1,244 matches
-
cameră tăcea. Iar pe fața fiecărui bărbat se citea că și-ar fi dorit să fi fost unul dintre tipii din afara Liverpool-ului. —Tu de ce ești aici? m-a întrebat Francie veselă. —Pentru droguri, am răspuns eu, uluită. —Oooooo, cel mai mișto, a spus ea clătinând din cap, cu buzele strânse în semn de aprobare. Mergi și la întâlniri DA? Drogații Anonimi, mi-a explicat ea nerăbdătoare, fiindcă după fața mea temporar nedumerită era limpede că nu știam la ce se referise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și a continuat să ciripească: —E plin de tipi. Plin! DA e o chestie bucșită de bărbați. Nici unul nu are peste treizeci de ani și toți sunt înnebuniți după îmbrățișări. Poți să alegi. AA nu e nici pe departe la fel de mișto. Sunt prea multe femei și boșorogi. Până atunci, întâlnirile DA nu mă impresionaseră prea tare. De obicei, adormeam. Dar, ceea ce-mi spusese Francie m-a umplut de încântare. —Tu la care mergi? La AA sau DA? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
auzisem povestea pentru prima dată, în urmă cu trei săptămâni, fusesem sigură că Nola redă un scenariu învățat pe dinafară. Pur și simplu, n-o crezusem. Era mult prea frumoasă și prea îngrijită ca să mă convingă că făcuse vreodată ceva mișto. Dar de data asta a fost altfel. Cuvintele ei au răsunat acompaniate de o convingere tăcută. Am fost fascinată de povestea vieții ei. Cum crezuse că nu e bună de nimic, cum iubise heroina și cum o făcea heroina să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în afară de asta, nimic altceva nu se schimbase în viața mea. în timp ce așteptam în stația de autobuz, oamenii se uitau la hainele mele „de seducție“ și rânjeau. Cu excepția unui puști aflat la vârsta adolescenței căruia i s-a părut că sunt mișto și care a urcat după mine în autobuz, s-a așezat în spatele meu și mi-a șoptit așa de încet încât, inițial, mi s-a părut că am iluzii auditive: —Chiloții, chiloții, ți-am văzut chiloții! M-am temut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nesuferită. Bineînțeles că Geoff nu a venit niciodată la mine în Irlanda. Nici măcar o dată. Deși îmi spunea că i-ar plăcea să vină pe la mine cândva. Stră-stră-străbunicul lui era din Co. Roscommon și mi-a spus odată că ar fi mișto să-și caute rudele cândva. Dar nu a găsit niciodată timp. Privind în urmă, e ușor să-mi dau seama unde am greșit. Am alergat prea mult după el. Firește că ar fi trebuit să fiu mai stăpânită. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ar trebui să fie gata la anul în martie, și instalatorii ar trebui să termine... Derek sporovăie întruna despre casa lui ce urmează a fi construită, dar nu prea îl ascult. Vizualizez următoarea mea vacanță în străinătate. Thailanda ar fi mișto. Nu am prea călătorit în Orientul Îndepărtat, deși m-am oprit o noapte la Singapore pe drumul de întoarcere de la Oz. Arunc o privire spre Mike și Amy. Se pare că au terminat subiectele de conversație, și acum arată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zice, Îndreptându-se spre biroul lui Paul. Au venit și l-au luat. — Ne-au adus un automat de cafea nou ! spune Caroline, trecând pe lângă mine cu un teanc de șpalturi. I-am auzit vorbind la parter. Unul mult mai mișto, cu cafea ca lumea. Se pare că a fost comandat chiar de Jack Harper. Pleacă mai departe și eu rămân uitându-mă În urma ei. Jack Harper a comandat un automat nou de cafea pentru noi ? — Emma ! zice Artemis impacientă. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stârnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cânte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprâncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stânjeneala din relația noastră a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni de când lumea sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
inel de chei imens și ruginit, de care e prinsă o cheie nou-nouță de yală. — Ce-i asta ? Încep, nedumerită - apoi, brusc, Îmi pică fisa. Nu ! — Ba da ! M-au acceptat ! — O, Doamne ! Lissy ! — Știu ! Îmi zâmbește radioasă. Nu e mișto ? Cheia din mâna ei e cea mai cool cheie din lume. E cheia care deschide ușa unui club privat din Clerkenwell super În vogă, la care foarte puțini au acces. Și Lissy a reușit ! — Lissy, ești cea mai tare ! — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
impresionată ! Îi iau cheia și o privesc fascinată, dar pe ea nu scrie absolut nimic. Nici un nume, nici o adresă, nici un logo, nimic. Arată exact ca cheia de la șopronul de scule al tatei, mă trezesc gândind. Dar, evident, mult, mult mai mișto, adaug iute. — Și cine crezi că o să fie acolo ? Ridic ochii spre ea. Știi, se pare că și Madonna e membră. Și Jude și Sadie ! Și actorul ăla nou superb din EastEnders. Partea proastă e că toată lumea zice că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin până la refuz cu farduri. — Câte rujuri ai ? — Ăă, câteva... zic, Închizându-l repede. Poate că n-a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack, ai făcut public fiecare amănunt despre mine ! — Știu și Îmi pare rău... — Ai spus lumii Întregi ce lenjerie port... le-ai dat detalii despre viața mea sexuală... despre cuvertura mea Barbie, dar fără să le spui că e la mișto... — Emma, Îmi pare rău... — Le-ai spus ce greutate am ! Ridic glasul până devine un țipăt. Și nici măcar nu le-ai spus adevărul ! — Emma, Îmi pare sincer rău... Nu mă-ncălzește cu nimic că-ți pare rău ! Mă răsucesc furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai calmă. Toată lumea și-a bătut joc de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie Jack ferm. Sunt atât de șocată, că aproape pufnesc În râs, lucru pe care abia reușesc să-l maschez repede cu o tuse. — Și Nick la fel... — Îl dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ajung la birou, Artemis ridică repede ochii spre mine, curioasă. — Bună dimineața, Emma ! Rânjește spre Catherine. Ai mai citit vreo carte de-aia grea de curând ? Ha ha. Vai, ce amuzant ! Colegii de serviciu s-au plictisit să mai facă mișto de mine. Singura care continuă să se distreze de mama focului e Artemis. Adevărul e, Artemis, că da, spun veselă, scoțându-mi haina. Am citit de curând o carte super, cu titlul „Ce să faci dacă colega ta de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asta. - Păi, acuma-ncepe viața, hai să vedeți, râde ea (de-aproape o recunosc pe Zenaida, una dintre fetele mari ale lui Țârțâc), sticlindu-și în lumina difuză niște dinți fosforescenți. Noi acuma mergem în sat la băieți, da-i mișto și pentru dumneavoastră. - Păi, eu n-am bicicletă, tu gonești... Fata își lasă fără multă vorbă bicicleta-n șanț și o pornește pe jos, pe drumul pe care trebuie să-l cunoști bine ca să nu dai în șanțuri, aranjându-și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dau unei femei din ăstea o floare mai bine-i dau o palmă, zice în sfârșit. Ei bravo, de ce așa? Mata de ce umbli pe străzi la ora asta? Pur și simplu mă sufocam, nu pot să dorm, afară-i așa mișto... - Ia să-ți frămânți dumneata nevasta un sfert de oră, să vezi cum dormi după aia! - Bine-bine, da, cu mata ce-i pe stradă? - Eu de asta am ajuns aici (mi-arată de departe sticla de un litru, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bun, am plătit o sută de mii pe-o sticlă de jumătate cu ceai? Fata care se trezise vorbind începu să se hlizească: Păi o fi sticla din care-am băut cu Sela. Ce-ați făcut, fă?!! Am băut, era mișto, o sticlă am băut astă-iarnă amândouă, să ne dezghețăm. Bine, fă (se îmblânzește și nea Țârțâc, după ce a înghițit de câteva ori în sec), și de ce n-ați aruncat dracu’ sticla? Păi mi-am pus eu ceaiul, de ce s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o s‑o port la emisiunea specială din ianuarie. — Ai o emisiune specială în ianuarie? zice Suze. Și despre ce e vorba? — O să se numească Principiile financiare fundamentale ale lui Becky, spun, întinzându‑mă după lip gloss. O să fie foarte mișto. Cinci calupuri de câte zece minute, numai cu mine! — Și - care sunt principiile tale financiare fundamentale? mă întreabă Suze cu interes. — Îhm... păi, încă n‑am nici unul, zic, pictându‑mi buzele cu grijă. Dar o să le inventez eu când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de fete care trăncănesc simultan. Fenny nu face un pas fără un alai de însoțitori gălăgioși. E ca o variantă de bonton a unei zeițe a ploii. — Bună! zice, năvălind în camera mea. Are o fustă de catifea roz foarte mișto de la Whistles, de care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu guleraș. Bună, Becky! Vii diseară? Nu, în seara asta nu pot, spun. Am de lucru. — A. Fenella se botoșește, cum s‑a întâmplat și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dimineață de Guggenheim. Sau, dacă stau să mă gândesc... niciodată. Având în vedere faptul că visezi să ajungi acolo de când aveai șase ani. Îi simt amuzamentul din voce și revin la realitate. De‑asta a sunat, să mă ia la mișto? — N‑am pomenit niciodată de Guggenheim? zic cu mirare sinceră, în timp ce îmi pun balsamul de buze în coș. Ce ciudat. Nu‑i așa? zice Luke. Foarte ciudat. Deci, acolo ești acum? La naiba. Un moment, nu zic nimic. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu un peștișor de aur care înoată printr‑un buzunar. Cred că e cel mai nemaipomenit articol vestimentar pe care l‑am văzut în viața mea. Dintotdeauna mi‑am dorit în adâncul sufletului să port ceva extrem de avangardist. Doamne, ce mișto ar fi să am o haină sărită de pe fix și să spun tuturor că mi‑am luat‑o din SoHo. Cel puțin... Oare mai sunt în SoHo? Poate ăsta e NoLita. Sau... NoHo? SoLita? Sincer, nu mai știu unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mirată. Ce e? — Deschide‑o! Rupe grăbită plicul, se uită la poza cu niște buze strălucitoare, unite cu un fermoar, și citește mesajul tipărit: Coleguța mea dragă, secretul tău e în siguranță. — Uau! zice, făcând ochii mari. Cât e de mișto! Ai cumpărat‑o special pentru mine? Dar de unde... Se încruntă. De unde‑ai știut că am un secret? — Ăă... am avut eu așa o bănuială, zic. Al șaselea simț. — Apropo, Bex, bine că mi‑am amintit, spune Suze, răsucind felicitarea între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
KitKat. — Of, Doamne, zice, lăsându‑și geanta pe jos. Bex, te simți bine? Nu trebuia să te las singură. — Mă simt bine! spun, ridicând privirea și sforțându‑mi un surâs pe chipul împietrit. Cum a fost conferința de vânzări? — Destul de mișto, zice Suze, ușor îmbujorată. Toată lumea mă felicita întruna pentru cât de bine mi se vând ramele. Toți auziseră de mine! Și au făcut și o prezentare a noilor mele modele, și au plăcut tuturor... — Mă bucur mult, Suze, zic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În privința lui Buni s-a stabilit că ea aude/vede/ține minte din ce În ce mai puțin, mai prost, mai nasol. În plus, practica ne-a demonstrat că În cazurile, extrem de rare, când ea are revelația că se află la mijloc, obiect de mișto, de ironii familiale, supărarea ei ține doar un sfert de oră, după care zâmbește cu amabilitatea ei obișnuită. Doar de aceea o și iubim cu toții pe Buni, jucăria noastră ridicolă și desuetă, ultima, singura doamnă a familiei! Bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe listă. În fond, băiatul avea șaisprezece ani, își păzea independența cu ferocitate și era înnebunit să-și piardă timpul cu grupul lui de amici monosilabici și gălbejiți, care considerau că a face cum te-au rugat părinții „nu e mișto“. Fiona era convinsă că probabil Jake dormise pe canapeaua cuiva, ca să scape de mama tuturor mahmurelilor. Ca David să-i dea de urmă, însemna că planurile lor pentru ziua aia trebuiau anulate. Fiona știa asta. Dar ceea ce nu înțelegea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]