1,095 matches
-
sergent, zise micuțul. — Mai taci și tu dracului. Micuțul Îmi făcu cu ochiul. — Cred că mai bine ne-ntoarcem În vagon, spuse tata. Pe curînd, le spuse apoi detectivilor. — Sigur. Ne vedem la prînz. Celălalt detectiv dădu din cap doar. Micuțul ne făcu cu ochiul. Ne urmări cu privirea cînd ne Îndepărtarăm pe culoar. Celălalt se uita pe fereastră. Traversarăm vagonul de fumători și ajunserăm la locurile noastre. — Ce zici de chestia asta, Jimmy? Nu știu ce să zic. — Nici eu. La prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și ținea mîna În așa fel Încît Îl trăgea mereu pe dom’ sergent după el. Ceilalți doi Încercau să mănÎnce pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de interesanți. — De ce nu ni le dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de interesanți. — De ce nu ni le dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră pe micuț de mînĂ În așa fel, Încît Încheietura sergentului Îl lovi peste față. — Jegosu’ dracu’, spuse micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră pe micuț de mînĂ În așa fel, Încît Încheietura sergentului Îl lovi peste față. — Jegosu’ dracu’, spuse micuțul. Își sugea buza crăpată. — Cui i-ai zis așa? — Nu ție, nu cît sîntem legați așa. Sigur că nu ție. Sergentul Își băgĂ mîna sub masă și-l privi atent pe micuț: — Ce-ai zis? — Absolut nimic. Sergentul Îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așezat la loc. Oricum nu prea aveam ce să văd. — În orașul Ăsta s-a născut Al Moegast, Îmi spuse tata. — Aha. — Ai văzut ce s-a-ntîmplat la masă? — Da. — Ai văzut tot? — Nu știu. — De ce crezi că o fi vrut micuțul să-l enerveze? — Poate c-a vrut să-l deranjeze, ca să-l facă să-i dea cătușele jos. Și altceva ai mai văzut? — Am văzut că l-a lovit În față de trei ori. — La ce te-ai uitat cînd l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se Închideau din nou. Avea o față foarte adormită și Împovărată. Ceilalți doi aproape adormiseră. Prizonierul stătea aplecat spre fereastră, iar detectivul spre culoar. Nu stăteau confortabil așa și, pe măsură ce adormeau mai adînc, Începeau să se aplece unul către celălalt. Micuțul Îl privi pe sergent și apoi se uită la noi. Parcă nici nu ne recunoscu și se uită mai În josul culoarului. PĂrea că Îi cercetază pe toți cei din vagon. Nu erau prea mulți pasageri. Apoi se uită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
recunoscu și se uită mai În josul culoarului. PĂrea că Îi cercetază pe toți cei din vagon. Nu erau prea mulți pasageri. Apoi se uită din nou la sergent. Tata Își scosese altă carte din buzunar și citea. — Dom’ sergent, spuse micuțul. Sergentul Își deschise ochii și-l privi. — Tre’ să merg la budă. — Nu acum, spuse sergentul și-și Închise ochii la loc. — Auzi, dom’ sergent, tu n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum. Nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Închise ochii la loc. — Auzi, dom’ sergent, tu n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum. Nu voia să iasă din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul Își trecu limba peste buze. — Auzi, dom’ sergent, tre’ să merg la budă. — Bine, spuse sergentul. Se ridică, urmat de micuț, și merseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
budă? — Nu acum. Nu voia să iasă din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul Își trecu limba peste buze. — Auzi, dom’ sergent, tre’ să merg la budă. — Bine, spuse sergentul. Se ridică, urmat de micuț, și merseră Împreună În josul culoarului. M-am uitat la tata: — Du-te, Îmi spuse, dacă vrei. M-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aici originile civilizației ariene. Ai crede că SS-iștii s-au născut din Cei Șapte Pitici”. „Nu Cei Șapte Pitici, ăștia-s Nibelungii”. „Dar cei de care se vorbește aici sunt Micul Popor irlandez. Iar cele rele aici sunt zânele, micuții sunt buni, doar că sunt un pic bășcălioși”. „Pune-l deoparte. Și dumneata, Casaubon, ce-ai găsit?” „Numai un text curios despre Cristofor Columb; Îi analizează semnătura și găsește În ea până și o referire la piramide. Intenția lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scabroase de mamă, de copii, de unchi și de mătuși, după care ușa de scândură se trântește în trombă de peretele coșcovit, iar pe pat se prăbușesc de-a latul, încleștați într-o îmbrățișare soră cu moartea, Marele Sile și Micuțul van Vierme! Acesta, ultimul, epuizat de povară, era stacojiu la față. Toc-toc! Ce priveliște duioasă, de cuplu, pe toți dracii! comentează malițios Dănuț. M-hm, dacă nu te-aș cunoaște, Boss, aș jura lejer că ești un tip romantic. Sau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
chiar de ziua sa? Pe urmă, am venit noi, subsemnații, cu Pale Botîncur, cu Nae și cu Cezărel Crocodilul, pe post de curățitori și de hamali ad-hoc. N-aș fi lipsit, în ruptul capului! A avut baftă de amici apropiați Micuțul, poate fiindcă și el a fost băiat popular, de gașcă, valabil, serviabil, solvabil, pașnic și de comitet, la viața lui. Viață nesportivă, dar ce viață! Cu singura rezervă că, mental și fizic, nu suportă munca regulată. Și că are gura
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ultimă și respectuoasă cerere: Sunteți atât de drăguță încât să ne remiteți..., câh-hmm..., un foarte mic avans? Da' cum se poate una ca asta?! Am deplină încredere! Aveți suma integrală, la dispoziția dumneavoastră! Însă, luați act în permanență, băieți, că micuțul meu Horus trebuie să fie neapărat, dar neapărat, înapoi, mâine până la ora șase, spre ziuă. Fără nici un fel de amânare sau de discuție! Vă țin pumnii strânși, amândurora! Succes! Ai grijă, Șefu', la cap, ai grijă. Atenție! Că vii de-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te rog! Un, dos, tres! Zis și... Executat! Vierme extrage, el știe cum și de unde, trei recipiente cilindrice, la o ochire sumară, identice, din sticlă mată, verzulie, pe care le depune indiferent, în fața comanditarului. Continuând să se deplaseze pe mutește, Micuțul se apleacă preocupat, peste un șir de vase aliniate crescător sub ferestruică, lângă singura sursă de aer mai rece, vase parțial descoperite, despre care nu se poate afirma cu certitudine dacă sunt din lut sau din metal (că doar n-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Îngerul arată cu indexul mâinii drepte, către coșul de nuiele, de care Vierme se și debarasează iute, apostolește, părăsindu-l în mijlocul trotuarului. Dă-l mai sub bec, Frate! cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-le și lor, Boss! Hai! zice Fratele. Într-o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită de scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
șuncă, ce-mi trebuie, așa, alimente. Dacă îmi vine, îmi spală pentru o lună de zile. Iarna mă ia și pe mine acolo.” în schimb, majoritatea celor de la oraș își trimit copiii la țară pe perioada vacanțelor : „ș-apoi aduce micuții ăia... Am vreo zece, i-aduce toți aicea. Le mulg lapte, le dau lapte, brînză, ouă, acolo, ce am și eu prin bătătură, ca să poată și ei să trăiască, să mai adune și ei bani, să mai facă și cîte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ar fi trebuit să frîneze roțile enorme, cînd tunul a luat viteză pe panta biutei, astfel că soldatul Patrana era să sfîrșească strivit de zidul magaziei de muniție (prilej cu care Întreaga grupă de ostași a reușit să afle că micuțul are o pereche de ochi căprui, blînzi, fiind pentru o clipă, În care a retrăit seturi de amintiri pe care nu știa că le mai are, căscați dramatic); pentru că, făcînd echipă la tenis cu piciorul cu Călin sau cu Cristian
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
făcute de un italian țicnit numit Pasolini. Patrana n-a suflat o vorbă cît a durat filmul ăsta care se cheamă Teorema... nu știu ce l-a pătruns mai tare, stilul neorealist de sub care se Întrevede o metaforă ciudată sau somnul. Pentru că micuțul Patrana nu are ochi, are niște pleoape, care sînt În cea mai mare parte a timpului pe jumătate lăsate, așa că pare că doarme chiar și cînd e treaz (la fel cum pare că e treaz cînd doarme). În ultimele două
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și cu caietul de engleză (care și-a pierdut menirea și a ajuns un fel de martor murdar și ilizibil al micilor evenimente). Ieșeam noaptea, În post, tîrÎnd după noi niște pături pe care le aruncam peste iarba Înaltă, parfumată, micuțul Începea să sforăie Înainte să apuce să se Întindă. Ne-am bronzat la stele, care nu pot să-ți spun cum se vedeau de- acolo, din mijlocu’ lu’ nicăieri (alt mijlocu’ lu’ nicăieri, altă vîrstă istorică, dar stelele, aceleași). Adevărul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și a venit glonț spre mine (eu fumez, În vîrful unei biute, ascult muzică pe un post belgian la un radio de buzunar și veghez asupra bunului mers al omenirii), ora fiind În jur de unu noaptea; ei bine, și micuțul ăsta care abia poate să bălmăjească ceva În limba română Îmi spune niște chestii Într-o limbă care seamănă șocant de mult cu cea care vine din radio; nu vorbește, turuie cîteva fraze bune și Încheie cu un glorios n
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lor, contribuind la promovarea comunității basce. Aici se va încheia drumul meu pe camino piemontez, pe care am intrat la Oloron, iar mâine, de la Roncesvalles, voi intra pe camino frances. Joi, 30 august: Saint Jean Pied de Port-Roncesvalles: 27 km Micuțul orășel pe care îl voi părăsi curând își ia numele de la sf. Ioan Botezătorul, a cărui statuie, alături de a Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, se găsesc la poarta Notre Dame, fiind considerați protectorii orașului. De remarcat faptul că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ăia de baltă se dau la pește și perușu nu-i că nu-i pește. Nu-i. Nu-i, că nu-i deloc! Nu se vede. Nu se vede da se-aude că-i acolo în... Înâuntrul mâței. Da. Cântă micuțul dinăuntru de unde s-a ascuns. Cântă mâța. Aiurea. Jigodia-i surdo-mută din sperietură de câine. Dacă ar fi cântat dânsa, găseam eu un investitor și mă lansam pe piața esternă de fenomene. Pe plan intern scoate matale paraii și ia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la sfârșitul consultației, clienții posesori de animăluțe leșină și se pot contondeni prin cădere. De unde și nevoia de sânge. Eu n-am leșinat de când mă știu. Acum veți leșina sigur. Când ? Când veți afla prețul consultației... în tot acest timp, micuțul Pițbul consumase doi peruși de câte 3 euro bucata și un cârnat tradițional care nu se informează fiind direct din țoșca domnișoarei asistente. Stimate domn, după cum vă spuneam, suntem aliniați la prețurile cele mai europene dar cum dom’doctor are
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
privește, ghiocelul se mișcă ușor și își desfăcu petalele albe și ca un clopoțel dori să vestească sosirea primăverii. Fetița constată că această mică floricică împrăștia un parfum suav, un parfum pe care fetița nu-l mai mirosise până acum. Micuțul „Ghiocel”, căci așa se numea floarea, se mai mișcă puțin și o învălui pe fetiță într-o mireasmă plăcut mirositoare care o făcu să trăiască un sentiment pe care nu-l mai întâlnise până atunci. Era mai veselă, mai fericită
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]