3,384 matches
-
-l urăsc cu patimă irațională, transferându-mi neputința asupra bietului mecanism, pe care am avut de nenumărate ori impulsul să-l zdrobesc de podea. De atunci, am rămas cu o fixație negativă la ideea de Înregistrare, nu mai suport reportofoane, microfoane și orice alte lucruri de-astea oribile, Îmi fac rău. Înțelegi acum de ce ți-am cerut mai devreme să-l Închizi... Până la urmă, m-am convins că tot nevoia, săraca, naște soluții. Nu mergea cu hazardul, am luat-o metodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vreunul dintre foștii locatari se va putea apropia de festivitate? Vecinii? Sau medicul? Crezi că medicul nu știe? Dimpotrivă! Păi nu era alături de el când a murit bunicul tău? Sau îți imaginezi că, și dacă eventual ai spune altceva la microfon, din difuzoare nu tot discursul funerar va răsuna? Vei asista la o acțiune de contraspionaj, dar vârsta ta fragedă te va scuti de orice responsabilitate. Vei învăța cu mine textul la care lucrează acum specialiștii. Acum vor fi reabilitați toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
câțiva dintre băieții mai mari din clasa domnului Farney, mutându-se de pe un picior pe altul. Una peste alta, aș spune că erau vreo cincizeci de oameni. Bobbie Lee a luat o femeie de braț și a condus-o la microfon. Era atât de speriată încât își mușca buza. I-a cerut să-și depună mărturia. — Sunt doamna Ollie Ray Wingate și locuiesc aici în oraș. S-a oprit să-și dreagă vocea și să se gândească ce să spună. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am avut curajul să mărturisesc și... sper ca voi toți care nu ați urcat încă aici să urcați înainte ca Bobbie Lee să plece din oraș. A început să plângă, iar Bobbie Lee a ajutat-o să se îndepărteze de microfon. — N-au fost acestea cuvinte născute din inspirație? Haideți să o auzim pe această doamnă. Bătrâna care stătea lângă mine a venit la microfon și a început să vorbească. Cei mai mulți dintre voi mă cunoașteți deja. Eu țin băcănia de pe Main
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din oraș. A început să plângă, iar Bobbie Lee a ajutat-o să se îndepărteze de microfon. — N-au fost acestea cuvinte născute din inspirație? Haideți să o auzim pe această doamnă. Bătrâna care stătea lângă mine a venit la microfon și a început să vorbească. Cei mai mulți dintre voi mă cunoașteți deja. Eu țin băcănia de pe Main Street. Dar, dragii mei prieteni și vecini, dați-mi voie să vă spun că nu m-am mai simțit așa niciodată în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
înseamnă să ai lumina în tine. Vedeți voi, prieteni, ea nu trebuie să se teamă, căci acum poate sta alături de orice alt creștin. Următorul care a luat cuvântul a fost un băiat din clasa domnului Farney. S-a uitat la microfon și a înghițit în sec. — Nu-ți fie frică de Iisus, băiete, i-a spus Bobbie Lee. — Mă numesc Billy Sunday Thompson și merg la școală aici, sun în clasa a opta. Ăăă, vreau să spun doar că mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bec, nu tocmai mare, luminând vag fețele celor din primele rânduri, albe, triste chipuri, prelungi, de necuprins instantanee ale părerii de rău. Angestaitn, uimit și el de atotputernicul nimic care se auzea, făcu prima mișcare și părăsi pianul, apropindu-se de microfonul principal. Apoi ciocăni de două ori în el, pentru a se asigura că merge. - Mhm, bună seara... făcu el. Prezența voastră care ne uimește binevenită este sperăm că în număr atât de mare, piesa noastră intitulată, v-a plăcut, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ar păsa mie de asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe jumătate, cât să se aplece peste interfonul de pe birou și zbieră în microfon: Ildiko, adu tu ibricul de cafea și două cănițe! Toma se întrebă de ce oare bătrânul se mai ostenise să vorbească la interfon. Vocea puternică a lui Pop răsunase în toată clădirea. Oricine se afla de partea cealaltă a ușii l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici nu se aștepta să fie contactat de o persoană cunoscută. Erau niște reguli de securitate elementare care trebuiau respectate și le accepta fără nici o reținere. Ce faceți, domnule Mihailovici? auzise el un glas deformat de bărbat, care probabil acoperise microfonul cu o batistă. Cum vi se pare drumul? Ce întrebare mai era și asta? Drumul era infect, o șosea veche, desfundată și plină de gropi. Nu se așteptase la un asemenea început al discuției. În mod normal ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
desfășurarea unor întâmplări care abia au început să se schițeze. Exact ceea ce, cuprinși de entuziasm profesional și de nerăbdare informativă, fac deja jurnaliștii din presa scrisă, de la radio și de la televiziune, alergând dintr-o parte în alta, punând reportofoane și microfoane în fața oamenilor, întrebând Ce v-a făcut să ieșiți din casă la ora patru ca să vă duceți să votați, nu vi se pare incredibil că toată lumea a ieșit pe stradă în același timp, auzind răspunsuri seci sau agresive cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și înregistrând pe ascuns ce se spune, dar există și automobile care alunecă suav de-a lungul cozii părând că umblă în căutarea unui loc unde să parcheze, dar care au înăuntru, ascunse privirilor, camere video de înaltă performanță și microfoane de ultimă generație capabile să transfere pe un suport grafic emoțiile care aparent se ascund în murmurul divers al unui grup de persoane crezând, fiecare dintre ele, că se gândesc la altceva. S-a înregistrat cuvântul, dar s-a desenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care încă nu are vârsta de a vota, da, acesta e soțul meu, Mă bucur să vă cunosc, Și eu la fel, Ce dimineață frumoasă, Parcă ar fi intenționată, Într-o zi trebuia să se întâmple. În ciuda acuității auditive a microfoanelor care treceau iar și iar, mașină albă, mașină albastră, mașină verde, mașină roșie, mașină neagră, cu antenele legănându-se în adierea brizei matinale, nimic în mod explicit suspect nu-și ascundea capul în spatele unor exprimări atât de inocente și banale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prima activitate, spuneam, a constat în a diminua enorma cantitate de material cules de spioni în timpul celei de-a doua votări, atât de cei care s-au insinuat în rânduri ascultând, cât și de cei care, cu camere video și microfoane ascunse, se plimbau în mașini, de-a lungul lor. Începând cu această operație de scotocire în măruntaiele informative, li se punea la dispoziție agenților, înainte de a se lansa cu entuziasm și nas de copoi în acțiunea directă, în munca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de suspecți vânați din cozile de alegători, situație în care s-ar putea afla oricare dintre noi, având în vedere evanescența evidentă a obiectului unei acuzații sărăcăcios reprezentate de tipul de fraze din care am dat mostre convingătoare, captate de microfoanele direcționale și de casetofoane, logic ar fi, având în vedere amplitudinea relativă a universului chestionat, ca răspunsurile să se distribuie, chiar dacă cu o mică și firească marjă de eroare, în aceeași proporție a voturilor care fuseseră exprimate, adică, patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
siguranță, o masă mare în jurul căreia se așezau pe comode scaune tapisate și pe care era imposibil să nu se afle sticle cu apă minerală și pahare corespunzătoare, creioane și pixuri de diferite culori, carioci, rapoarte, volume de legislație, blocnotesuri, microfoane, telefoane, arsenalul obișnuit în locuri de acest calibru. Trebuie să existe lustre suspendate din tavan și aplice pe pereți, trebuie să existe uși capitonate și ferestre cu perdele, trebuie să existe mochete pe jos, trebuie să existe tablouri pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu se poate, O fi o impresie a mea, ce n-aș da să mă înșel. În acel moment apăru un car de reportaj al televiziunii, apoi apărură altele, al presei, al radioului, acum primarul, înconjurat de reflectoare și de microfoane, răspundea la întrebări, Câți morți estimați că au fost, De ce informații dispuneți deja, Câți răniți, Câte persoane arse, Când credeți că stația va putea funcționa din nou, Există vreo presupunere în legătură cu autorii atentatului, S-a primit vreun anunț înainte de explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Reporterii sunt, în general, dotați cu o memorie bună și acesta nu uitase afrontul public venit de la primar, căruia îi fusese victimă în mod nemeritat breasla informativă în noaptea cu bomba. Acum avea să afle el cât durea. Îi puse microfonul în față și făcu operatorului de imagine un semn în stil de sectă secretă care putea să însemne atât Filmează cât și Zdrobește-l și care, în situația de față, probabil însemna și una și alta, Domnule primar, permiteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bun șef de cabinet, totuși ar fi bine să-l avertizați că sunt unele adevăruri despre care nu e bine să vorbești cu voce tare, Sala e izolată fonic, Asta nu înseamnă că nu v-au ascuns pe aici niscaiva microfoane, Voi cere să se facă o verificare, În orice caz, domnule președinte, vă rog să credeți că, dacă vor fi găsite, nu eu am pus să fie montate, Bună glumă, E o glumă tristă, Îmi pare rău, dragul meu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
său de interne, din seara zilei în care el dusese chemat la președinția republicii, ar fi fost mult mai puțin particulară decât ar fi legitim să se aștepte cineva de la niște pereți capitonați, care, cine știe dacă nu ascundeau niște microfoane de ultimă generație, din acelea pe care numai un copoi electronic cu cel mai nobil pedigri reușește să le adulmece și să le ia urma. Oricum ar fi, răul nu mai avea leac, secretele de stat se află într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înțeleg, Dați-mi ordinele dumneavoastră, albatros, Îndepliniți-le riguros pe cele pe care vi le-am dat înainte de a pleca, papagal-de-mare, Vor fi riguros îndeplinite, albatros, Țineți-mă la curent, papagal-de-mare, Așa voi face, albatros. După ce s-a asigurat că microfoanele erau deconectate, comisarul bombăni cu năduf, Ce bufonerie ridicolă, o, zei ai poliției și ai spionajului, eu, papagal-de-mare, el, albatros, mai lipsește doar să începem să comunicăm între noi prin țipete și croncănituri, furtună, cel puțin, avem deja. Când, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comisarul, cu un gest brusc, îl reduse la tăcere. Iar acum, deja la adăpostul pereților fortificați ai firmei providențial, s.a., cu tavanul și podeaua, îl fulgera fără milă, Nici măcar nu ți-a trecut prin cap, idiotule, că ar putea exista microfoane instalate în lift, Domnule comisar, sunt dezolat, într-adevăr nu m-am gândit, bâigui sărmanul, Mâine nu ieși de aici, rămâi să păzești sediul și folosește timpul ca să scrii de cinci sute de ori Sunt un idiot, Domnule comisar, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și-i trase un glonț în cap. După două ore ministrul de interne susținea o conferință de presă. Era îmbrăcat cu cămașă albă și cravată neagră și avea pe chip o expresie mâhnită, de profundă durere. Masa era acoperită de microfoane și avea ca unic ornament un pahar cu apă. În spate, atârnat ca întotdeauna, drapelul patriei meditativ. Doamnelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul, v-am convocat ca să vă comunic nefasta veste a morții comisarului care fusese însărcinat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
zi tristă pentru oamenii de bine, dar responsabilitățile noastre cer să strigăm sursum corda, adică, sus inimile. Un ziarist ridică mâna ca să pună o întrebare, dar ministrul de interne se retrăgea deja, pe masă rămăsese doar paharul cu apă intact, microfoanele înregistrau liniștea respectuoasă datorată defuncților, iar drapelul, în spate, își continua, neobosit, meditația sa. Următoarele două ore ministrul le petrecu elaborând cu consilierii săi mai apropiați un plan de acțiune imediată care consta, în principal, în a face să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de bine. Și uite așa, ajunge la mine... Biata Loredana Buzescu nu e Cordelia, tânăra actriță joacă și nu este. Că n-are voce pentru scenă; când deschide gura, glasul taie ca un metal. Că regizorul a recurs la subterfugiul microfoanelor de scenă, și aceasta a fost o idee catastrofală pentru spectacol, dar folositoare pentru biata Loredana. Actrița e patetică în mod deplasat, nu-i vine bine tragicul, nu poate să fie, în dragostea ei, nesentimentală, teribilă și fragilă în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nuuu? Bat, intră!, îi aud vocea, intru și o găsesc în pat, sub plapumă, se vedea doar capul tânăr și frumos, noi, la școală, o iubeam toți, nu era nevoie să facă nimic pentru strălucirea aia a ei... Uite-acolo microfonul, apeși pe butonul albastru, știu să mânuiesc un magnetofon!!!, mă cocoșesc eu, păi, dă-i drumul dacă știi, zice profa pisicindu-se, am simțit asta. Pân la buzișoare Pân la țâțișoare... Recitam și mă uitam pe plapumă, îmi plimbam ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]