10,460 matches
-
sînt dodoloațe, pînă unde merg concesiile (chiar compromisurile) tale? Dacă ești o tînără superbă, căsătorită cu un moșneag dizgrațios (și tînăr era tot dizgrațios) de ce apari în public să-ți afișezi iubirea? Speri că vor trage mulți la borcanul cu miere? Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
9. Anii 80. Și ei perseverau în învățături precum apostolii, și ei luau masa împreună, se adunau la rugăciuni împreună, se dădeau în spectacole împreună. Epistolele: canoane, legi, lozinci decupate parcă dintr-o biblie scrisă cu cerneală roșie. Desfătare: lapte, miere, vin, pâine (euharistică, albă, dulce pâine pe vatra partidului). Spectacole: circ în sticla cu lapte, în brațele mamei, în cureaua tatei lată de două degete, în rugăciune. Circ în numele fricii de a gândi, de a întinde mâna, de a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau o înjurătură printre dinți.) Unii nu aveau cu ce să cumpere un pișcot, două, la 50 de bani, alții scoteau felia de pâine unsă cu marmeladă, cei mai mulți înghițeau în sec. Peste drum era cofetăria "Marga", covrigi polonezi însiropați cu miere de albine 5 lei, eclere acoperite cu ciocolată 4 lei, savarine cu multă frișcă 3 lei. În clasă erau și copii de bani gata, părinți bogați, maistru la țigarete, primar în Santa Mare, medic neurochirurg etc. Pentru ei erau permise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să se desfacă singuri. Pantalonii albi, strâmți acolo unde trebuie, chiloți albaștri, un fel de contur senin sub care se suprapuneau două emisfere identice. Sandale portocalii, degete alungite, toate zece precum niște biberoane grupate câte cinci în gura borcanului cu miere, ojă roșie. Mai mult actriță decât asistentă, dansatoare de cabaret, jucătoare de baschet, contabilă S.A. Ladorna, menajeră hotel 5*****, director de bancă, stewardesă, curvă de lux, poetă. Ana, dacă mai greșești o singură dată, te pun în zid, glumea doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fântânele, securitatea de la centru a considerat că Bârgăul era o zonă strategică ce necesita atenție desăvârșită. Maiorul Marcu avea ochi de vânător de munte, 8 ani a vânat partizani în Nehoiu. Colonelul Preda a rămas fără trântor în stupul cu miere. Stareț cu toate însemnele monahale: frate, rasofor, călugăr, schivnic, diacon, arhidiacon, preot, protosinghel, arhimandrit. Ștampilă lângă ștampilă pe certificatul de călugărie. În 3 ani de răbdare, monahului i s-a oferit cârja episcopală. Ce-i drept nu era la fel de îndemânoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii. Slujirea, după sfântul munte, prăznuirile de-asemenea, dezlegări doar acolo unde boala sfredelea osul. Stârlici peste castronul cu borș, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cît s-au putut minuna de toate cele dimprejur, s-au priceput să rețină că Valea Măriei lumina Bucureștilor e mult mai vie decît aceea de prin alte locuri, că toamnele Clujului lasă să curgă din văzduh un fel de miere diafană, iar la noi, În nord, aceeași memorie a retinei crede că razele erau de un galben Îmblîn zit, rarefiat, neauriu, necopleșitor. Amintirea lasă Însă deo parte iernile a căror luminozitate venea mai degrabă din pămînt. Există din fericire un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un loc, fie spre apus, fie spre răsărit, ajungi tot În America... Mai povestea apoi ce aflase el de la siberieni, și anume că Împăratul rușilor și Împărăteasa erau cu totul și cu totul de aur fiindcă se hrăneau numai cu miere. Iar bolșevicii tocmai din această pri cină Îi uciseseră, ca să poată să-i taie și să vadă dacă mădularele lor străluceau la fel și pe dinăuntru. Pișcăranii mai degrabă au dat crezare primei istorii, cea cu pămîntul rotund, fiindcă mulți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de clădiri spitalicești cățărate pe spinarea sa, izolate de oraș, dar și aproape de inima lui, ridicate acolo parcă pentru tihna și consolarea pacienților, dar și pentru calmul bisturielor. De atunci și de acolo nu mă pot despărți de lumina de miere a toamnelor Clujului, de liniștea cu care soarele Își desena geometriile prin rețeaua de umbre Întinse pe sol de vergelele gardurilor de fier forjat. Mama s-a internat pentru un timp În spital Împreună cu mine. Într-o după-amiază, cînd m-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o primăvară moscovită. Îmi pusese o bandă magnetică mare cît un sombrero. Se descolăcea Înainte iar textul cărții odată cu ea nevăzut dar pretutindeni auzit pretutindeni simțit. Asemănător veți proceda și dumneavoastră mi-a spus vocea este tocmai ce ne trebuie: miere limpede floare de salcîm adiere de mai. Mă-nnebunise cu metaforele fremătam. Simțeam că mă soarbe cu privirea aceea a lui interioară că-mi umblă cu ceva de-a lungul corpului mi-l scanează de la glezne spre creștet: SÎnteți Înaltă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai multe probe și am ajuns În finală. Cum aceasta urma să aibă loc În orașul de reședință al biroului permanent, adică la Paris, pe 26 octombrie, și știind că tocmai ne căsătoriserăm, Yvonne ne-a oferit un borcan cu miere de șapte zile. Finala am pierdut-o pe bună dreptate, dar nu atît pe mîna mea, cît pe cea a comunismului. Examenul consta În probe de engleză și franceză, precum și Într-o verificare a deprinderilor de utilizare a ordinatorului cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spre stelele care se aprindeau una câte una, inima i se umplu de bucurie. Știa ce avea de făcut. Se răsuci iute în jurul razei de lună și intră în casă. Trecu prin camera părinților, desenă cu lumină un fagure de miere, învioră florile de la ferestre, deretică prin camera copilului, se cuibări în pătuțul lui și, acoperindu-l cu aripile, intră în visul lui. Și se făcu dimineață. La masă, erau prea morocănoși ca să se mai uite unul la celălalt. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pământ... dar începuse o ploaie iute și rece, tocmai bună să ne ude până la piele... ceea ce s-a și întâmplat. Ei, acu-i acu', ne-am zis, ori acasă, ori ne descurcăm cumva! Acasă ne aștepta frecția (ca să ne încălzească), mierea, ceaiul de ceapă, ouăle crude și nuiaua de alun (ca să ne învețe minte, nu să ne încălzească, deși după aia o anumită parte a trupului zău că ardea ca focul... un timp). Tocmai ajunseserăm lângă casa nebunului. Poarta era deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fiindcă pentru mine timpul nu mai există. ...Era tare frumos afară. Stăpânii mă hrăniseră bine și pe urmă mă legaseră lângă casă. Mă tolănisem la soare. Mirosea iarba fragedă, mirosea și aerul , dulce-amărui, așa, ca primăvara a soare cald, a miere, a flori și zumzet de albine, vedeam cu un ochi cum se suia pe firul de iarbă o buburuză... vedeam petele negre pe aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lin în aerul călduț, cădea până la pământ... m-am uitat mai sus am văzut cum își întinde mâna la botul meu cred că degetele lui erau din lumină, fiindcă numai așa puteau să miroase ca aerul încărcat de soare și miere și flori... chiar așa erau, fiindcă, atunci când m-au atins, am simțit căldura soarelui pe bot, în gură, în inimă și m-am simțit îndestulat (nu "sătul", ca de la mâncare, ci altfel, cum nu mai fusesem niciodată și nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am să mă satur când o să vină el. Dacă o să vrea să-L duc în cer ? Am să stau aici să-L aștept. Eu știu drumul, așa că o să-L aștept. Aici. Într-un târziu, am simțit miros de soare, de miere și flori și parcă degetele Lui îmi mângâiau botul. I-am spus că știu drumul și că-L duc, dacă vrea... dar nu mă puteam ridica. Am să mai dorm puțin, apoi Te duc, i-am spus știu drumul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acasî, cî l-o uitat satu’ di când o plecat... Biata țigancă vorbea deja cu ușa, care i s-a Închis În față. „Uiti-ti numa’ ci Însamnî domnu’ profisoru’ șî cu domnu’ doctoru’ ceal tânâru’, cu vorba ca di mieri, fațî di aista cari parcâ i smucit din botez... Da’ mari-i Dumnezău șî puternic Îi dracu’!” - gândea piranda, rămasă singură. Doctorul Vatră tocmai Îndepărtase pansamentul de pe plaga operatorie a șetrarului, când a intrat val-vârtej „doctorașul”. ― Ori mi se pare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
impostori, ca să le predice oamenilor... ce? Că viitorul era al agriculturii de tip colhoznic, ca în Uniunea Sovietică, și că singurul lucru care le rămânea de făcut era să se înscrie cu toții cât mai grabnic în colectivă, unde laptele și mierea avea să le curgă direct în bască... Dar cum venea acest lucru? Ce fel de om era el pe cale să devină?... Nu tocmai comuniștii, alături de care i se cerea acum să vină, fuseseră aceia care îl nedreptățiseră și îl umiliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a făcut, revin imediat. Ciprian dispare doar pentru câteva clipe și intră încărcat cu o tavă mare pe care tronează un samovar și farfurioare cu bunătăți : zacuscă, brânză telemea, felioare de cârnaț, șuncă și tobă, mici găvănoase cu dulcețuri și miere. Totul pare să o fi așteptat pe Dora cu grijă și delicată atenție. Dragoș a trecut de dimineață pe aici, mi-a spus că o să veniți și să vă aștept cum se cuvine. De altfel, mi-a adus și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
are în casă flori de păducel, dacă nu îi trimit eu de la mătușa Stana care are de toate. Să bea doamna infuzie concentrată, două-trei cești pe zi în înghițituri mici. E destul de neplăcută la gust, puteți să o îndulciți cu miere. Și încă odată : evitați oboseala, evitați stresul. Infuzia de păducel, poate și comprimatele trimise de Andrei, îi dau Dorei un somn odihnitor, un somn fără coșmaruri și fără vise. De data asta, somnul în "camera de muzică" nu este perturbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lungă. Teodora se ridică pentru câteva minute și trebăluiește printre ulcelele ei. Revine cu o lingură care conține o pastă vâscoasă și o cană cu apă. Ia asta : amestec de esență de vâsc și de păducel. Le-am amestecat cu miere, că nu este prea plăcut la gust. Citesc pe fața ta că inima o mai ia razna câteodată și ceea ce urmează de acum încolo s-ar putea să te tulbure. Așa ! Acum pot continua. Peste ani de suferințe și confuzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe care să dormim. Și unele bestiile au suflet... Dar ce ai ? Ai devenit palidă. Te-am prevenit că urmarea povestirii mele nu este prea veselă. Ți-am dat și canabis, după cum spuneai... Să îți mai fac un amestec cu miere ca cel de alaltăieri ? Nu am nimic, te rog să continui. Ce este ascultarea istoriei tale și a Minodorei pe lângă oribilele întâmplări pe care voi le-ați trăit cu adevărat ? Continuă, te rog, Teodora, poate că ai nevoie și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și frumuseții în toată splendoarea ei în lumea în care degradarea, înjosirea, chinuirea omului erau la ordinea zilei păru să îi fi blocat pe cei doi ofițeri. Tânărul ofițer și-a căutat cu grijă cuvintele și și-a uns cu miere vocea tunătoare când i-a adresat, cu un sentiment vizibil de jenă, întrebările care i le adresase și lui Vasili. Celălalt ofițer, pronunța fără ca măcar să aștepte răspunsurile doar : "Harașo ! Harașo devușca ! Oceni harașo !" La sfârșit i-au spus cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nimic. Știu doar că m-am trezit. Ăsta-i tot visul. Asta-i toată zvârcolirea... Nineta, cum am mai zis, tot ninetistă. Știa că venisem la ea ca să-mi deslușească visul. Îmi întinde al doilea pahar de ceai îndulcit cu miere de albine, întoarce clepsidra de pe masă și răsfoiește, tot răsfoiește cărțoiul cu vise. Este foarte preocupată. Neîndoielnic trebuie să descopere misterele celui mai încifrat vis pe care l-a avut cineva vreodată. N-am văzut-o niciodată atât de concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fericită. Pregătirile pentru marele eveniment necesită foarte mult timp, înțelegi, nu? Aș vrea să-ți spun că ne lipsești. Atât Irin cât și eu am vrea să te vedem. Așa că, dacă nu ți-ai făcut încă planuri pentru luna de miere, permite-mi să-ți spun că Jamaica este locul ideal. Am fi încântați să ne vizitezi. Diminețile, zilele aici trec liniștite. Numai poziția Soarelui pe cer este indiciu al trecerii timpului. Noi stăm de multe ori pe plajă admirând marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]