918 matches
-
o idee cum a fost. — Da, zise Duncan, Încercînd să zîmbească. — Domnul Wilson nu mai are acoperiș la casă. — Domnul Wilson? — Îl cunoști. Unde ne duceam noi, zise Viv, văzîndu-l pe Duncan că se luptă să-și amintească, cînd eram mici. Bărbatul și sora lui care ne dădeau dulciuri. Nu-ți amintești? Aveau o păsărică În colivie. Cereai voie s-o hrănești. —... o fată cu multe hălci pe ea, spunea nevasta lui Leddy, cu obiceiuri dintr-alea! Mi s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
elevii trebuiau să prezinte ierbare, insectare, roci, fosile și o temă ce conținea descrierea unor evenimente istorice. Aceste activități se desfășurau sub îndrumarea unui colectiv de profesori bine pregătiți, toți fiind absolvenți de facultăți. Cu toate acestea, lefurile lor erau mici în comparație cu alte state, neproportionale cu activitatea pe care o desfășurau. Un capitol deosebit în istoria gimnaziului Tudor Vladimirescu, l-a constituit primul război mondial, care a perturbat desfășurarea procesului educativ, aducând serioase pierderi materiale. Odată cu întreruperea ofensivei militare în Transilvania
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
ales iartă-mă pentru tot ce nu am făcut. Sper că mă vei putea judeca în curând, față în față. Dintr-odată, sper că Dumnezeu există și, odată cu el, toate poveștile și balivernele cu care ne împuiau capul când eram mici. Dacă e așa, mă vei recunoaște cu greu. Ai părăsit un bărbat tânăr, vei regăsi un om aproape bătrân, slăbit și plin de răni. Tu, în schimb, știu că nu te-ai schimbat. Așa se întâmplă cu morții. Adineauori, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și alte vehicule se deplasau lent pe drumurile dintre clădiri, intrau, ieșeau din garajuri subterane, ca niște colportori. Pe imobilele comerciale luceau firme neonice, poftind populația să se bucure de distracțiile nu multe și nu grozave în schimbul unor sume nu mici. Acolo unde salariile sunt mari, se ivesc micile bisnisuri ale unor femei sau bărbați cu inițiativă. Compania nu considera astfel de activități deosebit de lucrative, dar vindea degrabă concesiuni celor îndrăzneți. Dincolo de colonie se înălța primul epurator de atmosferă. Alimentat de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să ne vedem de afaceri, atelierul era autorizat și deschis mereu. Și mereu plin de țărani uriași. Iar noi eram foarte mici, imaginea asta îmi stăruie în memorie. S.A.: E o problemă de raportare: ei erau uriași fiindcă voi erați mici... M.I.: Sigur că da. Țăranii nu vorbeau cu mine, nici eu nu vorbeam cu ei. Deci nu pot spune că nu am văzut români până ce am mers la școală, ar fi o exagerare. Țin minte și fraze din acele întâlniri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
lucru pe care l-am cumpărat de la niște ruși după Revoluție au fost 25 de metri de elastic pentru mama. Au costat 15 lei. A deveni campion este o știință mult mai exactă acum. Se măsoară în highscore. Când eram mici și împușcam pe cineva la Rațele și Vânătorii însemna că am reușit să îl atingem cu mingea. Astăzi, ar însemna că i-am dat un death spell cu Razorswitch-ul și l-am scos din joc pe prietenul nostru, care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
din Munții Moldovei. Și ca toți opozanții regimului. Dora nu îl întrerupe, presimte că din povestirea pe care Ciprian o continuă, ca pe o epopee dureroasă care se cere destăinuită, va afla și detalii care o interesează direct. Când eram mici, Dragoș era mai lipit de mama care era, ca și el, visătoare, sensibilă la poezie și mai ales la muzică. Era fata unor oameni cu stare din Cernăuți, crescuse cu guvernantă, cu franceză, cu pian... Odată cu comunismul și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
PREZINT|: Unicul chip Despre ce vorbim noi când vorbim despre campania electorală pentru locale? E un exercițiu la care vă provoc. Întâlniți-vă cu unul, doi, trei prieteni. Stați relaxați pe o terasă, la o bere, la iarbă verde, lângă micii care sfârâie pe grătar, în propriile locuințe sau în orice loc obișnuiți să vă întâlniți cu prietenii. Porniți o discuție despre campania electorală locală, indiferent în ce parte a țării vă aflați și indiferent ce candidați vi se oferă spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
în școală și să experimentăm. Da. Trebuie să ne păstrăm vii, și viața asta o putem găsi mai ales în vârful unui munte și într-un grup ales și special. Trebuie să ne amintim din când în când că suntem mici, așa cum trebuie să nu uităm că suntem mari, să ne păstrăm echilibrul“. Ramona Dumitrean: „Da! e indispensabilă. Răspunsul l-am dat în mare măsură în răspunsul la prima întrebare. În cazul meu, această întâlnire a fost până la urmă o... indispensabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
desfacem de ață și celofan, o tăiem felii și servim cu zarzavat călit și ciuperci călite. Se servește cu murături fine țelină, gogoșari, mere sau struguri. Friptura de vânat cu sos picant se servește cu cruton de pâine la mijloc. MICI ROMÂNEȘTI 500 gr. de carne de vită, 500 gr. de carne de porc, 500 gr. de carne de oaie, sare, piper, enibahar, cimbru, oregano, chimen, usturoi, zeamă de oase, un vârf de cuțit de bicarbonat. Carnea tocată se amestecă cu
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
dâră de zdrențe indica traseul ce trebuia urmat pe scările nevopsite din față, spre ținta din interiorul clădirii. — Să nu stai prea mult, spuse doamna Levy, săltându-se și împingându-se cu greu, ca să se poată extrage din interiorul mașinii mici sport. Luă cu ea cutia cu prăjituri olandeze, care fusese cumpărată inițial pentru pacientul din Mandeville. M-am cam săturat de cazul acesta. Poate va fi ocupată cu prăjiturile și nu va trebui să fac prea multă conversație. Zâmbi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fie primiți niște soli străini. Era limpede ce îndrumări primiseră și ce fel de scrisori sosiseră de la Madrid despre noi. În fiecare noapte mă trezeam adesea și mă gândeam la toate acestea. „Japonezii au fost tăcuți și rezervați. Toți erau mici de stat, cu fețe arse de soare. Tanaka, Hasekura și Nishi aveau nasuri cârne, iar părul lor lung era prins la capete cu panglici albe. Ziceau că acesta era semnul cavalerilor japonezi. Când ieșeau în lume, cei trei se îmbrăcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
crește odată cu cheltuielile publicitare. Între societățile cu o publicitate mai săracă și societățile cele mai generoase, numărul de acționari individuali este multiplicat cu un factor de la 4 la 40 în funcție de nivelele de capitalizare. Număr de acționari individuali în mii Capitalizare Mici 2 3 4 Mari Cheltuieli publicitare cel mai puțin generos cel mai generos 1,2 1,0 1,5 2,1 5,2 5,1 5,3 6,5 24,5 212,6 Raport 4,3 5,2 4,3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
a Înmuia câteva inimi și de-a deschide un capitol nou. În orice caz, datoria noastră este de-a continua să Încercăm. N-avem dreptul să renunțăm. 17 Viață de noapte Întrucât șoferul folosise expresia „să-i omorâm cât sunt mici“, Fima Își aminti de moartea ciudată a lui Troțki. Intră În bucătărie să bea un pahar cu apă Înainte de culcare și verifică dulăpiorul cu găleata de gunoi de sub chiuvetă, ca să vadă dacă nu mai apăruseră și alte cadavre. Apoi, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mă tot consumă. Hap. Hap. Hap. Ahmad a râs. Jinei îi plăcea cum i se transforma chipul atunci când bărbatul râdea. Ochii lui serioși se ascundeau în spatele ridurilor; iar Jina i-a observat dinții, care erau adorabil de strâmbi. Când eram mici, a spus Ahmad, eu mă jucam, iar tu studiai. Îți aduci aminte ? Eu mă furișam afară din casă, iar tu îmi făceai semn cu lanterna, de la fereastra dormitorului, ca să știu când era în regulă să mă întorc. Naji a clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de estradă la București. Orb și ciung cum era, pe la Începutul anilor ’, a forțat gratiile Cortinei de Fier și a aterizat În cele din urmă În Statele Unite. Acolo, alte cortine, alte fierătanii, alte straturi de rugină. A supraviețuit, Încropindu-și mici trupe de jazz și de café-concert prin mai toate statele. Mai mult a zăbovit În California și-n Illinois. Îmi mărturisea că, din toată America, cel mai bine se simțise la Chicago, nu numai datorită culturii jazz sănătoase a publicului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și pace. Creierul Îmi lucra la turație mărită, dar poate frigul, poate picatul ei ca din cer Îl blo caseră. — Nu, nu... am dat să reiau eu conversația. M-a strîns de mînă: — SÎnt Richi Baum, ne jucam cînd eram mici, la Rătești, m-ai pus o dată să Închid ochii... Abia după aceste vorbe ne-am Îmbrățișat. Mi-o amin team, cum aș fi putut s-o uit? Fusese prietena de joacă a soră-mii, cînd Lia avea șase ani, Richi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o țucat cu Richi, Richi s-o țucat cu Radu!“ Iar acum, În noiembrie ’89, Între căderea lui Honecker și congresul lui Ceaușescu, Într-o sală Înghețată a culturii sindicale, tocmai asta fusese parola de recunoaștere: „Ne jucam cînd eram mici, m-ai pus o dată să Închid ochii...“ Nu continuase, simțind că nu se poate să nu-mi amintesc. Sărutul acela furat și nevăzut de cei șapte ani ai ei era tot ce aveam noi În comun mai de preț, mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spaniolă. Măcelărea el singur micile animale? dorise să știe Sammler. Italiana lui nu fusese niciodată bună. „Uccidere?“ „Ammazzare?“ Gaucho Înțelesese. Când venea vremea, le ucidea chiar el. Le lovea În cap cu un băț. Nu-l deranja să facă asta micii lui turme? Nu le știa de foarte mici - nu exista o slăbiciune pentru indivizi În parte - nu existau favoriți? Gaucho negase totul. Scuturase din capul arătos. Spusese că nutriile sunt foarte proaste. — Son muy tontos. — Arrivederci, spusese Sammler. — Adios. Shalom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în timpul concentrat al împlinirii. Björk cântă. Ședința de psihoterapie continuă mult după ce spectacolul s-a terminat. Aici, în România, unde prea puțini nefericiți se întâlnesc ca să se asculte. De frică, de rușine, de... Voi ce vroiați să fiți când erați mici?
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
în apă... În noapte aceea sfârșesc în îmbrățișarea cruntă a celui pe care l am redat lutului, ca semn de prețuire pentru binele făcut mamei sale. Dar el revenea seară de seară. -Știi ce vă ziceam despre morți, când erați mici, îmi șoptește mătușa mea Aglaia, care mă speria cu bătrânețea chipului ei. Nu te mai lăsa chinuită. Dă-i două cepe de pomană ca să plece... Împlinesc ritualul și pentru prima dată mortul își deschide ochii. Avea niște ochi senini, albaștri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bașca era și vedetă de film pe bune în România. Am plecat și cu handicapul acelei tentative de agațament ratate de pe malul lacului, așa că toată seara nu am făcut decât să mă scuz pentru impertinența mea. Oricum șansele mele erau mici și din cauza faptului că Manu era tristă și nu-i prea ardea de nimeni. Tot pe malul lacului am prins-o. Tot într-o zi fără soare, cu vânt puternic. În același loc, î venise să-și înghită aceeași tristețe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Le aclimatiza. Găsea câte-o pagină, într-un album, cu un colț de grădină care-i plăcea, o rupea și recrea bucățica aceea de lume olfactivă, de trup verde, mereu contorsionat în altă poziție. Le orchestra pe sezoane. Când eram mici, David și cu mine alunecam din camerele ei cu mobile vechi, masive și ancorate ca niște geamanduri în spații cu tavan înalt și grad variabil de mucegai în lumea de insecte, de trupuri cu solzi, cu aripi, cu antene ițite
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
jumătate de număr în ultimele două luni. Era înalt. Mai înalt ca mine. Mai înalt ca tata. Tata nu s-a uitat la mine nici o clipă. Nu m-a gratulat nici măcar cu una dintre grimasele lui de conveniență. Când eram mici, avea câte una pentru fiecare din noi: buzele strânse erau pentru mama, ochii dați peste cap pentru Lea, sprân ceana ridicată îi aparținea lui David. A mea fusese spe cială - nări umflate, pereche unei cute pe-atunci încă abia perceptibile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
chircită, copleșită și-i vine s o pedepsească mai tare, s-o pedepsească pentru amândouă, pentru că (vai, dar ce coincidență! ce amuzament!) amândouă l-au ales pe el, pe Alex, pe celălalt. — Acum. Numai că ea nu se mișcă. Se micește, parcă, până nu mai rămâne din ea decât un copil, schița unui copil, de fapt, care plânge cu hohote, dar nu pleacă nicăieri, nu râde ironic, nu și agită în aer turmalina ei supradimensionată. Îl fulgeră gândul bolnav și trist
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]