpitanu’ ar fi Încercat să-l bage În port. Așa că am mers mai departe și noaptea, când Încercau să străbată golful dintre Rebecca și Tortugas, s-au Împotmolit În nispurile mișcătoare. Poate că li se rupsese cârma. Sau poate că nici n-au Încercat să se ferească. Oricum, n-aveau de unde să știe că au dat peste nispuri mișcătoare, așa că probabil căpitanul a ordonat să se deschidă rezervoarele cu balast pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să străbată golful dintre Rebecca și Tortugas, s-au Împotmolit În nispurile mișcătoare. Poate că li se rupsese cârma. Sau poate că nici n-au Încercat să se ferească. Oricum, n-aveau de unde să știe că au dat peste nispuri mișcătoare, așa că probabil căpitanul a ordonat să se deschidă rezervoarele cu balast pentru ca vasul să se așeze bine. Da’ cum dăduseră peste nisipuri mișcătoare, imediat ce au eliberat balastul vasul s-a afundat cu partea din față și apoi s-au afundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
n-au Încercat să se ferească. Oricum, n-aveau de unde să știe că au dat peste nispuri mișcătoare, așa că probabil căpitanul a ordonat să se deschidă rezervoarele cu balast pentru ca vasul să se așeze bine. Da’ cum dăduseră peste nisipuri mișcătoare, imediat ce au eliberat balastul vasul s-a afundat cu partea din față și apoi s-au afundat și grinzile. Pe vas erau patru sute cincizeci de pasageri, plus echipajul, și probabil că erau Încă toți la bord când l-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mrene. Au și câte o sută cinci zeci de kilograme. Mai mergem câteodată acolo să pescuim. De unde e Îngropat pachebotul se poate vedea acum farul din Rebecca. Au pus și o geamandură deasupra vasului. Stă chiar unde se sfârșesc nisipurile mișcătoare și Începe golful. Dacă mai făcea vreo sută de metri scăpa. Dar pe Întuneric, În mijlocul furtunii, l-au ratat pur și simplu. N-aveau cum să vadă farul pe ploaia aia. Și-n plus, nici nu-s obișnuiți cu chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi putut supraviețui pe punte. Și tre’ să fi fost ceva scene acolo, Înăuntru, pentru că, știi, s-a dus repede. Am văzut eu cum s-a dus cheia aia. Căpitanul n-avea de unde să știe că se așază pe nisipuri mișcătoare după ce s-au lovit, decât dacă ar fi cunoscut apele astea. S-a prins doar că nu e piatră. Tre’ să fi văzut totul abia de sus, din cabina de pe pasarelă. Și abia când s-o fi așezat vasul tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Și cât vezi în depărtare Viu nimic nu se ivește... Iată însă, colo-n zare, Mișcător un punct răsare Și tot crește. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
poate permite. Senzația de obiect viu nu dispăru, căci culorile inelului se contopeau și treceau din una în alta, cu repeziciune. Din cafeniu în culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului. Capitolul III DUPĂ ALTE CÂTEVA VIZITE ȘI ACHIZIționări de obiecte stranii, Bătrânul începu să-și golească încăperea de mobile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Care îi ieșeau mereu fără soț. Au mai existat și niște tei, Și cei doi îndrăgostiți Care știau să le troienească toată floarea Într-un sărut. Și niște păsări ori niște nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi și mișcătoare șesuri. Și pentru că toate acestea Trebuiau să poarte un nume, Un singur nume, Li s-a spus Eminescu. Moș Teacă, ultima nădejde Ultima nădejde a unui popor este armata. În acel scut al țării care prin educație și prin formare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu toții (Roza ne întovărășește până la colțul de unde drumul o pornește spre cîmpie) pioși, ca într-o biserică. După ce ne luăm rămas bun de la Roza, cu frica morții lui Viky în noi și a singurătății, sub stele și lună, printre umbrele mișcătoare ale vreunui copac, abia vorbind, apropiați, coborâm spre mare. Doctorul Petroff nu ne inspiră nici o încredere. De câte ori vine, așteptăm cu emoție decizia lui, dar totdeauna spune cuvinte neho-tărîte, se arată încurcat, ca și cum ar fi și el un simplu om, fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
alt rege, care s-a încumetat să străbată deșertul și care, fără să știe ce-l așteaptă, acceptă invitația de a păși singur pe coridoarele ciudatei construcții. Cel de-al doilea labirint este realmente halucinant, pustiul nesfârșit cu nisipurile sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice reper (). În consecință, nu zidurile vor ține omul prizonier acolo, ci tocmai absența lor. Iar prizonieratul este definitiv, înseamnă intimitatea deplină a vieții cu moartea. Acolo, în adâncul deșertului, moartea se lasă văzută ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
încă un lucru în acest loc. Cu fiecare labirint se suspendă granița dintre cele cu sens și cele lipsite de sens. Deșertul, în povestirea despre cei doi regi, apare lipsit de limite. Aduce în față doar întinderi nesfârșite de nisipuri mișcătoare - și nimic altceva. Am putea spune că este o imagine excelentă a nonsensului. Ceva asemănător ne oferă și regele Babiloniei, care a poruncit ridicarea unui labirint de o complicație infinită. Ar fi voit probabil să atingă acel nonsens propriu doar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nici o analogie. Este de nefigurat și incomprehensibil. În cele din urmă, am văzut că rețeaua comportă puncte și linii care se intersectează, putând valora ca poziții, repere. Deșertul însă, asemeni mării sau asemeni nopții, nu mai oferă nici un reper. Nisipurile mișcătoare refac în același fel, aproape atemporal, tocmai absența unor repere. Ceea ce i se spune regelui Babiloniei, după ce este făcut prizonier și dus în deșert, trebuie luat în sens literal: „O, rege peste timp, substanță și secol! În Babilonia ai vrut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]