1,969 matches
-
acestea au fost înconjurați la est de goți, în vest de marcomani, în nord de hermanduri și în sud de Istru (Dunărea). Vandalii au fost atacați de regele got Geberic, iar regele lor Visimar a fost ucis. Vandalii, apoi au migrat în Panonia, în cazul în care, după Constantin cel Mare (aproximativ 330) li s-au acordat terenuri pe malul drept al Dunării, unde au trăit pentru următorii șaizeci de ani. În jurul acestei date, hasdingii fuseseră deja creștinați. În timpul domniei împăratului
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
Petru Heather estimează că aceștia ar fi putut avea o armată de aproximativ 15.000-20.000. În conformitate cu Procopiu, vandalii au venit în Africa, la cererea lui Bonifaciu, conducătorul militar al regiunii. Cu toate acestea, s-a sugerat că vandalii au migrat în Africa, în căutare de siguranță; au fost atacați de o armată romană în 422 și au reușit să încheie un tratat cu ei. Avansând spre est de-a lungul coastei, au asediat orașul fortificat Hippo Regio în 430. În
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
1500 î.Hr.) -au devenit forță dominantă în Marea Egee în timpul ultimelor secole. În mileniul al II-lea î.Hr., în jurul anului 1200 î.Hr., au fost distrugeri masive în centrele miceniene, care au dus la declinul civilizației miceniene și au provocat populația să migreze către regiunile de coastă din Asia Mică și Cipru (prima colonizare greacă). După aproximativ două secole de inactivitate economică și culturală, perioada care, de asemenea, a devenit cunoscută că „anii negri” (1150 - 900 î.Hr.), a fost urmată de „perioadă geometrica
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
Ciuful de câmp este răspândit pe toate continentele în afară de Australia și Antarctida; astfel, ea este una din păsările cu cel mai extins areal. "A. flammeus" se reproduc în Europa, Asia, America de Nord și de Sud, Caraibe, Hawaii și Galápagos. Unii indivizi migrează, sezonier, la sud. Au loc și migrații ocazionale înspre locuri mai abundente în rozătoare. Ciuful de câmp atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. În Europa și America de Nord sezonul de depunere a ouălelor începe la mijlocul lunii martie culminând în
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
au concentrat în regiuni ca centura de asteroizi, centura Kuiper și norul lui Oort. Modelul de la Nisa este o explicație a creării acestor regiuni, precum și a modului în care planetele exterioare s-au putut forma în poziții diferite și au migrat, ajungând să aibă orbitele lor actuale prin diverse interacțiuni gravitaționale. După 50 de milioane de ani, presiunea și densitatea hidrogenului din centrul protostelei au devenit suficient de mari pentru ca să înceapă fuziunea termonucleară. Temperatura, viteza de reacție, presiunea, precum și densitatea au
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
mențiune documentară a satului Chychyr datează din secolul al XIII-lea, mai precis, în anul 1296 (1), însă există dovezi de factură arheologică care demonstrează existența unei așezări dacice încă din sec. III - II î.d.Hr., chiar dacă amplasamentul a migrat de pe malul stâng al Mureșului pe cel drept din cauza inundațiilor provocate de râu. Într-o primă fază se pare că prima terasă a Mureșului a fost locuită de o comunitate, încet-încet aceasta migrând tot mai mult înspre nord, astfel ca
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
II î.d.Hr., chiar dacă amplasamentul a migrat de pe malul stâng al Mureșului pe cel drept din cauza inundațiilor provocate de râu. Într-o primă fază se pare că prima terasă a Mureșului a fost locuită de o comunitate, încet-încet aceasta migrând tot mai mult înspre nord, astfel ca pentru perioada romană să se facă descoperiri arheologice în acest sens. Urmărind descoperirile arheologice care atestă existența unor așezării în zona Cicirului încă de pe vremea dacilor, acestea s-ar contabiliza astfel: la 1
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
un sistem comunal tribal. Opunîndu-se romanizării, britonii de multe ori se răzvrăteau împotriva romanilor. Între secolele V-VI are loc invazia anglo-saxonă a Marii Britanii. În urma acestei invazii, dintre supraviețuitori, mai mulți britoni s-au amestecat cu nou-sosiții, iar restul au migrat spre Țara Galilor, Scoția, Cornwall și peninsula Armorica (Bretania franceză). Numărul probabil al britonilor la începutul cuceririi a fost de 2 milioane, pe cînd numărul invadatorilor era de numai 200 de mii. Primele relatări despre locuitorii arhipelagului au fost evidențiate de
Britoni () [Corola-website/Science/326633_a_327962]
-
i sunt o ramură a românilor care a migrat în Evul Mediu din aria de formare a poporului român spre vest și s-a așezat în peninsula Istria, astăzi aparținând Croației. Fiind încă din perioada stabilirii în Istria într-un proces treptat de asimilare cu populația majoritară, în prezent
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
căreia istroromânii provin din mai multe „nuclee” din centrul, vestul și nord-vestul Transilvaniei, precum și din sudul Dunării, mai ales din regiunea Timok-Prizren. Indiferent de locul de origine, istroromânii au fost ultimii care s-au desprins de ceilalți români și au migrat spre vest, ocupându-se în principal cu păstoritul. Giuseppe Vassilich și Sextil Pușcariu consideră că viitorii istroromâni sunt atestați cu numele "Μαυρόβλαχοι" ("mavrovlahoi", în traducere literală „vlahi negri”), în documentele bizantine. Baza acestui cuvânt este "Βλάχοι" („vlahi”), folosit în greaca
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
național în formare împotriva puternicelor influențe străine, în special cele din Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Imperiul Rus. Nikola P. Pašić (Никола П. Пашић) s-a născut în Zaječar, în Principatul Șerbiei. Potrivit etnologului sloven Niko Zupančič, strămoșii lui Pašić au migrat din regiunea Tetovo în secolul al XVI-lea și a fondat satul Zvezdan, lângă Zaječar. Pašić însuși a spus că strămoșii lui s-au stabilit din zona mănăstirii Lešok în Tetovo. Jovan Dučić a concluzionat că Pašić provenea din Izvor
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
aproape fluent, dar o amestecă cu multe cuvinte și expresii sârbești, si se pretinde că i-ar fi întrebat pe prietenii lui Petko Karavelov care proveneau din Stara Planina despre caracteristile acestei regiuni bulgare, explicând că strămoșii lui ar fi migrat de acolo în Șerbia cu câteva generații mai înainte. Evidentele bulgare diferă complet într-o chestiune importantă, implicarea activă în politică a lui Pašić în timpul exilului sau la Sofia. Sprijinul oficial acordat de bulgari a devenit unul dintre motivele pentru
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
de încredințare către mamă s-a extins și asupra copiilor cu vârste de până la șaisprezece ani. Conform acestei legi, instanțele puteau face excepții doar în cazurile în care tatăl dovedea că mama a comis un adulter. Doctrina anilor fragezi a migrat din Anglia către SUA unde a persistat mai mult de o sută de ani, majoritatea statelor americane recunoscând în mod explicit această prezumție de încredințare către mamă. În a doua jumătate a secolului XX, instanțele judecătorești și legislaturile au început
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
limba oficială, în 1822. Sclavia, adânc înrădăcinată sub stăpânirea olandeză, a fost abolită în 1833. În 1843, britanicii au înființat colonia de coastă Natal. Burii, descendenți ai coloniștilor olandezi și germani, au respins conducerea britanică și sute dintre ei au migrat spre nord, înființând în interiorul continentului republicile libere africane, Transvaal și Orania. În India, Lordul Arthur Wellesley, mai târziu duce de Wellington, a făcut o serie de cuceriri astfel încât, în 1805, britanicii aveau controlul asupra orașului Delhi și l-au transformat
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
timp de 13 ani. Doar 12 perechi s-au despărțit, iar restul de 57 au rămas împreuna. În plus, relația cocorilor implică și alte aspecte interesante. Femela și masculul se ajută între ei, protejează și hranesc puii împreuna, iar când migrează, stau de-o parte și de alta a puilor, care zboară la mijloc. Atunci când una din păsări este bolnavă, perechea îi sta alături, chiar dacă celelalte păsări din cârd migrează. Unele specii pleacă departe, iar altele nu migrează deloc. De exemplu
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
se ajută între ei, protejează și hranesc puii împreuna, iar când migrează, stau de-o parte și de alta a puilor, care zboară la mijloc. Atunci când una din păsări este bolnavă, perechea îi sta alături, chiar dacă celelalte păsări din cârd migrează. Unele specii pleacă departe, iar altele nu migrează deloc. De exemplu, cocorul japonez ("Grus japonensis"), specie aflată pe cale de dispariție, își petrece primăverile și verile în Siberia. Femelele își depun ouăle aici, iar toamna migrează în stoluri spre Coreea, Japonia
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
împreuna, iar când migrează, stau de-o parte și de alta a puilor, care zboară la mijloc. Atunci când una din păsări este bolnavă, perechea îi sta alături, chiar dacă celelalte păsări din cârd migrează. Unele specii pleacă departe, iar altele nu migrează deloc. De exemplu, cocorul japonez ("Grus japonensis"), specie aflată pe cale de dispariție, își petrece primăverile și verile în Siberia. Femelele își depun ouăle aici, iar toamna migrează în stoluri spre Coreea, Japonia, China, Taiwan și alte țări din estul Asiei
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
chiar dacă celelalte păsări din cârd migrează. Unele specii pleacă departe, iar altele nu migrează deloc. De exemplu, cocorul japonez ("Grus japonensis"), specie aflată pe cale de dispariție, își petrece primăverile și verile în Siberia. Femelele își depun ouăle aici, iar toamna migrează în stoluri spre Coreea, Japonia, China, Taiwan și alte țări din estul Asiei. Toți acești cocori migrează, cu excepția unui cârd care trăiește în Hokkaidō, Japonia, și care rămâne acolo tot anul. Cocorul alb ("Grus leucogeranus") este o specie pe cale de
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
cocorul japonez ("Grus japonensis"), specie aflată pe cale de dispariție, își petrece primăverile și verile în Siberia. Femelele își depun ouăle aici, iar toamna migrează în stoluri spre Coreea, Japonia, China, Taiwan și alte țări din estul Asiei. Toți acești cocori migrează, cu excepția unui cârd care trăiește în Hokkaidō, Japonia, și care rămâne acolo tot anul. Cocorul alb ("Grus leucogeranus") este o specie pe cale de dispariție, care simbolizează viață îndelungată și succes în căsnicie. Există mai puțin de 3000 de exemplare de
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
necunoscută, nici romă, nici română. Originea romă a fost de asemenea contestată de Block (1936). Un autor actual care contestă originea romă a băieșilor este Marcel Courthiade, după care aceștia ar fi autohtoni din sudul Dunării romanizați, ce ar fi migrat și în nordul Dunării. Însă majoritatea cercetătorilor, de la Đorđević (1911), Petrovici (1938) și Barjaktarović (1964), până la cei actuali optează pentru originea romă. Băieșii ar fi devenit o ramură aparte a romilor în zona Munților Apuseni, unde ar fi lucrat ca
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
fi abandonat limba romani și adoptat limba română. Pe baza unor trăsături ale graiurilor lor din afara României, zona lor de origine mai exactă ar fi sud-estul Crișanei, extremitatea nord-estică a Banatului și extremitatea sud-vestică a Crișanei. Băieșii au început să migreze în mai multe direcții: spre sud-vest în partea de sud a Ungariei, nordul Serbiei și nordul Croației de astăzi, spre sud în Țara Românească și Bulgaria și spre est în Moldova. Această migrație ar fi pornit la sfârșitul secolului al
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
a efectuat într-o perioadă foarte lungă de timp, astfel încât și exodul către nordul Africii s-a întins pe o perioadă de câteva sute de ani. În general, exilările au avut caracter de grup, comunitățile ce părăseau un anume oraș migrând în mod compact către o anumită regiune, unde se instalau, încercând în acest fel să își păstreze identitatea ca și comunitate. Astfel, fiecărui mare centru urban din Spania musulmană îi va corespunde o nouă așezare pe malul sudic al Mediteranei
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
care sunt aplecate de pasăre în boltă deasupra cuibului. Femela depune între lunile mai și august cca. 8 - 15 ouă de culoare gălbuie punctate cu brun pe care le clocește femela singură. Puii eclozează la 18 - 19 zile. Toamna păsările migrează spre sud în Africa de Nord, Africa Centrală și Asia de Sud Vest unde iernează. Unele specii din Scandinavia iernează în regiunile din Europa de Sud.
Prepeliță () [Corola-website/Science/314458_a_315787]
-
și pe Rosamunda să se refugieze la Ravenna, unde au cerut protecția imperială bizantină. Moartea lui Alboin i-a privat pe longobarzi de singurul conducător al momentului în stare să mențină integritatea noii entități statale germanice. Sub regele Wacho, longobarzii migraseră spre est, în Pannonia, profitând de dificultățile cu care se confrunta regatul ostrogot din Italia după moartea fondatorului, Theodoric cel Mare din 526. Moartea lui Wacho în jurul anului 540 l-a adus pe tron pe fiul său Walthari, însă întrucât
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
formează la nivelul tropopauzei și care sunt mai luminoși. Persistența acestor nori însoțitori arată că unele foste pete întunecate pot continua să existe ca cicloni, chiar dacă acestea nu mai sunt vizibile ca regiuni întunecate. Petele întunecate se pot disipa atunci când migrează prea aproape de ecuator sau, posibil, printr-un alt mecanism necunoscut. Se crede că vremea este mult mai variată pe Neptun comparativ cu Uranus, în mare parte din cauza încălzirii interne mai ridicate a celui dintâi. Deși Neptun este situat cu mult
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]